Situaţia din Arctica nu a fost niciodată mai fierbinte. În ultimul an, submarinele nucleare ruseşti s-au an-trenat să tragă cu rachete de croazieră în apropierea statelor nordice membre ale NATO, Norvegia, Fin-landa şi Suedia. Acest exerciţiu a urmat jocurilor de război arctic ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care au inclus atacuri amfibii în mările îngheţate, scrie The Wall Street Journal.

Când bombardierele ruseşti şi chineze au zburat împreună la nord de Alaska în august, senatorul repub-lican Lisa Murkowski a descris această mişcare drept o „provocare fără precedent din partea adver-sarilor noştri”. Luna următoare, Rusia şi China au trimis vase de patrulare prin apele îngheţate de dinco-lo de Cercul Polar. SUA şi Rusia se află la doar 85 km una de cealaltă peste strâmtoarea Bering, lângă Cercul Polar. Dar din punct de vedere geopolitic, în ultimii ani au ajuns la cea mai mare depărtare de de-cenii. 

Arctica s-a încălzit de aproape patru ori mai repede decât restul planetei în ultimii zeci de ani, po-trivit cercetătorilor, care numesc fenomenul amplificare arctică. Suprafaţa acoperită de gheaţă din Arc-tica a scăzut de la un minim anual de 2,7 milioane de mile pătrate în 1979 la 1,7 milioane de mile pătrate în 2024, potrivit Administraţiei Naţionale pentru Aeronautică şi Spaţiu.

Aceasta reprezintă pierderea unei bucăţi de dimensiunea Argentinei în mai puţin de 50 de ani. Pe măsură ce gheaţa s-a retras, numărul călătoriilor la latitudini mari efectuate de vapoare prin regiune a crescut. În timpul Războiului Rece, am-bele părţi şi-au desfăşurat unele dintre cele mai puternice arme şi sisteme de supraveghere acolo. După prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, SUA şi-au micşorat bazele din Alaska, iar forţele arctice ale Rusiei au decăzut. În schimb, cele două ţări au cooperat pe probleme precum mediul, pescuitul şi siguranţa maritimă. Acum, o animozitate în creştere determină Rusia şi NATO să reînnoiască desfăşurarea forţelor militare în regiune, deoarece aceasta oferă fiecărei părţi un teritoriu potrivit de unde să lovească, a declarat Rob Huebert, directorul interimar al Centrului de Studii Militare, de Securitate şi Strategice al Universităţii din Calgary. 

În 2023, Departamentul de Securitate Internă al SUA a declarat că puterea Moscovei de a menţine o prezenţă solidă în Oceanul Arctic depăşeşte capacitatea Washingtonului, slăbind securitatea americană. America de Nord nu are infrastructură militară în nordul său îndepărtat. NORAD, comanda comună SUA-Canada creată în 1958 pentru a apăra continentul împotriva atacurilor sovietice, îşi propune să detecteze orice atac imi-nent de peste Polul Nord.

Dar reţeaua sa de supraveghere prin sateliţi, de radare de la sol şi baze ale forţelor aeriene nu mai este în pas cu vremurile. Rusia şi China desfăşoară noi rachete care pot zbura mult mai departe decât predecesoarele lor, atingând de cinci ori viteza sunetului, ceea ce ar copleşi senzorii existenţi ai armatelor Americii de Nord. SUA şi Canada lucrează la modernizarea Norad prin înlocuirea sistemelor radar şi îmbunătăţirea capacităţilor de apărare.

Canada, care rămâne în urmă faţă de majoritatea membrilor NATO în ceea ce priveşte cheltuielile pentru apărare, a cumpărat recent 88 de avioane de luptă F-35 din SUA, pe care le va desfăşura în bazele din nord. „Arctica este o regiune pentru un eventual conflict viitor”, a declarat comandantul Flotei de Nord al Rusiei, Aleksandr Moiseiev, la o conferinţă recentă la Sankt Petersburg, potrivit agenţiei de ştiri de stat ruse TASS. Arctica este deja o zonă de concurenţă comercială intensă. SUA nu au porturi arctice de adâncime pentru a găzdui vapoare transportoare de containere grele.

