“Eu sunt inginer mecanic, dar ceea ce fac acum nu se compara cu ce eram inainte, angajat intr-un service. Am satisfactia lucrului implinit, cladit, pot sa ma uit la o casa ridicata de mine”, spune Catalin Petrus, care dezvolta in sudul Capitalei un proiect format dintr-un singur bloc cu patru etaje, care va avea 18 apartamente. Fondurile necesare investitiei, estimata la un milion de euro, le-a strans din finantare bancara si din resurse proprii. “Am vandut apartamentul in care stateam eu si sotia mea impreuna cu copilul si ne-am mutat la parinti”, spune investitorul, in varsta de 36 de ani, adaugand ca mai avea o rezerva de bani obtinuti din constructia unor case.

 

 

Povestea micului investitor imobiliar de mai sus - o cu totul alta specie decat marii dezvoltatori de ansambluri rezidentiale cu sute de apartamente - este doar una din cele cateva sute de exemple de mici investitori in imobiliare. “Daca mergi la restaurant sau la o cafenea in nordul Bucurestiului, in oricare vei intra, la cinci mese din zece vei auzi o discutie despre imobiliare”, spune Monica Marin, partner managerul agentiei EuroMetropola, descriind nivelul la care a ajuns interesul fata de afacerile imobiliare, gratie faptului ca ele au permis, cel putin in ultimii ani, profituri mult mai usor decat in alte domenii. Imobiliarele au devenit tinta plasamentelor nu doar pentru oamenii de afaceri care au cladit deja companii profitabile in alte domenii, dar si pentru micii investitori, in aceasta ultima categorie intrand atat proprietarii unor afaceri cu un rulaj de maxim cateva milioane de euro pe an, cat si investitorii individuali, care au pornit in imobiliare fie prin tranzactii cu terenuri, fie direct prin dezvoltarea unui mic proiect cu banii stransi din economiile personale.

 

 

Planurile arhitecturale pentru prima investitie in imobiliare au fost facute de un unchi - fost inginer constructor in cadrul Armatei, ajutat de catre fostii sai colegi. Petrus spune ca a reusit astfel sa economiseasca o suma semnificativa. De lucrari se ocupa membrii echipei sale, iar el e la randul sau zi de zi pe santier. “Stau pe santier cu ei tot timpul, nu mergem pe modelul . Toti muncim la proiect”, spune investitorul, care spera ca dupa terminarea blocului, preconizata sa aiba loc in aceasta luna, sa vanda apartamentele la un pret care sa ii aduca un profit de 30-35% raportat la fondurile proprii. Deocamdata a reusit sa semneze antecontracte doar pentru trei apartamente, restul urmand sa fie scoase la vanzare atunci cand imobilul va ajunge la etapa finisajelor. “Situatia actuala din piata ma afecteaza, speram sa vand mai multe, dar lumea asteapta. Sper totusi ca pana la toamna sa vand”, spune Petrus. Expectativa este recunoscuta si de analistii imobiliari cand vine vorba de efectele crizei financiare internationale asupra pietei romanesti, in special asupra celei rezidentiale - chiar daca unii incearca sa le minimalizeze. “Acum traim un blocaj, dar consider ca este artificial; exista clienti, doar ca ei sunt de parere sa mai astepte un pic. De fapt, asa se intampla la fiecare inceput de an”, considera Ionut Bordei, partener si directorul departamentului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko.

 

 

In opinia lui Bordei, situatia actuala nu-i afecteaza mai mult pe dezvoltatorii mici decat pe cei mari, deoarece investitorii de talie mica n-au prea multe proiecte in derulare in paralel si aportul propriu la investitie este mult mai mare comparativ cu ce se intampla in cazul finantarii proiectelor de mari dimensiuni. “Si cand ai un aport propriu mare la investitie, nu te preseaza nimeni sa dai banii inapoi”, spune Bordei. “Daca nu reusesc sa vand incat sa imi acopar costurile si sa obtin si profit, tin blocul asa doi ani de zile, nu am datorii la banca”, spune Catalin Petrus, care a inceput intre timp sa lucreze la ridicarea altui imobil, in calitate de constructor insa, nu de investitor.

 

 

Un efect natural al crizei mondiale a fost faptul ca bancile, inclusiv cele din Romania, au devenit mai prudente in acordarea finantarii, ceea ce are influente negative asupra unora din dezvoltatorii imobiliari de talie mica, mai ales asupra celor ce depind in mare masura de finantarea de la banca. “Situatia s-a schimbat acum foarte mult. E greu, trebuie sa ai un aport mai mare, de peste 25%. Eu am avut un credit de 85%, iar aportul meu a fost de 15% din valoarea investitiei, incluzand aici si terenul”, afirma Gheorghe Predescu, care a finalizat anul trecut un bloc cu 22 de apartamente, situat pe Soseaua Giurgiului din Capitala.

 

 

Investitorul spune ca desi nu mai deruleaza un alt proiect rezidential, “simte noile conditii” fiindca il consiliaza pe un prieten care are in plan un bloc similar, tot in partea de sud a Bucurestiului, dar cu 42 de apartamente. “Banca nu imi da acum mai mult de 50% din valoarea investitiei si trebuie sa am si antecontracte semnate. Deja am vreo opt, am toate avizele luate, iar in saptamanile urmatoare sper sa obtin si prima transa din finantare”, spune asociatul lui Predescu, Valentin Covrig.