LA NOI ŞI LA EI

Dacă am schimba doar puţin definiţia unicornilor, am constata că în România există deja cel puţin un unicorn; este vorba de Banca Transilvania, o afacere de un miliard de dolari. Florin Talpeş, care mi-a propus Banca Transilvania, afacerea începută în 1993 de Horia Ciorcilă alături de un grup de oameni de afaceri, adaugă şi RCS&RDS, conglomeratul de comunicaţii şi media al lui Zoltan Teszari, cu o cifră de afaceri de peste 500 de milioane de dolari.

Dacă rămânem în zona definiţiei, aşa cum a gândit-o Aileen Lee, trebuie spus că în general este greu de intuit evoluţia unei companii, care poate apărea în România, cum este Bitdefender, dar poate fi şi un proiect comun, al unor români şi al unor străini, cazul LiveRail. Compania va intra apoi în runde de investiţii succesive, care vor asigura fonduri, dar care vor dilua influenţa fondatorilor. La un moment dat, când compania devine unicorn, s-ar putea ca fondatorii să nu mai aibă o participaţie semnificativă şi nici să nu mai fie în management. „Un alt gen este acela în care găseşti încă nişte români cu o parte semnificativă din acţiuni sau în management, acesta fiind un scenariu mai greu de înfăptuit. Iar cel mai bine ar fi să găseşti români care încă să controleze acea companie, care este deja unicorn.

Este important cât de disruptive sunt tehnologiile şi cât de mare este segmentul de piaţă căruia i se adresează“, spune Florin Talpeş.

Marius Ghenea crede că sunt deja mai multe companii româneşti care pot avea în următorii ani o creştere excelentă şi care se pot îndrepta spre miliardul de dolari. „Însă, pe de altă parte, o astfel de valorizare este aproape imposibil de atins în absenţa unei listări pe o bursă foarte mare, aşa cum este cea americană, astfel că o companie unicorn, chiar dacă ar porni din Romania, cel mai probabil în drumul spre unicornizare s-ar naturaliza în SUA sau într-o altă piaţă foarte mare. Singurele companii tech-enabled care nu ar trebui să treacă prin această dezrădăcinare sunt cele din domenii ca e-commerce sau asimilate, unde atingerea miliardului este mai dificilă, pentru că nu sunt afaceri super-scalabile. Dar au avantajul că, dacă atacă pieţe regionale, chiar pornind din Bucureşti sau din alt oraş din România, mergând în principal spre centrul şi estul Europei dar poate şi către alte pieţe de oportunitate adiacente, pot ajunge la o talie apropiată de cea a unui unicorn“, explică Marius Ghenea.

Apare şi un altfel de „dar“: filosofia europeană de business este, spre deosebire de cea americană, mult mai socială şi cu o dorinţă mult mai redusă de capitalizare. „În contextul european, a creşte de la zero, repede, companii mari este complicat. Se vede relativ repede câte companii europene mari de tehnologie cunoaştem, sunt puţine. Cumva această cultură nu încurajează astfel de trasee. În Europa antreprenorii sunt apreciaţi cât sunt mici şi mai puţin apreciaţi când devin mari“, spune Radu Georgescu.

O altă abordare este cea legată de infrastructură şi de localizarea geografică. O companie care să se mişte atât de repede are nevoie de nişte elemente de infrastructură, care în Europa se găsesc mai puţin. Infrastructura în SUA este mai pregătită să suporte şi să sprijine companii cu astfel de de bilanţuri, este mai flexibilă, mai stabilă, mai dornică să ajute astfel de dinamici, adaugă Georgescu. „Cultural vorbind, SUA sunt o societate pregătită să susţină dinamica pe verticală – te-ai născut sărac, devii foarte bogat, poţi să pierzi totul şi să o iei de la început, iar lumea te acceptă aşa cum eşti şi te aplaudă pentru ceea ce ai făcut. În Europa mişcările pe verticală în societate sunt foarte puţin acceptate: dacă te-ai născut sărac, este greu să fii acceptat pe lista celor cu sânge albastru, iar dacă ai aşa ceva, nu te angajezi la colţul străzii. Iar această abordare se replică în mediul de afaceri. La americani o companie se naşte mică, devine foarte mare şi apoi poate deveni mică din nou, iar lumea se uită strict la oportunitate, iar în Europa o companie ieri mică şi azi mare, sau care a fost mare şi a scăzut, este percepută înpotriva unui dinamism necesar“, explică Georgescu.