În cadrul evenimentului Meet the CEO, el a vorbit despre lecţiile de viaţă pe care le-a primit de la bunica sa – şi nu numai –, despre învăţăturile din fotbal şi din timpul petrecut în armată, dar şi despre importanţa echilibrului dintre muncă şi viaţa personală.

„Există o poveste despre un om acuzat că a ucis pe cineva, iar procurorul aduce foarte multe dovezi că omul e vinovat; toată lumea e sigură că el va fi condamnat. În ultima zi a procesului, avocatul apărării se ridică şi spune: «Stimate judecător, stimaţi juraţi, uitaţi-vă bine la uşă, pentru că în următoarele cinci minute persoana despre care spunem că a fost ucisă va intra în această sală.» Toată lumea se uită la uşă, spunând că nu e posibil aşa ceva. Trec cinci minute, dar nu intră nimeni pe uşă; judecătorul îi spune celui acuzat să se ridice şi îl anunţă că a fost găsit vinovat. «Dar faptul că toată lumea s-a uitat către uşă înseamnă că există urme de îndoială», se apără acuzatul. «Într-adevăr, toată lumea s-a uitat către uşă, cu o excepţie: tu», îi răspunde judecătorul. Care e morala? Că un lider trebuie să vadă mai departe, dincolo de oameni sau de moment. Un lider trebuie să aibă viziune, să îi conducă pe alţii.” Cu această povestire a început Tal Lahav, noul CEO al New Kopel Group, prezentarea sa din cadrul evenimentului Meet the CEO.

El a preluat conducerea New Kopel Group România la începutul acestui an, după ce petrecuse trei ani în funcţiile de deputy CEO şi CFO. Compania a rulat anul trecut pe piaţa locală circa 26 de milioane de euro, în creştere uşoară faţă de anul anterior. New Kopel a înregistrat cel mai mare avans în 2014, atunci când a livrat 600 de microbuze către statul român, businessul companiei urcând la peste 43 milioane de euro.

„Tatăl meu a deţinut o afacere în agrobusiness: aveam o livadă cu peste 1.000 de pomi şi creşteam portocale, clementine şi altele”, povesteşte Lahav. „Mai aveam şi parcele pe care creşteam cartofi, castraveţi sau alte legume. A trebuit să mă implic şi eu, dar aşa am învăţat de mic ce înseamnă să plantezi ceva, să te ocupi de fertilizare şi mai apoi de comercializare. A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am învăţat încă de mic ce înseamnă munca grea, dedicarea, am învăţat să apreciez aceste lucruri.”

Povesteşte că în fiecare săptămână trebuia să meargă şi să verifice dacă dispozitivele de irigare funcţionează, iar într-o sâmbătă pur şi simplu nu s-a mai dus, preferând să iasă cu prietenii. Desigur că instalaţia nu a mers şi din acea cauză au pierdut fructele din acel sezon. A învăţat atunci două lucruri: că nu trebuie să cauţi scurtături şi, de la părinţii săi, că tăcerea e mai puternică decât cuvintele. Şirul de poveşti, pilde şi învăţăminte a continuat însă pe parcursul întregului eveniment.

„Am jucat fotbal încă de mic, probabil de când aveam 7-8 ani. Am fost norocos să joc la un nivel înalt, pentru una dintre primele cinci echipe din Israel la acea vreme. Am jucat şi pentru echipele naţionale de juniori sub 15 ani şi sub 16 ani ale Israelului. Ce este interesant legat de cariera mea în fotbal e că a început tot cu o negociere între mine şi părinţii mei; cu mama era simplu: mi-a spus că dacă nu iau note bune, nu pot să joc fotbal. Tatăl meu, care în adâncul sufletului cred că şi-a dorit să fiu fotbalist, mi-a spus că pot să joc fotbal atât timp cât lucrez şi pentru afacerea familiei, cât timp mă îngrijesc de livezi. Aşa că a trebuit să învăţ bine, a trebuit să lucrez şi pământul şi aşa am reuşit să joc şi fotbal - vorbim de cel puţin şase antrenamente pe săptămână”, îşi aminteşte Lahav. „Jucam într-o echipă foarte bună şi la un moment dat am reuşit să nu pierdem niciun meci aproape doi ani. Atunci când a venit înfrângerea - aveam 9 ani pe atunci - a fost prima oară când am simţit ce înseamnă să pierzi. Eram un grup de 11 băieţi care plângeau - bine măcar că nu erau şi fete pe acolo”, spune el râzând. „De atunci am înţeles însă că e bine să mai pierzi în viaţă, pentru a învăţa şi pentru a creşte.”

O altă lecţie din fotbal a venit câţiva ani mai târziu, când echipa la care era legitimat a ajuns în finala cupei. „Eram la egalitate, aşa că s-a trecut la loviturile de departajare, pe care în mod uzual eu le executam. Am ales însă să o execut pe cea de-a cincea, ultima, pentru că acela e de obicei momentul de glorie al echipei. Nu am mai ajuns însă la ultima lovitură, pentru că primii trei coechipieri au ratat şi aşa am pierdut meciul. Am învăţat din acea zi că atunci când eşti un lider trebuie să deschizi drumul, nu să îi urmezi pe alţii.”

Un alt sfat extrem de important a venit de la antrenorul echipei naţionale, care l-a întrebat de ce în anumite meciuri excelează şi în altele e mai retras. „I-am explicat că uneori stau mai în spate pentru a le permite şi altora să iasă în evidenţă, iar el mi-a dat un răspuns pe care nu o să-l uit niciodată, pe care îl aplic şi astăzi în business. Mi-a spus: «Tal, nu îi conduci pe oameni asigurându-te că nu o să cadă, îi conduci ducându-i la un nivel mai înalt.»”

O ultimă lecţie preluată din cariera sa fotbalist i-a fost dată de către un coleg mai experimentat. „Nu te opri niciodată din alergat; «nu te opri din alergat» se referă la concept, la starea de spirit, continuă întotdeauna, munceşte mult şi vei reuşi. Este o altă lecţie pe care o aplic în viaţa de zi cu zi.”