Cea mai mare parte a Alaskăi nu are drumuri sau linii de cale ferată, ceea ce complică accesul la nordul îndepărtat. Canada, cu al doilea teritoriu arctic ca mărime după Ru-sia, are doar un port de apă adâncă care oferă acces la Oceanul Arctic şi se află la 800 km sud de Cercul Polar. Aeroporturile din nord au piste de pământ sau pietriş, ceea ce le face nepotrivite pentru avioane comerciale de marfă sau avioane cu reacţie. Izolarea internaţională tot mai mare a Rusiei după in-vadarea Ucrainei în 2022 a ajutat la consolidarea legăturilor cu China.

Rusia şi-a deschis tot mai mult teritoriul arctic către Beijing, deoarece Beijingul a susţinut economia rusă şi a furnizat echipamente cu dublă utilizare pentru a-i susţine armata. Acest sprijin a fost proeminent în zona arctică, unde com-paniile chineze sunt investitori importanţi şi furnizori de echipamente în proiecte energetice ruseşti, in-clusiv Yamal GNL şi Arctic 2 GNL. Rusia, în schimb, a expediat combustibil în China folosind aşa-numita flotă din umbră, nave sancţionate care efectuează livrări ilicite de petrol rusesc pe pieţele din Asia.

Anul trecut s-a înregistrat o cantitate record de mărfuri de tranzit prin Ruta Mării Nordului din nord-vestul Rus-iei până la strâmtoarea Bering, potrivit Rosatom, compania nucleară rusă care supraveghează această cale navigabilă. Nivelul este însă de două ori mai mic decât obiectivul stabilit în 2020 prin Strategia Arc-tică de către Vladimir Putin, preşedintele Rusiei.  Aproape toată această marfă a mers din Rusia în Chi-na, iar mai mult de jumătate a fost ţiţei. Volumul total rămâne însă o fracţiune din traficul de petrol prin Canalul Suez: în timp ce distanţa mai scurtă a rutei nordice poate reduce timpii de tranzit cu două săptămâni, gheaţa de pe mare rămâne un obstacol perfid, în ciuda micşorării stratului de gheaţă. Preşedintele american Donald Trump şi-a concentrat atenţia recent asupra regiunii când a propus să cumpere Groenlanda de la Danemarca pentru a extinde prezenţa Americii în Arctica, spunând: „Avem nevoie de ea pentru securitatea naţională”. 

Arctica s-a încălzit de aproape patru ori mai repede decât restul planetei în ultimii zeci de ani, potrivit cercetătorilor, care numesc fenomenul amplificare arctică. Suprafaţa acoperită de gheaţă din Arctica a scăzut de la un minim anual de 2,7 milioane de mile pătrate în 1979 la 1,7 milioane de mile pătrate în 2024, potrivit Administraţiei Naţionale pentru Aeronautică şi Spaţiu.

Groenlanda este situată strategic şi este bogată în pământuri rare, minerale brute folosite pentru a face orice, de la smartphone-uri până la avioane de luptă. Topirea calotei uşurează accesul la acele minerale esenţiale. Dar şi Rusia este lider în valorifi-carea bogăţiilor arctice. O parte din dezvoltarea regională a început cu zeci de ani în urmă. Arctica rusă contribuie deja cu aproximativ 10% la Produsul Intern Brut al ţării, inclusiv cu 17% din vânzările de petrol, cu 80% din cele de gaze naturale şi cu o treime la tot pescuitul. Alaska a reprezentat doar 0,2% din PIB-ul SUA în 2023, iar teritoriile nordice ale Canadei au reprezentat, de asemenea, mai puţin de 1% din activi-tatea economică a ţării. Rusia a revendicat resurse încă neexplorate de pe fundul mării arctice.

