Ministerul de Finante a aruncat saptamana trecuta pe piata de capital o bomba, impozitul de 10% pe profitul obtinut din tranzactii bursiere, a carei explozie a fost motivata clasic: "Asa e si la altii". O analiza mai atenta a situatiei din tarile invocate de minister arata insa ca lucrurile nu sunt deloc asa.

Qui prodest? La mai mult de o saptamana dupa ce Ministerul Finantelor a anuntat ca va introduce, din primavara, un impozit de 10% pe profitul obtinut prin tranzactii pe piata de capital, putini sunt cei care pot raspunde la aceasta intrebare.

Singurul lucru asupra caruia toata lumea este total de acord: foloseste oricui, numai bugetului de stat nu. Pentru ca nici un finantist din lume nu poate demonstra ca un impozit pe castigul de capital de circa 1.500 de miliarde de lei ( 41,5 de milioane de euro), nivelul estimat pentru 2006, va avea o contributie cat de cat importanta la umplerea unei "gauri" de cateva miliarde data de introducerea cotei unice. Si atunci de ce a riscat Guvernul o lovitura de imagine, chiar si in randul a cateva mii de investitori, pentru un efect atat de mic?

Un raspuns ar putea fi urmatorul: pentru ca nu a folosit o "tehnica" elementara de luare a deciziilor. Adica impartirea unei foi de hartie in doua parti: una pentru beneficii, alta pentru dezavantaje.

Ce beneficii ar fi putut Guvernul sa treaca pe hartie? Cateva zeci de milioane de euro aduse la bugetul de stat in conditiile in care impozitul pe castigurile de capital exista in aproape orice tara din Europa Centrala si de Est, dupa cum au spus reprezentantii puterii. Motivatia aduce insa la suprafata doar jumatate din adevar, cea care convine Ministerul de Finante. Pentru ca diferentele intre ce se va intampla, probabil, in Romania si ce exista in tarile din jur este uriasa.

In primul rand, tari precum Bulgaria sau Ungaria nu percep un astfel de impozit decat pentru persoanele juridice. In al doilea rand, cele care percep impozit si persoanelor fi-zice o fac doar pentru tranzactiile cu caracter speculator, adica vanzari de titluri la mai putin de sase luni sau trei ani dupa ce acestea au fost cumparate.

Si, in final, cel mai important, toate tarile din zona, fara exceptie, impoziteaza doar diferenta dintre castigurile si pierderile obtinute intr-un an. Adica nu doar castigurile, asa cum a anuntat ca intentioneaza Guvernul roman.

Justificarea "asa e si la ei" nu functioneaza deci in acest caz. Iar beneficiile nici macar nu vor fi atat de mari pe cat spera autoritatile. De ce? "Investitorii romani sofisticati, care investesc sume importante, adica principalii vizati de acest impozit, vor gasi cai sa il evite. Adica, cel mai probabil, isi vor infiinta societati in Cipru sau alte tari cu impozitare zero pe castiguri de capital si vor investi prin intermediul acestora", spune Claudiu Simulescu, director general al societatii de brokeraj TVM. Principalii afectati vor deci tot investitorii romani medii, care abia au prins curaj sa investeasca pe Bursa.

Cu acesta am ajuns, iata, si la capitolul dezavantaje. Unde cel mai important este cel de imagine. O taxa de 10% pentru o piata care a adus castiguri uriase in ultimii patru ani pare total justificata in conditiile in care investitorii pe Bursa aveau parte, spre deosebire de restul economiei, de o taxa simbolica, de 1% la vanzare. Doar pare, pentru ca, spre deosebire de alte sectoare in care a mai dat cate o mana de ajutor, statul nu a facut absolut nimic pentru Bursa de Valori.

De ce ar pretinde, deci, impozite? Este intrebarea retorica ce se afla pe buzele mai tuturor participantilor la Bursa. 

Daca Cehia, Polonia si alte tari din zona si-au listat de mult companiile nationale reprezentative si titlurile de stat pentru a incuraja dezvoltarea pietei, in Romania au fost puse in practica mai degraba programe de descurajare a Bursei de Valori. Printre care  s-ar numara evitarea pietei de capital la vanzarea de actiuni a companiilor deja listate, tolerarea pentru multi ani a incalcarii drepturilor actionarilor minoritari, amanarea la nesfarsit a listarii companiilor nationale strategice din telecomunicatii, energie sau gaz. Guvernul Tariceanu a debutat, in urma cu aproape doua luni, cu declaratii in forta privind masurile ce se vor lua pentru sustinerea dezvoltarii Bursei de Valori. In scurt timp, lucrurile s-au schimbat radical. Brusc, prim-ministrul se indoieste ca Bursa este "chiar atat de populara". Intr-adevar, este vorba de doar circa 5.000 de jucatori activi. Dintre acestia probabil, mai mult de 90% au fost insa votanti ai Aliantei D.A. in alegeri, crezand in programul propus de aceasta. Program in care nu scria nimic de impozitarea castigurilor de capital.

A fost o speculatie pe termen scurt pentru care Guvernul va plati cu siguranta impozit. La sfarsit de an sau de mandat, nu mai conteaza.

In final, tot o intrebare. Isi mai aduce aminte Alianta cand a suferit Bursa de Va-lori cele mai puternice lovituri? Exact, in perioada 1997 - 1999, cand guvernarea dezastruoasa a Conventiei Democrate (din care faceau parte si multi din actualii lideri ai puterii) a alungat de pe piata romaneasca de capital toti investitorii straini, cauzand Bursei un colaps de pe urma caruia era sa nu isi mai revina.