Iată discursul lui Mişu Negriţoiu, chairman ING Bank, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

În ultimii zece ani, România a trăit o istorie concentrată, cu bune şi cu rele, cu libertăţi şi cu constrângeri. Dacă nu le-am fi trăit în aceşti zece ani, poate că ne-am fi întins cu ele pe 50 de ani şi nu ştiu dacă ar fi fost mai bine.

Din punct de vedere personal, pentru mine 2005 a însemnat ruptura şi renunţarea totală la viaţa politică şi publică. Până atunci, eram într-o formulă pentru un guvern de centru-stânga care s-ar fi instalat în 2005. În 2005 încă mai cochetam cu ideea de a mă întoarce în politică, dar până la urmă nu a mai fost cazul. Decizia a fost mai uşoară aşa.

În schimb, 2005-2006 a însemnat pentru mine consolidarea carierei mele profesionale. Am dat ocazia Ziarului Financiar de a mă titra pe prima pagină ca primul CEO român al unei bănci străine şi al unei multinaţionale, într-o perioadă când era o ofensivă de aducere de expaţi la conducerea băncilor; în 2006, Business Magazin mă punea pe copertă cu un titlu sugestiv: „Români, ocupaţi băncile„. Cu emoţie, în 2005 am pregătit ascensiunea mea pentru conducerea băncii, iar în 2006 ea a căzut ca un fruct copt.

Zece ani este o istorie concentrată, dar când această istorie a început nu ştiam exact ce va urma şi simţeam că lucrurile sunt destul de fragile. Leul se aprecia, iar politicienii spuneau că ne este mai bine şi că a crescut nivelul de trai pentru că s-a apreciat leul (am verificat acum şi în 2005 ajunsese la 3,2 lei). Un coleg de-al meu, care a fost predecesorul meu la conducerea băncii (iar acum este preşedintele grupului ING), mă întreba ce se mai întâmplă în România şi eu îi spuneam: «Păi ce să îţi spun despre România? Se creşte fără să facem nimic!». Aduceţi-vă aminte – GDP-ul creştea, piaţa creştea, creditarea s-a dublat, şomajul dispăruse, lumea era happy, tot omul cumpăra o maşină, renova o casă. Era un romantism frumos, dar nesănătos.

Cred despre toată această perioadă că, dacă nu ar fi existat, trebuia să o inventăm. Obsesia mea erau străzile pline de Daciile alea vechi; în Cehia sau Ungaria maşinile se înlocuiseră deja, dar în România anilor 2000 era încă plin de maşini vechi pe stradă. Din 2005 încolo problema asta s-a rezolvat, dar s-a rezolvat şi atitudinea oamenilor; oamenii au văzut că prin muncă îşi pot plăti renovarea casei, cumpărarea unei maşini noi sau a unei case - nici nu mai conta cât dădeau pe case şi nici pentru mine nu a contat, deşi ar fi trebuit şi investiţiile imobiliare sunt singurul lucru pe care l-aş schimba din ultimii zece ani.

Lumea voia să facă ceva să schimbe nivelul de trai, chiar dacă nu avea cu ce. Noi o numim perioada de boom şi a fost una dintre puţinele perioade din istoria recentă a României când ne întrebam cine e FMI-ul ăsta şi ce vrea de la noi, că noi ştim să ne conducem ţara. În perioada aceea, ministrul de finanţe îmi povestea că le-a dat atâţia bani la primării că nu or să poată să îi cheltuie.

Cred că sunt primării care au rămas cu bani de atunci. 2005-2008 a fost cea mai bună perioadă pentru administraţiile locale – unii au făcut treabă bună cu banii, alţii au făcut treabă de faţadă: au zugrăvit biserica, au renovat grădiniţa, iar până la urmă au rămas doar cu biserica şi grădiniţa, ca oraşele-fantomă din America, pentru că nu au creat locuri de muncă.

A venit apoi recesiunea. Nu a fost să fie să prind şi eu ca CEO o perioadă de creştere continuă. Cred că şi de recesiune a fost nevoie. Oamenii nu înţelegeau multe lucruri din ceea ce se întâmpla.

Apoi a venit însă cea mai mare schimbare de pe piaţa din România, liberalizarea contului de capital, pe care cred că şi acum o mai jelesc unii: s-au desfiinţat frontierele pentru bani şi cred că ar fi mulţi care ar dori încă să controleze intrările de capital. La un moment dat, după liberalizarea contului de capital, mi-a dispărut din bilanţul băncii, în decurs de câteva luni, aproape un miliard de euro.

De atunci am început să construiesc businessul sustenabil al ING şi acum suntem pe locul 7 în sistemul bancar, dar coborâserăm pe 10. În curând vom da rezultatele financiare pentru 2013 şi veţi vedea că ING a crescut de la an la an. Am trecut foarte bine prin această recesiune.

Tinerii ar trebui să facă lucrurile corect, cu seriozitate şi la timpul potrivit. Cam asta am făcut şi noi la ING în aceşti ani şi cam asta trebuie să facă ţara. Eu cred că lucrurile arată mai bine şi mai corect acum şi cred că ţara este mult mai solidă decât era acum zece ani.