"Mă doare când cineva vede distorsionat evoluţia firmei", spune cu patos Vasile Popa, de 44 de ani, unul dintre cei cinci fraţi ai antreprenorului transilvănean, referindu-se la creşterea companiei. Firma a pornit de la zero acum 20 de ani - în această perioadă posibilităţile au fost multiple, dar "în acelaşi interval au fost companii mai mari care s-au prăbuşit". Cu aceiaşi oameni ar fi putut face exact acelaşi lucru şi într-o piaţă vestică, susţine el cu înflăcărare. "Mi-am dedicat mare parte din viaţă acestei firme şi cu asta ne hrănim dimineaţa, când ne trezim şi o luăm de la capăt", spune Vasile Popa, care a fost primul angajat al Transavia.

În 1991, primul an de activitate, ferma de pui, amenajată într-un vechi CAP de Ioan Popa şi de angajaţii ce se puteau număra pe degetele unei singure mâini, a produs cât face acum Transavia în numai patru ore. Compania, ajunsă pe primul loc în topul producătorilor de carne de pui, a avut anul trecut la o cifră de afaceri de peste 423 milioane de lei un profit brut de peste 31 de milioane de lei. Vânzările companiei reprezintă circa o zecime din întreaga piaţă a cărnii, în valoare anuală estimată de circa 4 miliarde de lei. Mai mult de-atât, compania are una dintre cele mai confortabile poziţii de pe piaţă prin prisma gradului de îndatorare, plasat sub 5%. "Aş putea ca de anul viitor să nu am deloc credite, dar e mai avantajos aşa", declară Ioan Popa, la a cărui uşă bat acum companiile ca să-l convingă nu să vândă, ci să cumpere. Anul acesta a avut cinci astfel de oferte, dar nu îl interesează niciuna.

Faţă de începuturile afacerii, prezentul este la fel de îndepărtat ca şi distanţa de la cer la pământ - "vă puteţi da seama de asta numai dacă vă uitaţi împrejur", spune Vasile Popa, gesticulând larg. El este acum la conducerea diviziei de nutreţuri combinate, iar responsabilităţile sale includ şi gestionarea parcului auto, cu peste 100 de autovehicule de transport de marfă şi furaje. S-a ocupat, de asemenea, de transformarea fabricii de nutreţuri combinate dintr-o unitate veche într-una complet retehnologizată. Vasile Popa a fost primul dintre cei 5 fraţi care a mizat pe cartea jucată de Ioan Popa când acesta s-a hotărât să facă pe cont propriu ceea ce ştia să facă mai bine. Apoi, odată cu dezvoltarea afacerii, "am fost întrebaţi dacă vrem şi noi să ne alăturăm", povesteşte Mariana Gândilă, 52 de ani, care este acum şef de depozit. Aşa se face că toţi fraţii şi surorile lui Ioan Popa, laolaltă cu cumnaţii, cumnatele şi în curând şi nepoţii sunt acum pe statele de plată ale companiei.

Antreprenorul nu vede în această reţetă decât avantaje. "Nu e niciun dezavantaj să lucrezi cu familia dacă ştii să impui regulile, făcute din prima zi. Iar regulile sunt respectate cu sfinţenie. Cine plăteşte comandă", explică proprietarul Transavia. E obişnuit cu interviurile, mărturiseşte degajat, dar preferă s-o facă rar. Membrii familiei sale sunt însă la prima ieşire sub lumina reflectoarelor.

Regulile sunt la fel pentru toţi angajaţii. "Am cerut tuturor foarte multă implicare, seriozitate şi putere de muncă", afirmă Ioan Popa. Formula fost benefică şi pentru el, pentru că a avut la îndemână oameni de încredere, care "muncesc mai mult decât alţii şi stau la serviciu cât e necesar, nu numai opt ore; dar au şi ei avantajele de rigoare". În privinţa pachetelor salariale, "şeful", după cum îi spun fraţii chiar şi când nu e de faţă, nu a vrut să dea însă niciun detaliu, motivând că sunt confidenţiale.

Un reper despre gradul de implicare este faptul că "nu există zi liberă, fie de Paşti sau Crăciun, pentru că lucrăm în industria alimentară" (Toader Popa, director divizie industrializare, 40 de ani), până într-acolo încât "ne-am crescut copiii la telefon" (Eugenia Opriş, director divizie comercială, 44 de ani) şi "sunt momente şi zile când trebuie să uiţi că ai ceas" (Mariana Gândilă).