Lui Manfred Wimmer - a carui cariera la Erste incepe in 1998 si se suprapune peste spectaculoasa extindere a bancii austriece de economii in estul Europei - ii place sa vorbeasca despre ziua de decembrie in care Erste a castigat in fata portughezilor de la Millennium. "A fost cel mai palpitant moment din viata mea, stiti... pentru ca rezultatul a fost produs de o masina, de un computer", povesteste, referindu-se la momentul in care si el, si reprezentantul portughezilor, au introdus pe rand intr-un computer de la sediul AVAS sumele oferite pentru BCR. Au urmat 10 minute de asteptare incordata. Reprezentantul AVAS a verificat documentele si a introdus, in acelasi computer, un cod PIN.

"Si computerul a dat rezultatul, iar eu si reprezentantul portughezilor am fost chemati in fata ecranului si... ne-am uitat... si era o mica zona rosie pe care scria: Erste Bank." In incapere se lasase tacerea, isi aminteste Wimmer. "Asa ca mi-am zis: «OK, ai face bine sa te uiti si a doua oara, si a treia oara, pentru ca ar putea fi o greseala...». Toata lumea statea in picioare si se uita la noi, fara sa faca nimic, asa ca la un moment dat mi-am zis ca macar eu sa le spun oamenilor mei ca am invins..." Lucrurile s-au precipitat din acel moment si cineva - nu-si aminteste cine - i-a spus sa mearga in camera alaturata, la locul care-i fusese rezervat. Erau acolo "cincizeci de jurnalisti si televiziune", comisia de privatizare a intrat prima. "Si asta a fost totul. Am dat piept cu presa."

Wimmer e fara indoiala sincer cand spune ca acea zi petrecuta la sediul AVAS a fost cel mai palpitant moment din viata lui: Erste a mai cumparat banci in regiune - Romania e cea de-a sasea tara in afara Austriei in care grupul a facut achizitii -, dar nici o banca preluata n-a fost atat de mare si nici atat de scumpa. De fapt, Erste a dat pe BCR cu peste un miliard de euro mai mult decat a dat pe toate bancile pe care le-a cumparat la un loc, detinand si recordul celei mai mari tranzactii de piata serviciilor financiare din Europa Centrala si de Est.

E o chestiune de timp pana cand austriecii vor prelua in totalitate controlul BCR. Daca lucrurile merg conform planului, "si sper din tot sufletul sa fie asa", momentul in care controlul BCR va trece din mainile statului roman in cele ale austriecilor se afla la mai putin de o luna distanta. Evita sa dea totusi o data certa, pentru ca "nu mai depinde de noi", spune el, ci de autoritatile romane.

De el si de echipa pe care o va coordona in Romania dupa preluarea BCR vor depinde si performantele BCR. Obiectivele sunt ambitioase. Pentru urmatorii trei ani, presedintele grupului, Andreas Treichl, a anuntat ca se asteapta la mentinerea unui ritm anual de crestere a profitului net de peste 20%, la reducerea raportului cost/venituri la mai putin de 55% in 2009 si la atingerea unei rentabilitati a capitalului (ROE) de 18-20%.

Pentru aceste tinte, Erste mizeaza pe experienta lui Wimmer si pe reteta deja clasica a restructurarilor pe care grupul austriac o aplica la bancile cumparate. Va reusi Erste sa-si atinga tintele si sa-si recupereze investitia? Cum? Ce se va schimba si ce nu in viata bancii?

Cand raspunde la astfel de intrebari, Wimmer isi cantareste atent fiecare cuvant. Crede, in primul rand, ca Erste n-a platit degeaba atatia bani pentru banca romaneasca. "BCR este o banca ce are o pozitie unica, pentru ca are o pozitie de lider pe toate segmentele", spune el. De aici si premiumul pe care au acceptat sa-l plateasca (si pe care i-au convins si pe actionari sa-l accepte). Argumentul lui principal, cand spune ca BCR se va dovedi o afacere buna, tine de "viitorul Romaniei", care are acum cam cel mai mare ritm de crestere economica in regiune, "creste cam cu acelasi ritm de crestere ca si economia ceha", de circa 5-6% pe an.

