In martie 2010, se implinesc doi ani de cand Saduokhas Atashovich Meraliyev a venit in Romania. Este CEO al Rompetrol din iulie 2009, dar se afla la primul sau interviu, dupa luni intregi in care compania a comunicat extrem de putin, complet opus stilului de comunicare din vremea lui Dinu Patriciu. Abordarea lui Meraliyev este insa foarte importanta pentru modul cum vad kazahii dezvoltarea Rompetrol si este prima discutie oficiala despre strategia grupului de cand a fost integral cumparat de catre KazMunaiGaz.

Fostul birou al lui Dinu Patriciu arata complet diferit. Au disparut machetele de vapoare de pe pervaz, tabloul cu Van Gogh si multitudinea de gadgeturi de pe masa. E mai putin colorat. E si mai multa lumina. Scaunul complicat pe care statea fondatorul Rompetrol a fost inlocuit cu un scaun directorial clasic. Si negru. Insa discursul e total schimbat. Dinu Patriciu vorbea greu si misterios. Folosea metafore si se indeparta rapid de subiect - mai ales cand subiectul era legat de cifrele sau strategia Rompetrol. Se referea la Rompetrol cu precautie, asa cum vorbesti despre ceva foarte personal, aproape intim.

Saduokhas Atashovich Meraliyev vorbeste scurt si clar. Se simte din discurs ca Rompetrol e un mandat, o companie mare despre care Meraliyev trebuie sa demonstreze tarii sale ca a fost bine sa o cumpere. De aceea vorbeste despre ea aproape ca un chirurg. Foloseste termenii "optimizare", "curatenie", "sincer", dar, mai ales, "parerea mea puternica" (my strong opinion). Exprimarea apare indeosebi cand CEO-ul Rompetrol incearca sa desparta parerea sa personala de planurile anterioare ale Rompetrol sau de modul cum dezvoltarea Rompetrol este gandita la Astana. "In Kazahstan sunt multe pareri despre achizitia Rompetrol. De aici insa, se vede altfel."

Inca de la prima strangere de mana, in atitudinea lui Saduokhas Atashovich Meraliyev se simte melanjul dintre scoala ruseasca, experienta americana si CEO-ul cu un buget de cateva miliarde. Meraliyev are un comportament egal, calm, si se insufleteste de vreo doua ori de-a lungul discutiei: o data cand vorbeste despre frumusetea limbii kazahe, pe care spera sa o vorbeasca fluent si copiii sai, si o data cand povesteste despre experienta lui de pe campul petrolier Tengizchevroil. Munca la Tengiz, cel mai mare zacamant in exploatare din Kazahstan, a reprezentat pentru Meraliyev cea mai importanta experienta din "viata reala". Ii sclipesc ochii si acum, dupa mai bine de zece ani, cand intreaba retoric: "Va puteti imagina ca foram la cinci kilometri adancime si ca scoteam 11 milioane de tone de petrol?".