Corvoada bagajelor. Lungul drum spre plajă. Boală. Pentru unii oameni, nu puţini, acesta este tiparul multor vacanţe de vară. Uneori nici nu trebuie să fie concediul pentru mers la mare. Boala poate veni într-un simplu weekend de relaxare după o săptămână agitată de muncă. O păţeşte de când se ştie Pilita Clark, editorialist la Financial Times. Într-o după-amiază de vineri din iarna anului trecut, imediat după ce a terminat paragraful final al unei poveşti tastate frenetic în avion pe drumul spre casă dintr-o excursie epuizantă de muncă în străinătate, Pilita s-a trezit că îi curge nasul. Pe la ora 10 seara, toate speranţele pentru un final de săptămână înviorător erau spulberate. Au fost ucise de guturai, de febră şi tuse. Jurnalista a stat bolnavă la pat până luni. Mai recent, însă, cu vacanţa de vară apropiindu-se, le-a mărturisit câtorva colegi că ar putea încerca să cerceteze dacă există vreo bază ştiinţifică pentru ceea ce ar putea fi boala vacanţei.

„Fă-o!" i-au cerut colegii, adăugând că lor li se întâmplă tot timpul. Vestea s-a răspândit. În mai puţin de o oră, un alt coleg din partea cealaltă a clădirii a abordat-o în bucătăria redacţiei şi i-a spus că a fost încântat să audă că ea investighează o afecţiune de care suferă frecvent el însuşi. Având în vedere toate acestea, Pilita a avut o surpriză când l-a descoperit pe amabilul psiholog-cercetător olandez creditat cu inventarea termenului de „boală a timpului liber” cu mai bine de 20 de ani în urmă, dar şi când a găsit că afecţiunea s-ar putea să nu existe. „Unii oameni nu sunt de acord că este cu adevărat o afecţiune”, a spus profesorul Ad Vingerhoets în ceea ce s-a dovedit a fi prima dintre cele două revelaţii şocante. Înainte de a ajunge la a doua, merită spus că cercetările lui Vingerhoets sugerează că boala timpului liber este o afecţiune reală care ar trebui luată în serios, dar şi una care produce confuzie, deoarece simptomele variază considerabil de la om la om, de la caz la caz. Când el şi colegii săi au chestionat peste 1.800 de persoane despre această problemă, au descoperit că aproximativ 3% din ei au avut-o. Unii s-au îmbolnăvit chiar înainte de weekend, alţii chiar în primele zile ale vacanţei. Simptomele comune includ dureri de cap, oboseală, dureri musculare şi greaţă. Răceli şi simptome asemănătoare celor ale gripei afectau cel mai adesea oamenii aflaţi în vacanţă. Un studiu mai recent realizat de cadre universitare din Austria a descoperit probleme ale urechii. Vingerhoets a început să studieze fenomenul după ce şi-a dat seama că atunci când se îmbolnăvea el însuşi era adesea în vacanţa de Crăciun şi de Anul Nou. Alteori, afecţiunile de sănătate începeau într-o după-amiază de vineri şi dispăreau până luni. Şi-a dat seama că problema era mai răspândită atunci când a dat peste o rudă la o adunare de familie care se simţea mereu rău la începutul vacanţei de vară. Cercetările sugerează o serie de cauze. Organismul poate avea o rezistenţă mai mare la boli atunci când este sub stres acut în unele cazuri, aşa că poate că omul muncitor se îmbolnăveşte odată ce stresul de la locul de muncă scade.  Pot fi observate suferinţe şi dureri când omul începe să se  relaxeze, acestea având un impact mai mic în perioada de muncă. Până la urmă, durerile şi mâncărimile se simt mai puternic când corpul este relaxat în timpul somnului. 

