Raportul „Riscuri globale în 2014„, elaborat anual de Forumul Economic Mondial, arată că principalele lucruri de care se teme omenirea în acest an sunt crizele fiscale în economiile-cheie, crize ale surselor de apă, şomajul şi undereploymentul (angajaţii care lucrează într-o funcţie pentru care sunt supracalificaţi).

În 2011, 13% din populaţia ocupată din România era supracalificată pentru jobul pe care îl avea, în timp ce în Luxemburg, Slovenia sau Portugalia ponderea varia între 4% şi 12%. România stătea însă mai bine la acest capitol decât Marea Britanie, Spania sau Cipru, unde ponderea angajaţilor supracalificaţi varia între 24% şi 36%.

Anual, peste 130.000 de tineri ies de pe băncile facultăţilor, dar o mare parte dintre aceştia devin operatori de call center sau ospătari, sar dintr-un internship în altul în speranţa că se vor angaja undeva, iar în cel mai rău caz ajung casieri la hipermarket. Criza a creat un nou profil al candidatului tânăr dornic să se angajeze: are studii superioare, este dispus să lucreze pe un post subcalificat şi pe un salariu apropiat de cel minim pe economie.

„Cu toate că am o diplomă de licenţă în jurnalism, am acceptat acest job pentru că m-a încântat ideea de a vorbi în limba franceză cu vorbitori nativi. Recunosc că şi salariul a fost atractiv. Ştiam că un loc de muncă în media româneşti abia mi-ar fi permis să-mi plătesc chiria„, spune Mădalina Ion, o tânără de 22 de ani din Buzău, absolventă a Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti şi, în prezent, masterandă în comunicare şi relaţii publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Mădălina Ion este unul dintre cei peste 30.000 de angajaţi care lucrează în industria de call center din România şi care, pentru salarii de 500 de euro în cazul celor care ştiu limba franceză sau engleză şi venituri chiar şi de circa 1.000 de euro net pentru limbi exotice cum sunt olandeza sau norvegiana, acceptă să stea într-un scaun şi să răspundă de dimineaţa până seara la solicitări ale clienţilor din întreaga lume.

Pentru piaţa locală deja nu mai este un secret - call center-ul a devenit primul loc de muncă al studentului sau absolventului român care vrea să devină independent din punct de vedere financiar, să capete experienţa în câmpul muncii pe care i-o cer angajatorii din domeniul în care ar vrea să se specializeze sau refugiul fie al „repatriaţilor„, fie al celor care nu îşi găsesc job ca translatori sau profesori de limbi străine. În cadrul Computer Generated Solutions (CGS), cel mai mare call center din România, 75% din cei aproape 3.000 de angajaţi au sub 25 de ani, iar circa 95% dintre ei sunt absolvenţi de studii superioare sau studenţi.

Problema supracalificării sau a fenomenului de „underemployment„ a devenit globală în contextul crizei, când majoritatea sectoarelor de activitate au fost nevoite să facă restructurări, candidaţii ideali fiind, de cele mai multe ori, cei abia intraţi în companie, respectiv studenţii sau absolvenţii. Prin urmare, puţinele oferte de angajare care nu necesitau alte calificări sau specializări au rămas cele din comerţ (posturi de casier, spre exemplu), din turism (ospătari sau barmani, pentru care salariul este de circa 1.500 de lei net pe lună, dar câştigurile pot fi majorate şi cu 50% numai din bacşiş) sau servicii. Pentru mulţi tineri însă, şansa de a avea un loc de muncă a însemnat şi semnarea unui contract cu un angajator străin (de cele mai multe ori pentru posturi pe care cetăţenii ţărilor în care au plecat nu le-au vrut, dar mai bine plătite ca un job ce necesită studii superioare în România).

Statisticile arată că tinerii cu vârste de până în 24 de ani au cea mai mică pondere (2,9%) în numărul total de angajaţi de la nivelul economiei locale, pe când angajaţii cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani reprezintă cea mai mare parte (13,7%) a populaţiei ocupate, potrivit datelor aferente anului 2012 de la Institutul Naţional de Statistică (INS).