„Reţeta” sportului sănătos
Fie că vorbim de o rezoluţie de an nou, un eveniment pentru care vrem să arătăm bine ori pur şi simplu dorinţa de a face o schimbare sănătoasă în programul zilnic, activitatea fizică e oricând o idee bună. La ce riscuri ne expunem însă dacă începem să practicăm un sport fără a face înainte o vizită la cabinetul medical?
Din punctul meu de vedere este foarte important să mergem la medic înainte de a începe să practicăm sport. Nu degeaba se cere adeverinţă medicală şi când ne înscriem copilul la o activitate sportivă. Medicul poate să facă o anamneză atentă şi un istoric medical detaliat care să scoată în evidenţă o patologie cardiovasculară care poate fi precipitată de efortul fizic”, a spus Alexandra Dumitru, medic specialist cardiolog, Enayati Hospital – parte integrantă a Enayati Medical City, primul oraş din România, în cadrul emisiunii BM Medical City News. Potrivit ei, din acest punct de vedere adresabilitatea este foarte scăzută, puţini fiind cei care consultă un medic înainte să înceapă un efort fizic susţinut, prezentându-se cu preponderenţă în situaţiile în care încep să facă efort fizic şi să aibă simptomatologie din punct de vedere cardiovascular. „Atunci când te apuci de un sport şi nu eşti pregătit simptomatologia include durerile toracice anterioare, palpitaţiile, uneori sincopa postefort, adică o pierdere a stării de conştienţă după terminarea efortului fizic.”
Sedentarismul, învins cu un minimum de efort
La rândul său, vorbind despre riscurile la care ne expunem dacă nu practicăm sport, Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital, susţine că acestea sunt legate de sedentarism, vorbind aici în primul rând de durerile articulare care ne afectează viaţa de zi cu zi. În al doilea rând el menţionează toate toate durerile legate de aparatul musculoscheletal, care sunt în sinergie cu restul corpului. „Important este să ieşim puţin din sfera asta de sedentarism şi o să constatăm, spre surprinderea multor pacienţi, că dispar toate aceste neajunsuri.
Sedentarismul favorizează degradarea articulaţiilor.” El spune că foarte predispuşi spre sedentarism şi afecţiunile aferente sunt în special pacienţii care au o muncă de birou şi nu prea frecventează sala de forţă sau nu fac activitate fizică. „Îi sfătuiesc să iasă un pic din sfera lor de confort şi să înceapă o activitate sportivă. Foarte mulţi au tendinţa să iasă la alergat în faţa blocului sau în parc. Sau unde găsesc, şi exact trecerea asta de la sub nivelul mării cum îmi place mie să-i spun la o activitate cu efort excesiv e o balanţă care nu poate fi controlată de către organism şi apar leziunile.”
Cel mai mic efort pe care Paul Năstase îl recomandă este să mergem zilnic 10.000 de paşi, „deşi această cifră nu este bazată pe nimic ştiinţific. Dar este un prag pe care foarte mulţi pacienţi îl au ca un fel de trofeu.” Mersul pe jos este însă o nevoie fiziologică a corpului nostru şi nu reprezintă neapărat un efort fizic, spune el. „Dar în cazul unui pacient sau al unui om care nu face nici măcar acel minim necesar este bine să setezi un prag.”
„Pacienţii care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susţinută pentru sănătate.”
Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital
Din punct de vedere ortopedic, el subliniază că fiecare om are totuşi nevoie de activitate fizică minim jumătate de oră pe zi. „Pacienţii care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susţinută pentru sănătate.” Legat de riscurile din zona cardiovasculară la care sunt expuşi cei care îşi schimbă brusc obiceiurile privind activitatea fizică, Alexandra Dumitru subliniază că sportul nu declanşează afecţiuni cardiace ci poate să precipite o boală cardiovasculară subiacentă.