Sau poate că stresul de la muncă creşte nivelul de adrenalină deranjând sistemul imunitar sau provoacă simptome de boală în timpul liber. Vingerhoets recomandă exerciţii fizice vineri după-amiaza sau chiar înainte de a pleca în vacanţă, pe motiv că mişcarea şi efortul ar putea reduce nivelul de adrenalină. Dar el a spus şi că datele sugerează o altă cauză importantă pe care toţi suferinzii ar trebui să o ia în considerare, şi aici este locul în care conversaţia a luat o întorsătură izbitor de neaşteptată. „Există motive întemeiate să credem că oamenii care sunt în special expuşi riscului sunt dependenţi de muncă”, a explicat el. Cercetătorul i-a inclus în acest grup pe perfecţioniştii care sunt căsătoriţi cu munca lor „şi oameni care trebuie să se must-urbeze”. „Cine ce?" a întrebat şocată jurnalista de la FT. „Must-urbatorii”, a repetat el, explicând că acesta este un termen din psihologie care se referea la oameni care cred că trebuie (must în engleză) să fie cei mai buni la locul de muncă, sau că trebuie să fie cei mai iubiţi sau că trebuie să fie excelenţi în general. Pilita era sigură că psihologul glumea despre asta, dar se pare că nu era aşa. Ideea de must-urbare este atribuită unui psihoterapeut american defunct pe nume Albert Ellis. Termenul este definit în Dicţionarul de psihologie online al Asociaţiei Americane de Psihologie ca: „Convingerea unor indivizi că trebuie să îndeplinească în mod absolut obiectivele adesea perfecţioniste pentru a obţine succes, aprobare sau confort”. Vingerhoets consideră că a fi conştienţi de astfel de tendinţe inutile este un prim pas esenţial în depăşirea bolii timpului liber. Lecţia pe care Pilita a învăţat-o din această poveste este că înainte de a merge la plajă în vacanţă trebuie să facă o sesiune foarte lungă de sală. Financial Times este un ziar britanic, iar Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană. În UE, boala timpului liber este, oarecum, reglementată. Există aici directive care cer ca zilele libere în care omul a bolit să fie compensate prin alte zile libere, notează The Brussels Times. Aceste directive se bazează pe o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a hotărât în 2012 că un angajat care devine inapt de muncă în timpul concediului său anual plătit ar trebui să aibă ulterior dreptul la o perioadă de concediu cu aceeaşi durată cu cea a concediului medical. Instanţa a hotărât acest lucru  în urma unui proces din Spania.

Susţinătorii sistemului spun că angajaţii au dreptul la concediu anual plătit „pentru a se odihni şi a se bucura de o perioadă de relaxare şi agrement”. În schimb, concediul medical este pentru a „permite angajatului să se recupereze după o boală”. Ţările membre ale UE sunt obligate să respecte aceste directive. Ironia face ca Bruxelles, capitala Uniunii şi locul unde se întâlnesc angajaţi ai corporaţiilor şi agenţiilor europene din mai toate statele Europei, să compenseze zilele de boală din vacanţă abia de anul acesta.

Sunt psihologi care dau bolii timpului liber şi alte dimensiuni. Barbara Tovar, de exemplu, vorbeşte de anxietatea timpului liber. Revista Vogue o asociază cu tendinţele epocii moderne şi ale capitalismului şi scrie cum în vremurile noastre a te odihni, a te plictisi, a te bucura de a nu face nimic a devenit o artă.  De-a lungul existenţei sale, omul şi-a cizelat creierul pentru a crede că timpul nepetrecut productiv este timp pierdut. Există credinţa că atunci când vin vacanţele omul va simţi în sfârşit că şi-a câştigat timpul liber şi poate trage frâna obsesiei de a profita la maximum de fiecare minut.

Dar nu este întotdeauna aşa simplu, explică Tovar, un psiholog expert în anxietate şi stres cu o experienţă de peste 20 de ani. „Mulţi oameni cred că deconectarea se realizează simplu prin oprirea muncii. Cu toate acestea, educarea minţii noastre pentru a ne opri, pentru a fi prezenţi cu mintea în prezent şi a renunţa la responsabilităţi este ceva ce ţine de antrenament. Când nu ne-am antrenat mintea, ea continuă să se agaţe de griji, de căutarea sarcinilor în aşteptare sau de căutarea oricărui stimul care îi permite să continue într-un ritm accelerat.” Să ne imaginăm că mergem zilnic pe bicicletă, apăsând pedalele cu viteză mare. Când ne ridicăm picioarele de pe pedale, acestea vor continua să se învârtă cu aceeaşi viteză pentru un timp. La fel va fi şi cu mintea noastră când e obişnuită cu un ritm accelerat. Acesta este ceea ce se întâmplă în „boala timpului liber”.

Când plăceri precum a nu mai pune să sune ceasul deşteptător pentru a doua zi, a sta întins pe plaja cu nisip sau a ajunge la camera de hotel pentru a petrece o săptămână de vacanţă se transformă într-un calvar, generând anxietate, disconfort şi chiar simptome fizice, omul trebuie să ştie că are probleme. Potrivit lui Tovar, anxietatea de călătorie este cauzată în mare măsură de cerinţele societăţii capitaliste de astăzi. „Atenţia concentrată pe performanţă şi pe optimizarea timpului este inamicul unei atitudini calme. Dacă ne învăţăm mintea să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului făcând mai multe sarcini şi anticipând situaţii, devine dificil să ne bucurăm pe deplin de timpul nostru liber”, spune psihologul. Tovar observă, de asemenea, că timpul liber este o modalitate prin care ne putem reîncărca bateriile şi de a ne pune mintea în modul „primesc”, mai degrabă decât în modul „ofer” în care se află de obicei. „Dacă învăţăm să cultivăm calmul, protejând spaţiile pentru mintea noastră, şi ne echilibrăm energia între a da şi a primi, mintea ne va ajuta să fim în prezent şi să ne bucurăm de timpul liber.”