Ce strada doriti sa cumparati?" - asa a sunat prima replica a lui Florin Stanici, asociat la firma care detine reteaua de cartier Enter-Net, cand BUSINESS Magazin i-a cerut telefonic detalii despre anuntul postat pe site-ul www.retele.net. Afacerea scoasa la vanzare - care a pornit in urma cu nici doi ani si a ajuns in iulie la 950 de abonati, potrivit anuntului - ar pretui acum, dupa cum negociaza Stanici, 200 de euro/abonat. "Eu nu-mi bat joc de munca mea, eu vreau banii jos, nu in rate, sunt om serios", spune asociatul de la Enter-Net, povestind ca afacerea a fost curtata si de RCS & RDS, dar ca negocierile au esuat. Din discutia telefonica purtata cu BUSINESS Magazin mai reiese ca nici numarul de abonati specificat pe site nu mai e de actualitate. "In urma cu o luna si ceva aveam 950 de abonati, acum am 2.500", spune Stanici, adaugand ca si Enter-Net, la randul sau, a cumparat niste mici retele de cartier cu 50-100 de euro abonatul - altfel nici n-ar fi putut creste atat de rapid. Pe afacerea Enter-Net, cu abonati din cartierul bucurestean Baba Novac, proprietarii spera sa obtina, in concluzie, jumatate de milion de euro.

Anuntul de pe www.retele.net nu e un accident - oferte similare se gasesc pe toate site-urile de vanzari si pe cateva forumuri. Ceea ce inseamna ca astfel de mici afaceri "de sufragerie", incepute din nimic in urma cu doi-trei ani, isi fac deja transferul in alta liga - iar proprietarii lor isi vad spiritul intreprinzator rasplatit. In septembrie, de exemplu, patru retele de cartier din Bucuresti - BNet, RTA, SMN si HI-FI Lan - au fost excluse din Interlan, o organizatie care-si propune "sa apere retelele de cartier de orice pericole din afara (legi, monopoluri, dumping)". Excluderea are ca unic motiv faptul ca cele patru retele, care au impreuna cateva mii bune de abonati, au fost cumparate de grupul RCS & RDS, pierzandu-si, astfel, dreptul de a fi membre intr-o asociatie rezervata doar furnizorilor de internet cu o cifra de afaceri de sub 50.000 de dolari (1,4 miliarde lei vechi) lunar.

Cu cinci luni in urma, un alt furnizor de internet, Air Bites - cu afaceri in Romania, Polonia, Bugaria si Ucraina - cumpara primele patru retele de cartier (Cip Net, Net Quest, Link Explore, Get Net) in Iasi, de data aceasta. Reteaua Cip Net e o afacere inceputa de Sergiu Ionascu in decembrie 2004, iar la momentul achizitiei reteaua ajunsese la 1.300 de abonati. NetQuest, la randul sau, detinuta de patru asociati, a reusit sa stranga in trei ani de existenta circa 2.000 de abonati, avand o cifra de afaceri pentru 2005 de 522.543 RON (aproape 150.000 de euro). In aceeasi transa a trecut in proprietate elvetiana reteaua ieseana Link Explore, cu 1.000 de abonati.

Astfel de preluari ale retelelor de cartier nu sunt niste premiere - dar faptul ca incep sa se inmulteasca arata ca multe retele sunt suficient de bine organizate pentru a fi interesante pentru companiile mari. "In 2005 a fost perioada cand le cumpara Astral, acum este randul RCS & RDS si Air Bites (operator controlat de Swisscom Elvetia - n.r.)", spune Laurentiu Stan, director general al Euroweb Romania, unul dintre cei mai importanti furnizori de internet wholesale. Dar in aceasta perioada "interese majore in aceasta zona are RDS-ul, care este in prezent unul din playerii cei mai activi in achizitionarea providerilor de cartier", crede Stan, adaugand ca grupul e interesat in general "doar de providerii cu peste 2.000 de utilizatori".

Asadar, patru retele din Bucuresti au intrat, direct sau indirect, sub managementul RCS & RDS. RTA este acum detinuta in proportie de 95% de catre RCS & RDS, conform datelor furnizate de registrul comertului. Tot 95% detine operatorul telecom din Dynamic Net Solutions, firma care opera comercial reteaua de cartier Stefan cel Mare Network (SMN). In ambele cazuri, in dreptul restului de 5% din actiuni apare firma Integrasoft, cu acelasi sediu social ca si cel al RCS & RDS, companie care nu a comentat pentru acest articol. In cazul Berceni Network (Bnet) si HI-FI Lan, surse din piata spun ca achizitia a insemnat doar transferul clientilor, nu si al persoanei juridice. O alta tinta, spune proprietarul unei retele de cartier, a fost reteaua DeckNet, care ar fi semnat un contract asemanator.

Cat face insa o asemenea afacere? RCS & RDS nu a comentat pe marginea achizitiilor, dar cateva estimari ale unor surse din piata vorbesc de un numar de 7.000-10.000 de clienti ai celor patru retele, care ar duce valoarea totala a celor patru tranzactii spre un milion de euro. Atat cunoscatorii fenomenului retelelor de cartier cat si anunturile de vanzare se invart in jurul unui pret mediu de 100 de euro pe abonat, la care se pot adauga bonusuri in cazul retelelor mari. Asta inseamna ca o retea cu 2.500 de abonati ar putea fi evaluata la un sfert de milion de euro - o suma semnificativa, daca luam in calcul faptul ca astfel de afaceri au pornit cu investitii de cateva sute sau cateva mii de euro in urma cu doar doi-trei ani. Exista si estimari mai curajoase: de exemplu Aurelian Stancu, presedinte al DCN Networks, sustine chiar ca reteaua sa a fost evaluata de un operator telecom interesat la 1 milion de euro, desi are doar 2.500 de abonati si o cifra de afaceri de 113.777 RON (aproximativ 30.000 euro) in 2005, potrivit datelor Ministerului de Finante. Daca evaluarea ar fi facuta la numarul de abonati, Stancu ar putea primi - la pretul cel mai vehiculat, de 100 de euro/abonat - doar un sfert din suma pe care o avanseaza. Ar putea valora totusi afacerea lui, pornita acum cinci ani, milionul de euro, adica 400 de euro/abonat? Destul de putin probabil, de vreme ce un operator telecom de talia si complexitatea Astral a fost vandut in 2005 cu 360 euro/abonat (valoarea tranzactiei a fost de 416,5 milioane de dolari, adica 320,38 milioane de euro, iar firma avea 890.000 de abonati la servicii diverse - televiziune prin cablu, telefonie fixa si internet). In aceste conditii e de presupus ca milionul de euro despre care vorbeste Aurelian Stancu pentru cei 2.500 de abonati ai sai e mai degraba o dorinta decat o posibilitate - de altfel, chiar el recunoaste ca "niciodata nu poti sa stii ce cumperi cand faci preluarea unei retele de cartier".

Cat face, totusi, o astfel de afacere? O opinie venita din alta zona, cea a consultantei de management, are Ionut Pascu, senior consultant la Roland Berger Strategy Consultants. Despre achizitiile de retele de cartier, Pascu spune ca au la baza doua motivatii: "Achizitia unei baze de clienti (pentru servicii de acces la Internet) si in acelasi timp consolidarea pozitiei competitive pe piata", crede el, adaugand ca furnizorii mari de internet incearca sa elimine prin cumparare "concurenti care pot ridica probleme datorita politicii de pret foarte agresive". Evaluarea "se realizeaza in esenta pe baza numarului de clienti (cifrele se invart undeva intre cateva sute si 2-3 mii) pentru care se aplica un pret mediu pe abonat", spune Pascu, evaluarea putand fi nuantata de caracteristicile zonei de acoperire sau de potentialul de extindere.

Oferta de retele de cartier e generoasa si variata, desi nimeni - nici macar Agentia Nationala pentru Reglementari in Comunicatii (ANRC) - nu stie exact cate retele de cartier exista in tara. O estimare ANRC arata ca in Romania existau 130.000 de abonati ai retelelor de cartier la sfarsitul lui 2005; la 30 iunie 2006, numarul acestora era estimat la 280.000. Nu e putin, daca tinem cont de faptul ca la aceeasi data erau in total in tara ceva mai mult de 800.000 de conexiuni de acces dedicat la internet. Cresterea spectaculoasa din ultimele sase luni, spune ANRC, s-ar datora in mare masura si faptului ca retele deja existente au intrat in legalitate, obtinand certificarea ca operator de servicii de comunicatii electronice din partea autoritatii de reglementare. "Munca de teren continua", cum spun reprezentantii ANRC, referindu-se la faptul ca inca ii identifica si ii consiliaza pe cei fara avizele necesare.

In total, in Romania exista acum circa 1.100 de furnizori de acces la Internet, potrivit datelor ANRC, cu 17% mai multi decat la sfarsitul lui 2005. Cati dintre acestia intra in categoria retelelor de cartier? Greu de spus - dar pe site-ul www.retele.net se inscrisesera, la ora inchiderii editiei, 646 de retele de diverse marimi (peste jumatate dintre acestea in Bucuresti) avand un numar total declarat de 516.941 abonati la Internet. Adica 516.941 de RGU (revenue generating units), cum sunt clientii numiti in limbajul marilor operatori, pe care incep sa si-l insuseasca si proprietarii de mici retele de cartier.

Retele, fie ele mari sau mici, incep sa se vanda si la mica publicitate. Un anunt dat pe site-ul de licitatii www.emoka.ro, bunaoara, scoate la mezat o retea de cartier cu 100 de utilizatori din cartierul bucurestean Vitan. In urma licitatiei, unul dintre ofertanti si-a adjudecat cei 100 de clienti pentru 18.000 de RON (5.142 de euro) in aprilie anul acesta, potrivit site-ului. Nu se poate sti cu siguranta daca tranzactia a avut intr-adevar loc, dar se poate calcula ca ar fi fost o afacere buna pentru cumparator - circa 50 de euro/abonat, de doua ori mai ieftin fata de standardul mediu acceptat, de 100 de euro/abonat.

Dincolo de anunturile de vanzare, sunt si alte indicii ca fenomenul retelelor de cartier a intrat intr-o noua faza. Un semn e intrarea multora in legalitate - adica obtinerea unui certificat din partea ANRC, "organul statului care are menirea de a monitoriza ciorba cu telecomunicatiile", dupa cum sunt descrise atributiile autoritatii de reglementare de administratorul forumului Interlan, un personaj care si-a ales nickname-ul "nixon". Dincolo de formularea colorata, administratorul forumului militeaza pentru intrarea in legalitate si le explica proprietarilor de retele de cartier ca "ANRC nu este un baubau, as zice chiar din contra", ca eliberarea certificatului dureaza doar patru zile si ca "orice ban incasat si nedeclarat se numeste evaziune fiscala". De altfel, Interlan nu primeste in asociatie decat retele de cartier care indeplinesc anumite conditii, una de baza fiind ca acestea sa fie "persoane reprezentate juridic si care respecta legile statului roman". Interlan in sine e o initiativa porneste de la premisa ca vremea retelelor de cartier care s-au dezvoltat la intamplare a trecut. "Zeci sau sute de tineri romani au evoluat de la conditia de gamer la aceea de bussinessman", se arata in prezentarea oficiala a Interlan, in care membrii conducerii asociatiei vorbesc si de faptul ca insusi termenul de retea de cartier "devine incet perimat, lasand loc unor adevarate firme microISP sau ISPzonale - sau ce denumiri se vor mai gasi pentru ele".

Pe langa faptul ca "gamer"-ii de odinioara au acum firme, angajati, incheie contracte si "varsa bani la buget, platesc facturi, emit facturi" - ceea ce face din ei mici antreprenori - unii proprietari de retele de cartier au chiar initiative ce amintesc de marile companii grijulii cu imaginea pe care o au in comunitate. De luna viitoare de pilda, elevii Scolii Generale nr. 30 din Capitala vor beneficia de Internet gratuit oferit de Gemenii Network - e a doua scoala, dupa "Principesa Ileana", care beneficiaza de serviciile retelei cu 2.000 de abonati, membra atat a Interlan cat si a ANISP si care are sloganul - "Calea cea mai buna catre www". Eric Baleanu, presedinte al Gemenii Networks spune, pe un ton profesional, ca "decizia a fost luata pentru a demonstra ca reteaua se implica in comunitatea din care face parte". Directorul de marketing al Interlan, Nicolae Duicu, prezent si el la discutia lui Baleanu cu BUSINESS Magazin, comenteaza ca totusi, multumita initiativei, numarul clientilor Gemenii Networks in zona a crescut. Nimic rau in asta, ar socoti orice businessman.

Un alt semn al trecerii retelelor de cartier intr-o noua etapa e chiar faptul ca, cel putin in Bucuresti, s-au organizat inca din 2004 intr-o asociatie, Interlan, care in prezent grupeaza circa 30 de mici furnizori de Internet. Pe langa consilierea, schimbul de informatii si initiativele prin care asociatia apara interesele tuturor membrilor sai, apartenenta la Interlan are si avantaje economice. De exemplu "peering-ul" intre retelele membre - adica schimbul de date - e facut gratuit. Peering-ul e echivalentul interconectarii intre retelele de telefonie: reteaua care "suna" la alta retea trebuie in mod normal sa plateasca pentru traficul care o tranziteaza; cand exista peering intre doua retele, plata se face insa in echivalenta de trafic. Exista si situatii in care o retea cu probleme tehnice primeste ajutor de la o retea-sora din Interlan, care ii cedeaza latime de banda in dauna propriilor abonati, tocmai pentru ca Internetul sa functioneze cu cat mai putine intreruperi la toata lumea. Retelele asociate in Interlan au, pe langa ajutorul pe care si-l acorda una alteia, si o viziune comuna care le-ar putea face mai putin vulnerabile in fata marilor furnizori de internet: vor sa construiasca "brandul Interlan". Directorului de marketing al asociatiei, Nicolae Duicu, se gandeste ca pe afisele de promovare ale fiecarui furnizor-membru Interlan apara cu litere de-o schioapa numele asociatiei si doar undeva, jos, cu litere mai mici, numele retelei propriu-zise. Asta ar insemna circa 50.000 de clienti ai unui brand unic - iar brandul comun presupune si standarde comune. Poti face parte din Interlan, de exemplu, numai daca functionezi legal, ai cifra de afaceri mai mica de 50.000 de dolari lunar si ai servicii multumitoare. Una dintre probele la care sunt supuse retelele din lista de asteptare este o scurta campanie de sondare a opiniei printre clientii respectivei retele - in principiu, sunt alese cateva contracte ale retelei aspirante, dupa care reprezentantii Interlan verifica telefonic daca abonatii sunt multumiti de serviciile pe care le primesc contra taxei lunare.

Ce mai vrea sa faca Interlan? Sa contracteze un credit pentru a dezvolta o retea subterana de fibra optica, scapand de cablurile agatate de-a lungul bulevardelor. Creditul ar putea fi acoperit, macar in parte, din cotizatiile lunare de 50 de euro pe care membrii asociatiei le platesc. Ar rezulta, daca proiectul se va materializa, o retea metropolitana a retelelor de cartier - una prin care s-ar putea oferi, spun membri Interlan, si servicii de telefonie, si televiziune de inalta definitie. E un proiect prea mare pentru o retea individuala - dar nu e exclus ca planurile membrilor Interlan sa depaseasca faza de proiect.

Un alt indiciu ca multe retele de cartier sunt afaceri serioase e faptul ca uneori sunt initiate de companii IT&C. In Sibiu, de exemplu, Asconet a ajuns sa detina locul al doilea la furnizarea de Internet in functie de cota de piata pe segmentul rezidential, dupa RCS & RDS. Sebastian Lupu, directorul general al Asco Systems, care opereaza local prin marca Asconet, spune ca la sfarsitul anului trecut RCS & RDS avea in jur de 65% din piata iar compania sa circa 30%, pronosticand ca pana la sfarsitul acestui an va ajunge la 3.200 de clienti persoane fizice. "Alte retele nu s-au dezvoltat foarte mult pentru ca lumea are incredere in brandul Asconet", adauga Sebastian Lupu. Asconet a intrat pe piata in 1998, potrivit site-ului companiei, cand a inceput sa creeze de soft-uri economico-financiare. A inceput insa sa furnizeze Internet in 2003, la cativa ani dupa ce RCS & RDS a ajuns in Sibiu prin achizitia retelelor Sibnet si Verena.

Dar ce sanse totusi au retelele de cartier in lupta cu marii furnizori de Internet? Suficiente deocamdata, daca luam in calcul criteriile dupa care utilizatorii isi aleg furnizorii de Internet. Unul dintre ele ar fi tariful unui abonament lunar, care la retelele de cartier e de 4-10 euro. In plus, majoritatea retelelor Interlan au reduceri de 50% pentru pensionari sau persoane cu handicap. Cristian Copcea de la Roaming Networks, de exemplu, spune ca in reteaua lui exista si un abonat nevazator, care  foloseste comenzi vocale.

Dar sunt si alte avantaje pe langa pret, cel mai important dintre ele fiind flexibilitatea. La ce alt furnizor poti merge, ca abonat, sa spui ca nu iti poti plati la termen abonamentul sau sa ceri o recalculare a tarifului si - mai important - sa ti se si ofere un pret mai bun? "Totul e in marketing, si flexibilitatea in stabilirea preturilor e o strategie", spune Nicolae Duicu, proprietarul OborNet, care a creat "brandul" Interlan. In privinta flexibilitatii, fiecare proprietar de retea are o sumedenie de exemple care arata ca felul informal in care sunt deserviti clientii e un mare plus si fidelizeaza abonatii. Unul povesteste ca incaseaza de la un pensionar care foloseste Internetul pentru a vorbi cu nepotii din SUA doar 2 RON lunar - adica 57 eurocenti - pentru conexiune. Alt proprietar de retea da exemplul unui pensionar a carui locuinta nu se afla in aria de acoperire, dar la insistentele caruia a tras un cablu de fibra optica pana la apartamentul respectiv, cei doi intelegandu-se sa acopere cheltuielile de cablare "fifty-fifty". S-a dovedit o decizie profitabila pentru mica afacere a furnizorului: toti locatarii blocului au fost racordati, in cele din urma, la acelasi cablu de fibra optica.

Totusi, furnizorii mari de internet sunt in ofensiva, incercand sa-si consolideze pozitiile pe o piata aflata in faza de articulare. Gheorghe Serban, presedintele ANISP - care grupeaza peste 40 de furnizori mari, printre care si Astral Telecom, RCS & RDS ori Romtelecom - crede ca "in perspectiva, unii dintre ei vor depasi granitele cartierelor, dar majoritatea vor fi inghititi". Serban e de parere, de asemenea, ca operatorii care depasesc 1.000 de clienti si au venituri anuale de 200.000 de euro nu mai pot fi considerati retele de cartier. Chiar si Duicu, omul din spatele conceptului Interlan, recunoaste ca ii tine minte pe primii 100 de clienti, "dar mai departe devine foarte dificil".

Inevitabil, lucrurile se vor aseza. Afacerile de cartier fie vor fi vandute, fie vor evolua. Unii clienti raman totusi cu nostalgia vremurilor cand "reteaua" n-avea sensul de afacere. "Este pacat", comenteaza Starforce, un forumist de pe www.computergames.ro, "ca de multe ori o retea pornita intre prieteni sau cativa vecini suparati ca RDS-ul intarzie sa apara in zona cu net pentru home-useri ajunge in final sa se transforme intr-un mic imperiu insetat de bani". Multi proprietari de retele de cartier stiu ca relatia speciala cu abonatii, flexibilitatea, promptitudinea, sunt atu-uri care le imping inainte afacerile. "Daca am vreo problema cu comp-ul deschid geamul si va strig, sigur cineva de la tehnic ma va auzi", scrie un abonat pe site-ul uneia dintre retelele bucurestene. Ce se va intampla insa cand acea retea se va extinde atat de mult incat vocea abonatului nu va mai ajunge pana in biroul administratorului?