Parea ca totul decurge conform planului si ca toata lumea isi cunoaste partitura. Cererea in casatorie a PD-ului, formulata intentionat obraznic, fusese refuzata de catre PNL. Fiecare parte se arata dispusa sa-si stranga jucariile si sa plece din Alianta. Parea inceputul unui divort civilizat, asteptat de prea mult timp.

Ca unul ce a militat imediat dupa alegeri pentru acest scenariu, n-am putut decat sa ma bucur. Pericolul bipolarizarii scenei politice trecuse si se creau pre-misele unei viitoare alternante la putere intre coalitii conduse fie de catre un partid liberal serios, fie de catre unul popular, la fel de decent. Deraparile si greselile unuia urmau sa fie temperate de catre opozitia celuilalt, iar eventualele greseli ale amandurora de catre un partid social-democrat iesit pe atunci din convalescenta. Un scenariu care prezenta, pe de o parte, avantajul stabilitatii, iar pe de cealalta, evita premisele unei anchilozari politice, practic inevitabile in conditiile unui sistem bipolar.

Excesul de zel, insa, dauneaza grav sanatatii politice. In dorinta de a-si defini cat mai bine identitatea prin contrapunere cu partea "adversa", atat liberalii cat si pedistii au cazut in pacatul extremelor. Prea a devenit limpede peste noapte ca "unii", spre deosebire de "ceilalti", s-ar lupta pentru limitarea influentei serviciilor secrete, legea lustratiei si desconspirarea fostilor securisti, pe cand "ceilalti", spre deosebire de "primii", s-ar zbate pentru starpirea coruptiei. Tusele prea ingrosate scot ochii. Nimeni nu poate fi intr-atat de naiv incat sa-si imagineze ca in  PNL nu si-au gasit cuib sustinatori ai "serviciilor" sau ca PD-ul duce cu adevarat lipsa de corupti. Pentru a fi cu adevarat convingatoare in ochii electoratului, cele doua partide trebuie sa invete sa mai lase loc si pentru nuante. Un peisaj politic in alb si negru e lipsit de culoare si de valente estetice.

Colac peste pupaza, ceea ce pana la un punct era (si se cuvenea sa ramana) joc de imagine incepe sa se transforme in realitate. Explicatia se intinde pe doua niveluri. Primul e pur tehnic: nu poti organiza la fiecare sase luni cate un congres national la care sa expui verde in fata si mura in gura strategia de imagine a partidului, in asa fel incat s-o priceapa pana si reprezentantul partidului din Dabulenii de Deal. Prin urmare, era de asteptat ca majoritatea membrilor de partid sa ia "de bune" semnalele venite de la centru si sa reactioneze ca atare.

Nu-i de mirare ca liberalii clujeni le-au reamintit pedistilor pacatele din perioada Pietei Universitatii - un gest care aminteste de bancul cu Ghita ce-l frange-n bataie pe prietenul Gyuri pentru ca abia atunci aflase ca ungurii i-au taiat capul lui Mihai Viteazul.

Al doilea nivel e ceva mai pervers, adresandu-se direct naturii umane. Gesturile simbolice, savarsite fie si in joaca, au o putere mult subevaluata de a se transforma in realitate. Multi adolescenti afla prea tarziu, bunaoara, ca joaca "de-a mama si de-a tata" se poate termina cu un copil cat se poate de real. Iar asta in cazul fericit. In "Imparatul Mustelor" ("Lord of the Flies", in original), William Golding spune povestea unor copii care, izolati pe o insula pustie, se transforma treptat din ingeri in fiare. (Vorba lui Pascal: "L’homme n’est ni ange ni bete, et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la bete.) Totul incepe cu o joaca de-a ucisul, terminan-du-se cu crime cat se poate de reale. PD si PNL au ajuns in situatia copiilor din "Imparatul Mustelor" - s-au jucat de-a supararea pana cand au inceput sa-si traga, la propriu, cu farfuriile-n cap. Inca n-a curs sange, doar lacrimi, dar, dupa cum evolueaza situatia, n-ar fi exclus sa avem parte si de asa ceva. (Vorbesc la nivel simbolic, desigur.)

De ce ti-e frica, nu scapi. Cand incepusem sa militez pentru ruperea Aliantei D.A., argumentam totodata si in favoarea unui divort civilizat. Pomeneam atunci despre pericolul unui divort facut la nervi, cu tipete, poale date peste cap, si-o Rapire din Serai taiata cu foarfeca-n doua. Blestemul lui "n-a fost sa fie", de care pomenea Noica, a mai actionat o data. Protagonistii acestui scandal, de ambele parti, par incapabili sa realizeze efectele devastatoare ale acestui jalnic spectacol pentru electorat.

In mod normal, o simpla analiza a ultimelor sondaje de opinie ar fi suficienta pentru a-i pune pe ganduri. Cand vezi cum se umfla procentele PRM si PNG, nu poti sa nu intelegi ca electoratul infantil din punct de vedere politic reactioneaza cum ar face-o orice copil in urechile caruia se sparg injuraturile unei casnicii pe cale de destramare - asociindu-se unei gasti de cartier.

De aceea vin si mai zic inca o data: divort sa fie, daca asa o cer interesele, dar atunci sa fie civilizat. Pentru aceasta, insa, partile trebuie sa cada mai intai de acord ca "asa nu se mai poate".

In loc sa se incapataneze in mentinerea unei Aliante ce nu mai functioneaza de multisor si ale carei reguli nu se mai sinchiseste nimeni sa le respecte, mai bine sa-si vada fiecare de treaba pana mai e loc de dat buna ziua. De ramas, ramane coalitia - daca va mai amintiti -, asa ca nu vad cum efectivitatea guvernarii ar putea fi afectata prin acest divort.

Oricum, intre liberali si pedisti relatiile nu sunt mai bune decat intre pedisti si udemeristi, sa zicem. Prelungind agonia Aliantei, atat PNL cat si PD au toate sansele sa-si ia supararea in serios. Urmarea e usor de imaginat. Adversarul se va transforma in dusman. Or, dusmanul - o stie si Ghita atunci cand il paleste in moalele capului pe Gyuri - nu se cuvine respectat, ci distrus.