„Sporturile recomandate din punct de vedere cardiovascular sunt cele care cresc frecvenţa cardiacă şi o menţin crescută. Astfel, se produce un antrenament al cordului şi corpul suportă mai bine orice fel de boală cardiovasculară.” Aici, recomandate sunt alergatul, mersul pe bicicletă, înotul, însă în oricare notează, din nou, că importantă e constanţa. „Ar trebui cel puţin 30 de minute de antrenament viguros, de cinci ori pe săptămână, care să ţină frecvenţa cardiacă crescută. Femeile de obicei apreciază clasele de spinning, de pilates, pe când bărbaţii apreciază mai mult alergatul în parc, mersul pe bicicletă – şi aş vrea să le recomand celor care merg pe bicicletă să facă, măcar o dată pe săptămână, şi un antrenament al trenului superior – partea superioară – torace, braţe, pentru că mersul pe bicicletă antrenează mai mult trenul inferior şi ai exerciţiu cardio, dar musculatura nu este toată antrenată în ciclism.”
Recuperarea corespunzătoare, cheia unei operaţii reuşite
Pe zona de ortopedie, Paul Năstase spune că, în principal, cele mai frecvente leziuni apar în schiul alpin şi în sporturile cu pivotare – fotbal, handbal, baschet. „Niciodată nu vă duceţi pe pârtie nepregătiţi. Întotdeauna trebuie să aveţi minim o lună şi jumătate - două luni în care să vă pregătiţi musculatura pentru aşa ceva.”
În cazul leziunilor ortopedice, perioada de recuperare poate să dureze de la câteva săptămâni până la un an, un an şi jumătate, spune el. „Depinde foarte mult despre ce leziune vorbim. Dacă vorbim despre unele uşoare, care necesită un minim tratament, cum ar fi o infiltraţie intraarticulară sau periarticulară, după care pacientul intră într-un proces de recuperare medicală sub îndrumarea directă a unui medic de recuperare medicală, atunci lucrurile pot să se liniştească după hai să zicem două până la maximum şase-opt săptămâni. Dacă în schimb vorbim despre un pacient care a suferit o intervenţie chirurgicală, atunci lucrurile se complică foarte mult, în funcţie de intervenţia chirurgicală.”
El notează că există intervenţii chirurgicale, precum ligamentoplastia de ligament încrucişat anterior, al căror succes e asigurat în proporţie de 80% de o recuperare postoperatorie conştiincioasă, experienţa ortopedului având un aport mult mai mic. „Eu întotdeauna vorbesc cu pacienţii mei înainte de intervenţia chirurgicală pentru a mă asigura că vor respecta întru totul acest proces de recuperare, foarte îndelungat (9 - 12 luni) şi cu competenţă destul de redusă. Evit să operez pacienţi care au alte priorităţi în viaţă pentru că mă expun pe mine la un risc de eşec al operaţiei.”
În cazul recuperării cardiace postinfarct, Alexandra Dumitru atrage atenţia că, de obicei, în primul an de la un infarct miocardic pacientul face un nou infarct, citând totodată o statistică din SUA care arată că 1 din 4 pacienţi va repeta infarctul în primul an de la primul incident. „Acolo sunt mai multe programe de recuperare cardiovasculară. Dar începe şi în România să se dezvolte această nişă. Numai că pacienţii nu sunt nici direcţionaţi şi nici nu sunt educaţi în stilul acesta. Ei primesc un concediu medical de o lună de zile în care consideră că trebuie să stea, ceea ce este greşit. Cu cât se mai mobilizează mai precoce şi vin într-un program de recuperare cardiovasculară sau măcar sunt instruiţi cu privire la ce anume efort să facă, cu atât se pot recupera mai bine.”
În încheiere, ea notează că nu e nici prea devreme, nici prea târziu să te apuci de sport – orice sport îţi face plăcere. Dar reaminteşte că este bine să consulţi înainte un medic, măcar pentru un sfat care să te poate ghida, în caz că există vreun risc. Potrivit Alexandrei Dumitru, şi pentru copii e benefică mişcarea, fie că vorbim de sporturile în aer liber sau la o sală de sport. „Dacă ei învaţă de mici să iubească mişcarea vor face până la bătrâneţe. Va fi ca un drog. Poţi să faci dependenţă şi de sport şi e o dependenţă sănătoasă.”