Reprezentantul Erste face frecvent referiri la Cehia, tara in care si-a petrecut doi ani dupa ce banca sa a cumparat, in 2000, casa locala de economii si consemnatiuni, Ceska sporitelna. A condus, asa cum o va face si in Romania, echipa ce a restructurat banca, "un adevarat dinozaur, cu pierderi imense", dupa cum isi amintesc chiar reprezentantii bancii. Se pot face, fireste, comparatii intre cele doua tari, dar trebuie luat in calcul faptul ca economia Cehiei era in 2000 mai dezvoltata decat cea a Romaniei de azi, atat datorita reformelor mai rapide, cat si lungii traditii de economie industrializata.

Si totusi, pana la "viitorul Romaniei" despre care Wimmer vorbeste, prezentul arata si o imagine mai putin stralucitoare: este vorba despre zona rurala a Romaniei, saraca si unde putine companii, de orice profil ar fi ele, gasesc o piata de desfacere. Cu atat mai putin bancile, care s-au ferit pana acum sa calce in orase mici. "Perspectiva mea este un pic diferita de cea generala", argumenteaza Wimmer, sustinand ca, pentru el, din acest punct de vedere, sunt doua lucruri care sunt speciale in Romania. Unul dintre ele este ca exista 1,5 milioane de romani care lucreaza in strainatate, oameni ce castiga niste bani, pe care ii trimit in tara. "Iar acesti oameni nu provin in primul rand din Bucuresti, ci din zonele rurale. Mai devreme sau mai tarziu se vor intoarce exact acolo si isi vor construi case si afaceri." Asta va crea locuri de munca si avutie in aceste regiuni, cu mult mai accentuat decat in Bucuresti. Un al doilea lucru tine de faptul ca, odata cu accesul la Uniunea Europeana, in urmatorii sapte ani in Romania vor veni miliarde de euro, ce vor merge, din nou, in investitii de infrastructura, in zonele rurale, in productia si conservarea energiei, in agricultura.

Puse cap la cap, toate acestea vor schimba dramatic, in bine, fata  "jumatatii sarace a Romaniei", incheie austriacul. Argumenteaza cu exemplele "de acasa", din Austria, din regiunile estice, cele mai sarace si cu cea mai mare rata a somajului. In ultimii 15 ani acest lucru s-a schimbat diametral, "si se poate vedea in aceste provincii modul in care banii au fost cheltuiti", pentru ca acum aceeasi regiune a devenit una dintre cele cu cele mai mari cresteri economice. "Lucrurile se pot schimba foarte rapid..."

Cam acestea au fost argumentele aduse si actionarilor bancii cand au prezentat planul de achizitie al BCR. Un plan care s-a schimbat la un moment dat "din mers" - austriecii exprimandu-si initial interesul pentru privatizarea Casei de Economii si Consemnatiuni. De fapt, pornind de la experienta Ceska sporitelna - un succes cu care austriecii se mandresc ori de cate ori au ocazia -, expertiza lor in achizitii si restructurari s-a concentrat asupra caselor de economii si consemnatiuni in toate tarile in care au intrat. Motiv pentru care, cel putin in urma cu un an, cand au fost anuntate privatizarile BCR si CEC, nimeni nu ar fi pariat pe austrieci in privatizarea BCR - o banca universala, cu un business mai complex. Ba mai mult, intr-un interviu acordat pentru publicatia ungara portfolio.hu, presedintele austriecilor, Andreas Treichl, spunea ca "Erste Bank nu va avea nici o legatura cu BCR". Si atunci, de unde pana unde schimbarea totala de strategie?

