Mişcări populiste în Statele Unite şi Europa

"Ascensiunea «Tendinţei înşelătoare» («Trumpery Tendency», după numele controversatului candidat republican Donald Trump) are multe lucruri în comun cu Partidul Neştiutorilor din anii 1840-1850. Reprezentanţii Partidului Neştiutorilor au ales primari în oraşele Chicago, San Francisco, Washington şi au condus statul Massachusetts. Apelul lui Donald Trump în sensul interzicerii intrării musulmanilor în Statele Unite şi rezistenţa opusă de republicani faţă de planul preşedintelui Barack Obama de a distribui mii de refugiaţi sirieni în Statele Unite sugerează o ură similară, care are aceleaşi elemente politice (chiar dacă niciun vot real deocamdată). Mişcările populiste au apărut şi au dispărut în politica americană. De obicei, au beneficiat de scindări în cadrul partidelor, dispărând treptat prin ridicolul public. Au fost erodate şi de factori demografici. Astăzi, retorica antimigraţie care pare atât de ameninţătoare riscă să alieneze clasa de mijloc emergentă de tip hispanic. Aproape fiecare ţară din Uniunea Europeană se confruntă cu ascensiunea partidelor populiste nemulţumite de politicile Bruxelles-ului şi care pledează pentru recăpătarea independenţei naţionale", apreciază analistul Ferdinand Mount, remarcând gardurile antimigraţie construite la propriu în Europa Centrală, la intrarea britanică în Eurotunel şi la frontiera Statelor Unite cu Mexicul.

Ameninţarea reprezentată de organizaţia teroristă Stat Islamic

Walter Russell Mead, profesor la Colegiul Bard şi analist la Institutul Hudson, spune, la rândul său, că ultimii doi ani au fost plini de surprize, majoritatea neplăcute, în Orientul Mijlociu, iar 2016 nu pare a fi diferit. Combinaţia de conflict între şiiţi şi sunniţi, intervenţia Rusiei pentru susţinerea regimului Bashar al-Assad, competiţia geopolitică între Arabia Saudită şi Iran şi creşterea riscurilor economice generate de scăderea preţului petrolului vor crea un an dificil, atât pe teren, cât şi pentru liderii americani, consideră acesta. "Dilema care a paralizat Washingtonul în 2015 nu a fost încă rezolvată: Administraţia Barack Obama nu a găsit încă o soluţie de a lupta contra reţelei teroriste Stat Islamic fără a amplifica puterea Iranului şi Rusiei", explică analistul.

Relaţiile SUA-China

Orville Schell, analist la Centrul pentru Afaceri SUA-China al Institutului Asia Society, apreciază că schimbările climatice oferă o oportunitate clasică - un inamic comun care ar putea aduce o nouă perioadă de stabilitate în relaţiile americano-chineze.

"Nivelul lipsei de încredere între Washington şi Beijing este foarte ridicat în aceste zile. Disensiunile s-au multiplicat în ultimii ani, Statele Unite blocând ambiţiile teritoriale ale Chinei, dezaprobând relaţiile bune dintre preşedinţii Xi Jinping şi Vladimir Putin şi eforturile de amplificare a puterii militare chineze. În plus, rămâne o disparitate enormă între sistemele politice şi între valorile celor două ţări. Apare însă o rază de lumină pe acest tablou complicat, un loc în care interesele naţionale americane şi chineze sunt aliniate: schimbările climatice. Preşedinţii Barack Obama şi Xi Jinping au început deja să identifice elemente comune care au contribuit la recentul succes parţial al conferinţei ONU de la Paris", comentează Orville Schell.

Popularitatea lui Francois Hollande şi a Angelei Merkel, în scădere din cauza crizelor

Christopher Caldwell, editor senior la publicaţia Weekly Standard, crede că, în pofida unor crize precum cea a terorismului şi cea a imigraţiei, liderii Germaniei şi Franţei probabil se vor menţine la putere până la alegerile din 2017.

"Valul de atacuri teroriste din Franţa şi afluxul de imigranţi din Germania reprezintă provocări grave pentru cele două ţări şi pentru valorile esenţiale ale Uniunii Europene. Ar exista tentaţia de a crede că Administraţia François Hollande şi Guvernul Angela Merkel nu vor putea rezista până la expirarea mandatelor, în 2017. Dar pot rezista, prin blocarea anumitor tendinţe spre revolte populare", apreciază Christopher Caldwell.