Peste 1.000 de oameni s-au adunat iniţial în Piaţă Universităţii, într-o linişte nefirească pentru o astfel de aglomeraţie. Pentru unii dintre ei salutul a fost "Dumnezeu să-l ierte!", iar întâlnirea cu cunoscuţii s-a făcut în lacrimi.

Cei mai mulţi dintre participanţi purtau haine negre sau închise la culoare şi aproape fiecare avea în mâini flori sau lumânări. Puţini au fost cei dispuşi să vorbească, chiar dacă printre victime nu era unul de-al lor

.

"Azi e un marş al tăcerii. Ce ar mai fi de spus? La ce le-ar ajută, orice am spune, celor care sunt jn spital sau nu mai sunt printre noi?", a răspuns un tânăr atunci când a fost întrebat de ce a ales să participe la marş.

O tânără venită singură la acţiune spune că nu ştie pe nimeni dintre cei morţi sau răniţi, dar a venit pentru că a fost marcată de dramă şi pentru că aşa a ales să fie alături de durerea familiilor. 

"Nu ştiu dacă va plăti cineva, dar eu sper să se întâmple asta", a spus ea.

Un grup de băieţi dezbăteau într-un colţ al pieţei despre faptul că tot acest incident şi ancheta care îi urmează ar trebui să determine mobilizarea politicienilor.

"Dacă nu se va politiza, nimic nu se va schimba. Este nevoie de schimbări profunde şi reale la nivelul politicilor publice", a spus unul dintre tineri.

La câteva minute după oră 14.00, mulţimea s-a pus în mişcare. O mişcare tăcută. Din când în când începeau mici dialoguri în care fie era blamat constructorul pentru că a pus "blestematul acela de prag la ieşire", fie organizatorii, fie autorităţile care au permis "prin dezinteres şi corupţie" să se întâmple o tragedie de o asemenea amploare.

Pe măsură ce mulţimea înainta, mii de alte persoane s-au alăturat marşului tăcerii, astfel încât, la Piaţă Unirii, nu se mai vedea capătul coloanei.

Imediat după ce s-a traversat bulevardul Unirii, un tânăr a început să se clatine şi a ieşit din rând. Plângea şi tremură. Oamenii l-au întrebat dacă se simte rău.

"Ne apropiem de locul acela!", repeta continuu tânărul.

După ce s-a mai liniştit, a povestit că printre răniţi este un tânăr care l-a ajutat să îşi termine şcoală, pentru că el copilărise într-un centru de plasament iar acel tânăr îl susţinea de ani de zile.

"Mi-e greu să merg acolo", a spus tânărul.

Spaţiul din faţa Clubului Colectiv a devenit neîncăpător atunci când participanţii la marş au ajuns în zonă. Doar o mică parte dintre ei au reuşit să între în rondul în care este amplasat clubul, restul rămânând inghesuiţi pe străzile adiacente timp de mai bine de o oră, până au reuşit să ajungă la covorul din lumânări.

În mulţime au rămas prinşi şi câţiva tineri care au prieteni printre victimele incendiului devastator de vineri.

"Lumea spune că bem. Dau în noi că suntem rockeri şi bem. Suntem acum aici, nu a băut nimeni nimic! Suntem aici doar de durere. Prieteni de-ai noştri au fost acolo", a spus Andrei.

El speră că măcar după acest caz se vor luă măsuri.

"Nu cred, dar sper. Şi cred că e nevoie de reguli noi. În primul rând, minorii nu ar mai trebui lăsaţi în cluburi, pub-uri şi în orice loc în care se vinde alcool. La intrare ar trebui să-ţi se ceară buletin şi dacă pari de 30 de ani. Apoi, dacă se utilizează materiale pirotehnice, ar trebui să existe mult mai multe extinctoare, spaţiul să fie securizat şi prevăzut cu mai multe ieşiri. Eu am avut mulţi prieteni acolo şi nu a scăpat niciunul. Ori au murit, ori sunt răniţi", a mai spus tânărul.

Lângă el, un altul avea un banner prin care arată că sunt multe biserici şi prea puţine spitale.

"Mesajul meu este un semnal de alarmă care trebuie tras. Nu am nimic cu bisericile, sunt creştin, dar e un număr mult prea mare. Când s-a întâmplat incidentul, spitalele din Bucureşti nu aveau locuri. E scandalos. Am vorbit cu oameni care au fost aici şi au văzut oameni murind pur şi simplu pe trotuar", afirmă tânărul.

Acesta spune că primise şi el invitaţie la concertul de vineri şi doar pentru că a fost reţinut acasă nu a ajuns. "La miezul nopţii am fost trezit de telefoane, dacă ştiu ce s-a întâmplat, dacă sunt bine şi dacă ştiu ceva despre prietenii mei. Două zile am fost la foc continuu", a mai spus acesta, precizând că doi prieteni, de 17 şi 18 ani, au murit.

Dincolo de banda de protecţie pusă de jandarmi, oamenii au poposit şi ore în şir, chiar şi după ce au reuşit să aprindă o lumânare. Femei plângând, tineri cu lacrimi în ochi, cu toţii păreau înmărmuriţi.

"Nu cunosc pe nimeni din cei morţi sau răniţi. Dar cum să nu plâng? Am şi eu copii şi mă gândesc că poate exact aici unde calc acum, un tânăr a murit. Aveau tot viitorul în viaţă şi totul s-a terminat brusc. Cum să nu plâng?", a spus o femeie de vârstă a treia.

Strada pe care este amplasat clubul a fost transformată într-un altar la care mii de oameni continuă să vină şi să aprindă lumânări în amintirea celor care au murit sau pentru însănătoşirea celor care sunt în spitale.