Wimmer argumenteaza ca schimbarea catre BCR a fost logica si decizia a fost luata cand a devenit clar ca ea va fi scoasa la privatizare prima. "Ironia cu care ne-am confruntat este ca ambele banci ar fi fost tinte potrivite pentru noi. In feluri foarte diferite, insa ambele banci ni s-ar fi potrivit." CEC pentru ca este o banca de economii traditionala, care mai are inca o pozitie substantiala in piata de retail - iar retailul este o activitate de baza pentru austriecii de la Erste (ea insasi o casa de economii). Totusi, completeaza Wimmer, ar fi implicat o restructurare mult mai severa decat cea care va fi facuta la BCR.

Dar nu este, oare, BCR o banca a carei complexitate depaseste experienta de restructurare a austriecilor? Wimmer are raspunsul pregatit, pentru ca e o intrebare pe care presa romana a pus-o de multe ori reprezentantilor de la Erste, mai ales dupa schimbarea brusca a strategiei (inclusiv pe partea de comunicare). Argumenteaza ca, desi experienta preponderenta este in restructurarea bancilor de economii, "daca ne uitam la Ceska sporitelna, ea e de departe cel mai mare furnizor de lichiditate pentru economia ceha", deci si pentru finantarea afacerilor. Casa de economii, Ceska sporitelna dispune de o mare baza de depozite de la populatie, si din aceasta pozitie si-a dezvoltat si o puternica activitate corporate. "Astfel ca banca e acum o sursa de credite pentru companiile cehe", desi e o banca de economii.

Dupa preluare, Erste va pune in practica si la BCR programul de restructurare clasic deja, ce se intinde pe 12-18 luni, in cadrul caruia fiecare particica a bancii este "luata la puricat". Totusi, observatiile din timpul procesului de due-diligence, dar si din ultimele luni (de cand are acces la informatiile interne ale bancii in calitate de observator), il fac pe Wimmer sa anticipeze o restructurare si o integrare mai putin severe.

"Cred ca restructurarea BCR va fi mai simpla decat in alte cazuri, pentru ca este o banca eficienta si foarte activa in piata", spune Wimmer, adaugand ca, in opinia sa, unul dintre principalele obiective pentru urmatoarele 18 luni este nu numai "sa nu deranjam, ci sa imbunatatim activitatea bancii pe piata". Reprezentantul bancii austriece se bazeaza pe observatiile pe care le face de cateva luni, ca membru al comitetului consultativ de tranzitie desemnat de Erste. Comitetul, din care mai fac parte alaturi de Wimmer alti noua membri - printre care si Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) -, are rolul de a monitoriza evolutia afacerii, procesele de risk development si, in general, de a pregati terenul pentru perioada de tranzitie si integrare dupa finalizarea tranzactiei. In modelul de preluare, austriecii pun mare accent pe sistemul de management al riscului, care este implementat strict potrivit specificatiilor Erste.

"Exista, cu siguranta, cateva lucruri pe care le implementam peste tot, avem un singur sistem de management al riscului de credit, avem un sistem de control, principiile de contabilitate, exista domenii care sunt conduse la nivel de grup (trezorerie si piete de capital, de exemplu) pentru ca sunt afaceri globale", explica Wimmer.

Pentru integrarea celorlalte procese Erste studiaza diferite posibilitati, fiind adoptate solutii locale sau proprii sau chiar un mix al acestora, pentru ca "ne bazam foarte mult pe cunostintele locale ale oamenilor din banca, pentru ca sunt cei mai apropiati de piata respectiva si o cunosc cel mai bine". Este o invatatura pe care a tras-o din Cehia, pentru ca acolo, spune el, calitatea oamenilor a fost o surpriza foarte mare. "Acesti oameni sunt mult mai flexibili decat cei din Austria, pentru ca ei au trait schimbari dramatice - in societate, in economie - si au ajuns sa aiba o minte mai flexibila..." In principiu, cand cumperi o astfel de banca, este mai bine sa lucrezi impreuna, si nu impotriva bancii respective, concluzioneaza Wimmer. Si totusi, romanii sunt mai "balcanici" decat cehii... observatie pe care austriacul o rastalmaceste imediat, diplomatic, intr-un compliment.

