Potrivit unor diplomaţi occidentali citaţi de agenţie, rezoluţia ar urma să îngreuneze o eventuală încercare a Congresului Statelor Unite de a anula un eventual acord.

Negocierile dintre China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite - cei cinci membri permanenţi ai Consiliului - plus Germania (G5+1) şi Iran au loc înaintea reluării, săptămâna viitoare, a negocierilor dificile care vizează limitarea capacităţii nucleare a Iranului.

Opt rezoluţii ONU - dintre care patru impun sancţiuni - interzic Iranului să îmbogăţească uraniu, dar şi alte activităţi atomice sensibile, şi să cumpere ori să vândă tehnologie atomică ori altele în domeniul rachetelor balistice. Teheranul este supus, de asemenea, unui embargo asupra armamentului.

Iranul consideră anularea acestor rezoluţii crucială, având în vedere că măsurile ONU reprezintă baza unor măsuri americane şi europene şi mai dure. Statele Unite şi Uniunea Europeană (UE) citează adesea încălcări ale embargoului impus de ONU asupra activităţilor de îmbogăţire a uraniului şi altor activităţi nucleare sensibile ca justificare în impunerea unor sancţiuni suplimentare.

Secretarul de Stat american John Kerry a declarat miercuri, în Congres, că acordul în domeniul nuclear cu Iranul nu va avea caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că viitorii preşedinţi pot decide să nu-l implementeze. Acest lucru a fost subliniat de către 47 de senatori republicani într-o scrisoare adresată luni liderilor iranieni, în care se avertizează că orice înţelegere poate fi anulată imediat ce preşedintele Barack Obama îşi încheie mandatul, în ianuarie 2017.

Însă o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU cu privire la un acord cu Iranul poate avea caracter constrângător, afirmă diplomaţi occidentali. Acest lucru poate să complice şi chiar să submineze viitoare încercări ale republicanilor de la Washington de a dejuca acordul.

Iranul şi cele şase mari puteri intenţionează să ajungă la un acord asupra cadrului viitorului acord până la sfârşitul lui martie şi să încheie, până la 30 iunie, un acord prin care să interzică Iranului să desfăşoare activităţi nucleare sensibile pentru o perioadă de cel puţin zece ani, în schimbul anulării sancţiunilor impuse Republicii islamice.

Până în prezent, aceste negocieri s-au concentrat asupra unor sancţiuni impuse în mod separat de către americani şi europeni sectoarelor energetic şi financiar ale Iranului, a căror anulare Teheranul o doreşte cu disperare. Problema sancţiunilor este unul dintre punctele ce urmează să fie abordate în negocierile care urmează să fie reluate săptămâna viitoare la Lausanne, în Elveţia, între cele şase mari puteri şi Iran.

Însă oficiali occidentali implicaţi în negocieri au declarat că discută, de asemenea, elemente care urmează să fie incluse în proiectul de rezoluţie al Consiliuui în vederea flexibilizării sancţiunilor impuse în dosarul nuclear începând din decembrie 2006.

"Dacă va exista un acord - şi există în continuare un mare «dacă» - vom dori să acţionăm rapid în privinţa problemei sancţiunilor ONU", a declarat un oficial, solicitând protecţia anonimatului.

Negocierile de desfăşoară la nivel de diplomaţi de rang înalt din ministerele de Externe şi nu la sediul ONU din New York.

Un oficial guvernamental american de rang înalt a confirmat că discuţiile sunt în curs.

El a declarat că membrii Consiliului au mandatat negocierile cu privire la sancţiunile ONU şi, prin urmare, este necesar să se implice. Rolul central jucat în negocierile cu Iranul de către cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului înseamnă că orice înţelegere cu privire la sancţiunile impuse de către ONU este susceptibilă să fie aprobată de întregul Consiliu, a adăugat oficialul citat.

Iranul respinge acuzaţiile occidentale potrivit cărora caută să se doteze cu arma nucleară.

Oficiali au declarat că rezoluţia ONU ar putea apăra orice înţelegere în domeniul nuclear cu Iranul de eventuale încercări ale republicanilor din Congresul american de a o sabota. Având în vedere că încălcarea solicitării ONU ca Iranul să înceteze activităţile de îmbogăţire a uraniului oferă o bază legală pentru sancţionarea Teheranului, o nouă rezoluţie poate îngreuna impunerea unor noi sancţiuni.

"Există o întrebare interesantă, şi anume dacă - în cazul în care Consiliul aprobă acordul - acest lucru opreşte Congresul să submineze înţelegerea", a declarat un diplomat occidental.

Alţi oficiali occidentali au declarat că republicanii ar putea să fie descurajaţi să submineze orice acord dacă membrii Consiliului îl aprobă în unanimitate şi demonstrează că lumea este unită în favoarea unei soluţii diplomatice la această criză nucleară care durează de 12 ani.

Îngrijorările potrivit cărora republicanii, care deţin controlul asupra Congresului, ar putea să încerce să deraieze acordul în domeniul nuclear au fost alimentate atât de scrisoarea adresată liderilor iranieni, cât şi de invitaţia ca premierul israelian să susţină un discurs în Congres, pe 3 martie, în care Benjamin Netanyahu şi-a reiterat opoziţia faţă de acord.

Oficialii au subliniat că anularea tuturor sancţiunilor este condiţionată de respectarea tuturor prevederilor acordului. Ei au adăugat că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), cu sediul la Viena, va juca un rol-cheie în verificarea respectării acordului de către Iran.

Între problemele la care negociatorii încearcă să găsească soluţii în pregătirea rezoluţiei Consiliului se află calendarul şi viteza anulării sancţiunilor impuse de ONU, dar şi dacă să fie prezentată în martie, în cazul în care săptămâna viitoare se ajunge la un acord asupra cadrului viitorului acord, ori dacă să fie amânată până semnarea acordului final, la termenul-limită - sfârşitul lui iunie.