Armata Moscovei a strâns dovezi geografice pentru a susţine argumentul Moscovei conform căruia dorsala sub-acvatică Lomonosov – care este revendicată şi de Danemarca şi Canada, cu propriile lor argumente, şi posibil bogată în petrol şi gaze naturale – face parte din teritoriul Rusiei. Moscova a furnizat hărţi ale fun-dului oceanului întocmite de militari şi de oamenii de ştiinţă ruşi unei comisii a Naţiunilor Unite, care judecă pretenţiile concurente. În ciuda lipsei unei decizii cu privire la proprietatea asupra dorsalei, Rusia a efectuat din ce în ce mai multe cercetări, cartografiind curenţii marini din jurul acesteia şi prelevând mostre de sol. SUA şi Canada intenţionează să cumpere împreună mai multe spărgătoare de gheaţă pentru a supraveghea regiunea. SUA au doar trei spărgătoare de gheaţă polare, dintre care unul are 50 de ani şi altul a fost abandonat anul trecut după un incendiu la bord. Garda de Coastă a SUA a achiziţionat în decembrie un spărgător de gheaţă comercial la mâna a doua, cu intenţii să înceapă operaţiunile în Arctica anul viitor. 

Anul trecut s-a înregistrat o cantitate record de mărfuri de tranzit prin Ruta Mării Nordului din nord-vestul Rusiei până la strâmtoarea Bering, potrivit Rosatom, compania nucleară rusă care supraveghează această cale navigabilă. Nivelul este însă de două ori mai mic decât obiectivul stabilit în 2020 prin Strategia Arctică de către Vladimir Putin, preşedintele Rusiei. 

Rusia are trei duzini de spărgătoare de gheaţă, multe dintre ele cu pro-pulsie nucleară, oferind mai multă putere şi rezistenţă îndelungată pe mare. China, al cărei punct nordic maxim se află la mai mult de 1.450 km de Cercul Polar Arctic, a trimis trei spărgătoare de gheaţă polare în regiune anul trecut. China a căutat de multă vreme un rol mai mare în Arctica, unde conducerea ţării consideră că topirea gheţii va deschide oportunităţi economice, dar vor creşte şi riscurile de securitate. În 2018, China s-a declarat o naţiune „aproape arctică” şi o „parte interesată importantă în afacerile arc-tice”. Securitatea se alătură acum comerţului în fruntea cooperării arctice Rusia-China. Garda de Coastă chinezească şi Garda de Frontieră rusească au organizat în octombrie prima lor patrulă comună în Arctica. Paza de Coastă a SUA, care a monitorizat cele două nave chineze şi cele două nave ruseşti pe calea aerului, a declarat că este punctul cel mai îndepărtat din nord în care navele din Garda de Coastă chinezească au fost observate vreodată. În iulie, două bombardiere ruseşti şi două chinezeşti au zburat împreună în apropiere de Alaska, unde au fost interceptate de avioane de luptă americane şi canadiene. Avioanele au ajuns la aproximativ 320 km de coasta Alaskăi şi nu au intrat în spaţiul aerian american sau canadian. Oficialii americani au spus că este prima dată când cele două ţări efectuează o astfel de mis-iune de patrulare comună în apropiere de Alaska. În 2023, nave ale marinei ruse şi celei chineze au patrulat în colaborare pe lângă Alaska în ceea ce era considerată cea mai mare astfel de flotilă care s-a apropiat de ţărmurile americane, deşi vapoarele nu au intrat niciodată în apele teritoriale ale SUA. China şi Rusia au acum o cooperare „cuprinzătoare” în Arctica, a spus Liu Nengye, profesor asociat la Universi-tatea de Management din Singapore, care cercetează dreptul polar. „Este vorba de resurse, transport maritim, cercetare ştiinţifică, exerciţii militare”, a spus el.  

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru