Vinul ajuta de minune in momentul de incepere a negocierilor cu sefi de corporatii. In jurul unui pahar de vin se destinde atmosfera si se dezleaga limbile“, spune omul de afaceri Mihai Miron. In timpii de respiro din negocieri, afirma Miron, partenerii din jurul mesei se implica in discutiile despre vin si vie. Iar omul de afaceri si-a petrecut ceva vreme la masa negocierilor: in 1998 si apoi in 2003 a vandut pachetele de actiuni detinute la grupul Europharm, alcatuit dintr-o fabrica de medicamente, o companie de distributie si o retea de farmacii. Partenerul de negocieri si, in cele din urma, cumparatorul a fost corporatia britanica GSK, al doilea producator mondial de medicamente.

De la descoperirea pasiunii pentru vin si pana la colectie nu e decat un pas - conditionat, e adevarat, de puterea financiara. Ca orice colectie, si cele de vinuri costa: pentru o singura sticla se pot cheltui sute sau mii de euro. Ca orice investitie insa, si cele in vin promit: o sticla bine aleasa - ca renume al producatorului si al recoltei - si pastrata in conditii potrivite poate ajunge sa-si creasca de cateva ori valoarea in numai cativa ani. Castigul se multiplica odata cu numarul de sticle din colectie - de zeci, sute sau chiar mii de ori. In general, pe piata se vand in proportie de 90% vinuri de masa si 9% sunt vinuri de calitate, cu „carte de vizita“. Si doar 1% din vinuri sunt cele ce au valoare istorica si merita un loc in colectii.

In Romania s-a dezvoltat in ultimii ani un concept hibrid al colectionarului de vin, pentru care selectia de vinuri asezate in pivnita s-a bazat mai cu seama pe preferintele de gust decat pe valoare. Startul pentru o colectie de vinuri nu este insa chiar la indemana oricui. Un colectionar are nevoie de la bun inceput fie de o camera dotata cu eurocavuri (frigidere speciale), fie cu climatizare (pentru ca depozitarea vinurilor se face la temperatura si umiditate controlate). „Vinul este ca o fiinta vie: ii poti asigura o viata mai lunga daca ai grija de el sau il poti omori daca nu o faci“, declara Marinel Burduja, prim-vicepresedinte al Raiffeisen Bank.

Or, numai pentru utilarea standard a unei camere de depozitare, investitia minima este de 10-15.000 de euro, calculeaza Catalin Paduraru, director general al Vinexpert, o retea de magazine specializate in vanzarea de vinuri si bauturi alcoolice. La acesti bani se adauga investitia propriu-zisa in buteliile de vin („cel putin tot atat cat ai cheltuit pe amenajare“, spune Paduraru), motiv pentru care investitia minima pentru o colectie pleaca de la 20.000 de euro. Prag superior in acest tip de investitii nu exista, ca de altfel mai nicaieri. Deosebirea este ca „in timp ce valoarea unei masini ce costa initial 30.000 de euro se reduce la jumatate in cinci ani, in acelasi interval de timp vinurile isi dubleaza valoarea“, sustine Paduraru.

Cei mai multi colectionari romani de vinuri pun insa mai mult accent pe pasiune decat pe valoare. La 54 de ani, Marinel Burduja are in colectie mai mult de 8.000 de sticle de vin - dar evita sa le evalueze in bani, pentru ca, spune el, „aici e vorba despre o pasiune“. Continutul pivnitei nici macar nu este asigurat, desi in genere o colectie de vin poate fi asigurata de companiile de profil romanesti.

Burduja a capatat interes pentru vinuri in 1990, cand niste prieteni l-au rugat sa le gaseasca niste vinuri vechi: „Am avut atunci si posibilitatea sa vad cat sunt de bune si le-am ramas fidel“. Prin '94-'96 si-a construit o casa noua, iar mesterii i-au facut (din greseala) o pivnita fara intrare, asa ca a fost nevoie sa o lege de casa printr-un tunel. In crama de sub casa, sticlele sunt pastrate in conditii naturale, nu a pus instalatii speciale si nici nu crede ca ar fi nevoie: pana acum nu s-a stricat nicio sticla de vin, in ciuda faptului ca are in beci vinuri cu vechime de 60-70 de ani - „cap de serie“ fiind mai multe sticle de vin din 1932. Printre raritatile colectiei sale se numara un vin facut pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu eticheta realizata manual, dar si o colectie de butelii din vinoteca lui Stalin.

In opinia vicepresedintelui Raiffeisen, un pivnicer are trei crame: „una pentru comert, una pentru prieteni si una pentru el insusi“. In privinta dotarii lor, Burduja spune ca in primii ani cumpara singur mai toate sticlele, „dar in ultimii 5-6 ani, dupa ce prietenii au aflat de aceasta pasiune a mea, au inceput sa imi aduca ei multe dintre sticlele de vin“. Are si o colectie de sute de dopuri, pe care a scris cand a deschis sticla respectiva, cu ce ocazie si cu cine a baut-o. „O sticla de vin se bea intr-un moment frumos, daca ti se intampla o bucurie, daca isi vine un prieten drag in casa, daca ai o reusita“; mai mult, vinul este un mijloc de a lega prietenii, pentru ca „in lumea bancara se bea vin adesea, dar vinul este respectat - se bea cu cumpatare si se consuma doar in anumite conditii“, spune Burduja.

Pentru ca a vrut sa inteleaga mai multe despre vin a facut un curs de specializare in Franta, unde a invatat ca vinul se percepe prin mai multe simturi: in primul rand, imaginea, apoi mirosul si abia in cele din urma gustul. „Cand se gusta, vinul se mesteca. Apoi se simte cu gatul si cu stomacul si, a doua zi, cu capul - daca te doare sau nu“, glumeste colectionarul.

Circa 70% din colectia de vin a lui Marinel Burduja este compusa din vinuri romanesti, chiar daca „in ultimii ani m-am mai sofisticat si am inceput sa aleg si vinuri straine“. Inclinatia pentru vinurile romanesti se datoreaza faptului ca a descoperit cateva depozite de vin abandonate in Ardeal, in Sibiu, Medias, Iasi.