"Daca prin asta spunem ca romanii sunt fundamental optimisti, sunt de acord." O prima evaluare a managerilor din BCR - realizata recent de o companie de resurse umane pentru austrieci - il face pe Wimmer sa fie, spune el, optimist. Afirma chiar ca dintre toate bancile pe care compania respectiva le-a evaluat pana acum, si nu doar de pe piata romaneasca, ci si de pe cea regionala, a gasit aici cei mai buni oameni. Dar BCR are puncte nevralgice, iar reprezentantul Erste pare sa stie macar o parte dintre ele. "Este o organizatie foarte ierarhizata, cu o cultura organizationala cumva militara", spune el, adaugand ca - desi are si partile ei bune, asigurand un grad ridicat de eficienta - o  astfel de cultura nu asigura un spirit liber, astfel ca oamenii nu sunt deschisi si implicati sa vina cu idei noi, inovative, sa-si asume initiative proprii si nu este un sistem care sa incurajeze asumarea responsabilitatii.

Cum vor putea schimba austriecii asta? Asa cum au invatat ca se intampla cel mai bine, in alte tari: implicand un numar mare de oameni in programe de motivare si training. La Ceska sporitelna, revine strategul austriac la exemplul care pare sa-i fie cel mai apropiat de suflet, oamenii au fost trimisi la training-uri comportamentale, au existat lungi discutii cu managementul, "timp pe care unii il considera pierdut, dar eu nu cred ca e asa", iar pregatirea personalului a adunat mai bine de 17.000 de ore de training intr-un singur an.

Pericole pe termen mai lung? Concurenta din ce in ce mai ascutita de pe piata romaneasca (competitorii nu s-au ferit sa recunoasca ca vor pandi orice scapare a austriecilor pentru a musca din afacerile lor) nu-l sperie prea tare, spune Wimmer. Ce le-ar incurca rau planurile austriecilor ar fi insa o incetinire a cresterii economice a Romaniei - oricare ar fi motivele. "Ce ne-ar face cel mai rau ar fi ca, dintr-un motiv sau altul, economia romaneasca sa nu mai evolueze conform modelului pe care l-am anticipat." Daca, brusc, ritmul de crestere al economiei romanesti ar scadea de la 5% la 1%..., "asta ar fi o problema reala", formuleaza Wimmer o ipoteza. Si asta pentru ca povestea BCR pentru urmatorii ani trebuie sa fie una de crestere, pentru ca austriecii sa-si poata recupera investitia. Mizeaza pe doua parghii de crestere: o data, pe cea a subpenetrarii economiei romanesti cu servicii bancare, si in al doilea rand pe un ciclu de crestere a economiei in ansamblu foarte rapid.

O evolutie de viitor care il face pe Manfred Wimmer sa creada ca, mai devreme sau mai tarziu, banca romaneasca se va integra perfect cu celelalte afaceri ale grupului. Pentru el, BCR este doar o piesa dintr-un puzzle mult mai mare - al unei intregi regiuni est-europene pentru care este responsabil in materie de  dezvoltare. Raspunde, dupa cum explica singur, pentru "un intreg grup de programe ce au ca obiectiv dezvoltarea afacerilor grupului in diferite tari intr-un mod unitar...". Motiv pentru care, concluzioneaza el, va deveni client permanent al liniilor aeriene - responsabilitatile de la Viena nu-l lasa sa se mute permanent in Romania, "dar din fericire conexiunile aviatice dintre Bucuresti si Viena sunt chiar bine dezvoltate". Asa ca Manfred Wimmer va petrece la Bucuresti cel putin doua zile pe saptamana.