Industria grea, metalurgia, şi-a făcut un renume ca fiind o industrie murdară, poluantă, de care tinerii fug. În contextul în care tot continentul european se  vorbeşte despre combaterea schimbărilor climatice prin reducerea amprentei de carbon, şi industria europeană şi românească trebuie să ţină pasul cu trendul. Este o misiune grea, din care derivă multe întrebări: cât costă şi cine îşi asumă costurile înverzirii industriei? Cine finanţează şi cum va mai fi competitivă industria europeană?

Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de dioxid de carbon să fie la nivelul la care să nu afecteze mediul înconjurător. „Ambiţia noastră este de a fi neutri din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, nu până în 2050, ci până în 2030”, spune Sandip Biswas, CEO al Primary Mining la Liberty Steel Group, unul dintre principalii jucători europeni din siderurgie şi din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi. Liberty, proprietarul combinatului din Galaţi, vrea să producă local oţel, printr-un proces care să nu polueze.

Provocarea este mare, pentru că în acest moment Galaţiul încă produce oţel şi produse din oţel în furnal, folosind cocs. Este nevoie, aşadar, de cuptoare noi, alimentate de energie verde. De ce este însă nevoie, concret, pentru a produce oţel verde, aşa-numitul „greensteel”, la Galaţi? De bani, în primul rând. „Am anunţat deja un program ambiţios greensteel, în valoare de aproximativ 1 miliard de euro, care va reduce intensitatea carbonului din producţia de la Galaţi la aproximativ 0,3 tone pe tona de oţel produs. Acest lucru reprezintă în sine o reducere de peste 80%”, spune Ajay Aggarwal, preşedintele Liberty Steel Europe.

În al doilea rând, este nevoie de o sinergie între autorităţi, dar şi cu mediul de învăţământ. Cheia este, în primul rând, producţia locală de hidrogen, care să alimenteze consumatori mari, precum facilitatea de producţie de la Galaţi. „Noi acţionăm deja prin lansarea Academiei Greensteel şi a Fundaţiei GFG aici, în România, pentru a pregăti angajaţii din industria siderurgică pentru viitor şi pentru a atrage tineri talentaţi într-o industrie nouă şi ecologică. Dar avem nevoie de mai multe astfel de iniţiative pentru a crea masa critică de specialişti tehnici necesari, pe măsură ce ne îndreptăm spre un viitor al hidrogenului verde, ecologic”, mai spune Sandip Biswas.

„Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un Green Valley.”

Sandip Biswas, CEO, Primary Mining, Liberty Steel Group

Hidrogenul verde, despre care vorbesc industriaşii, se obţine prin procesul numit electroliza apei. Practic, curentul electric trece prin apă şi desparte moleculele de oxigen de cele de hidrogen. Pentru acest lucru este nevoie însă de energie electrică, de asemenea verde, cum sunt centralele eoliene. Şi aici Galaţiul şi regiunea au un potenţial mare, pentru că sunt favorabile condiţiile meteorologice.

Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, country manager la OX2, care are în derulare proiecte eoliene cu o putere instalată de 600 MW, inclusiv la Galaţi, a detaliat avantajele Galaţiului din punctul de vedere al unui dezvoltator de proiecte de energie eoliană. „Galaţi-Brăila este o regiune foarte bună de vânt, o regiune cu infrastructură bună, relativ aproape de Constanţa, deci transportul turbinelor va fi unul mai facil decât dacă ne gândim la Botoşani sau alte zone mai îndepărtate ale ţării. Clar sunt multe elemente care se încheagă şi vedem o colaborare foarte bună cu autorităţile”, a spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

Este foarte important ca, cel puţin în prima fază, producţia de hidrogen să se realizeze aproape de locul de consum, pentru că una dintre cele mai mari  provocări pentru tehnologia hidrogenului este transportul acestuia. Şi din acest punct de vedere Galaţiul joacă un rol central, aici fiind combinatul siderurgic, spun specialiştii din piaţă. „Galaţiul are o şansă foarte bună să fie cel puţin într-un top 3 al dezvoltatorilor din România, pentru că are potenţialul cel mai mare de cerere de hidrogen curat din România la nivel de monoindustrie. Dacă vorbim de hidrogen, este  foarte important să pleci cu zone care au concentrată o cerere mare, aceasta este cheia pornirii proiectelor de hidrogen”, spune Cătălin Stancu, associated senior la Horvath, care este implicat şi în strategia de adoptare a energiei hidrogenului în România.

Conceptul de Hydrogen Valley reprezintă o zonă geografică unde există producţie de hidrogen, dar care este şi locul de consum pentru cea mai mare parte a acestuia. De asemenea, în tot acest ecosistem nu poate lipsi partea de producţie de energie verde, pentru că producţia de hidrogen curat are nevoie de o cantitate considerabilă de energie. „Galaţi are zonă liberă şi dacă avem hidrogen aici, avem oţel verde aici, împreună cu oraşul îi putem convinge pe clienţii noştri să vină în Zona Liberă să creeze locuri de muncă să crească eocnomia în această zonă şi efectul pe lanţ va fi imens. Doar pentru că nu poţi lua hidrogenul, va trebui să vii aici”, a mai spus Ajay Aggarwal.

De asemenea, se pune şi întrebarea cine şi cum finanţează proiectele. Lara Tassan Zanin, head of group office în România la Banca Europeană de Investiţii, a spus că finanţatorii sunt gata să pună banii pe masă pentru proiectele verzi şi BEI chiar a dat o finanţare de 750 mil. euro pentru un asemenea proiect. „Ce face BEI pe oţel verde, într-adevăr rămânem dedicaţi să sprijinim tranziţia verde, inclusiv în acest sector important pentru Europa, iar la finalul anului 2022 am acordat un credit de 750 de milioane de euro pentru un producător de oţel suedez, care produce cu ajutorul hidrogenului verde. Proiectul va ajunge până în 2025 să producă 2,5 milioane de tone de oţel verde pe an, urmând să dubleze capacitatea până în 2030”, a spus ea. De asemenea, este şi varianta finanţării prin schemele de sprijin de la nivel naţional, sau prin fondurile europene dedicate tranziţiei verzi. Florin Spătaru, ministrul economiei, a spus că pentru sectorul siderurgic din România există o schemă de ajutor de stat de 500 de milioane de euro: „În jurul acestui concept de hi­dro­gen se creează un adevărat lanţ de valoare care duce la dezvolta­rea zonei, care duce la crearea unor ecosisteme. Cifra de afaceri şi PIB-ul zonei va creşte substanţial. Galaţi - Brăila este un pol aproape de Dunăre, putem să folosim Dunărea ca un canal de transport“, a spus el.   

„România are un potenţial enorm de a deveni principalul producător de hidrogen din Europa, iar Galaţiul s-ar putea afla în centrul acestui program. Ne dorim să fim parte integrantă a viitorului verde al Galaţiului şi al comunităţii locale.”

Ajay Aggarwal, preşedinte, Liberty Steel Europe