“Sa nu credeti ca toate companiile care investesc in Romania via Viena sunt companii austriece”, spune Andreas Treichl, CEO al Erste Bank. De fapt, spune el, Erste este acum o “companie cu sediul central in Austria, care investeste in Cehia, Slovacia, Romania etc., si in acelasi timp o companie est-europeana, deoarece acolo se afla cea mai mare parte din businessul nostru”. Ce spune bancherul de la Erste nu-i nici figura de stil, nici dorinta de a evada din cliseul, pentru unii comentatori din Romania de-a dreptul ingrijorator, al unei ofensive ex-habsburgice care tinde sa cucereasca toate punctele esentiale din economia romaneasca. Faptul ca mari domenii ale acesteia, de la petrol sau sectorul bancar la asigurari, sunt dominate de companii austriece ar justifica ipoteza ca Viena este capitala comerciala a Romaniei. Directorii generali ai OMV, Erste Bank, Vienna Insurance Group, Raiffeissen International, Bank Austria, Uniqa sau Wienerberger sustin insa ca Romania este doar una dintre tarile preferate de investitorii austrieci, aflata pe drumul lor logic de extindere spre fostele granite ale Imperiului Habsburgic.

Cand vine vorba despre motivatia de a investi in Romania, nici un CEO austriac nu se fereste sa recunoasca argumentul istoric, cel de refacere a amprentei Imperiului Habsburgic, cu precizarea ca o tara mica precum Austria nu se putea extinde decat spre Est dupa ridicarea Cortinei de Fier. Argumentul istoric l-ar umple de mandrie pe Franz Josef, mai ales daca tinem cont de faptul ca firmele austriece au reusit in Romania ce nu au reusit habsburgii, respectiv cucerirea economica a intregii tari, nu numai a Transilvaniei. “Companiile austriece au mers pe drumul stiut al Imperiului Habsburgic, si nu din lipsa de imaginatie, ci pentru ca asa era logic”, sintetizeaza Codrut Pascu, directorul reprezentantei de la Bucuresti a companiei de consultanta Roland Berger Strategy Consulting, motivul fundamental pentru care Austria este investitorul numarul unu in Romania. Nu calitatea de investitor i-a atras insa Vienei imaginea de capitala comerciala a Romaniei, cat mai ales pozitiile de lideri de piata, in sectoarele unde activeaza, ale catorva dintre cele mai importante companii austriece, in special din domeniul bancar (Erste Bank, Raiffeissen International, Bank Austria, Volksbank), petrol si gaze (OMV), asigurari (VIG), constructii (Wienerberger) sau imobiliare (Immoeast). Toti directorii de companii intervievati de BUSINESS Magazin insista insa ca de fapt companiile austriece nu mai sunt austriece prin actionariat si ca Romania este doar o felie din tortul Europei Centrale si de Est, din care au inceput sa taie imediat dupa eliberarea acestei zone de conducerea comunista.

“Austria are interese mari in ceea ce priveste Romania, asa cum are si in privinta altor tari unde este investitorul strain numarul unu, precum Bulgaria, Croatia sau Serbia si asa cum are si in privinta altor tari unde este investitorul numarul doi sau trei”, spune Wolfgang Ruttenstorfer, CEO al OMV Group. Atat el, cat si alti directori de companii austriece spun ca Austria este doar un centru zonal unde investitori din toata lumea cumpara actiuni in companii pe care le trimit sa domine tarile est-europene. Aceasta explica de ce Ruttenstorfer sustine ca OMV nu ar trebui sa fie considerat un investitor austriac in Romania, ci doar unul cu sediul central la Viena: “Pentru noi, Petrom este o companie romaneasca, condusa din Bucuresti, la care OMV este actionar majoritar, dar OMV nu mai este o companie austriaca: multi actionari sunt din Marea Britanie, din Statele Unite, din Abu Dhabi si 13% din actiuni sunt controlate de guvernul austriac”.

Si Erich Hampel, CEO Bank Austria si director al diviziei Europa Centrala si de Est in cadrul UniCredit Group, vorbeste despre localizarea naturala a afacerilor detinute de austrieci in Romania. “Stim bine cat de importanta este comunitatea locala si ce important e sa folosesti bine cunostintele locale”, spune el, dand ca exemplu situatia din UniCredit Tiriac Bank: “Doar o mana de expati lucreaza in Bucuresti, dat fiind ca ne bazam in totalitate pe abilitatile managementului local”.

Logica traseului ales pentru investitiile din Est, la care se refera Codrut Pascu, e simpla: Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia sau Romania sunt tari cu o cultura asemanatoare cu cea a Austriei, cu destul de multa populatie vorbitoare de limba germana, cu experienta in relatiile interculturale si economice (multe companii austriece au fost prezente in aceste tari inca dinainte de 1945), dar mai ales apropiate geografic. Printre aceste motive, foarte important este si acela ca austriecii nu mai aveau deschise alte posibilitati de dezvoltare: investitiile in Vest, mai ales in Germania, devenisera dificile din cauza concurentei si a costurilor, dar mai ales din cauza marjelor mici.

“Chiar daca tarile estice sunt mai instabile, cresterea pe care ti-o pot aduce ca business este incomparabil mai mare decat in orice tara vestica”, spune Wolfgang Reithofer, CEO al Wienerberger, companie producatoare de materiale de constructii, intrata in Romania in jurul anului 2000, cand investitiile in general si cele austriece in special au inceput sa se inmulteasca in Romania.

Walter Friedl, consilierul comercial al Ambasadei Austriei la Bucuresti, spune ca nu detine o evidenta exacta pe ani a infiintarii de firme romano-austriece, dar stie ca inceputul a fost destul de timid: “Putem spune ca in primii ani ai deceniului trecut, firmele austriece au avut o atitudine precauta fata de Romania, iar marile investitii au venit cu precadere in ultimii cinci ani”. Investitorii stiu de ce: din momentul in care Romania a devenit membra a Uniunii Europene si economia a inceput sa creasca, mai multe companii austriece au inceput sa vina, iar increderea si interesul acestora au crescut, spune Wolfgang Reithofer. Totusi, puncteaza el, “multi austrieci inca mai spun ca nu se simt bine in Romania si ca ideea de a face business acolo nu le surade”.