Cand fabrica de la Jucu s-a deschis in 2008, majoritatea angajatilor lucrau 12 ore pe zi si castigau mai putin de 300 de euro pe luna. Parea evident de ce fi nlandezii de la Nokia inchideau fabrica din Bochum ca sa-sI transfere aici productia. Acum, seful local al Cartel Alfa sustine ca salariul a crescut la Jucu la 400 de euro pe luna, mai mult decat castiga un doctor sau un profesor din zona, programul de munca are sanse sa scada la 8 ore "in viitorul apropiat", iar personalul fabricii a ajuns la 1.200 de angajati cu contractpermanent si 1.800 cu contract temporar. In plus, fabrica Nokia si-a schimbat conceptul, de la productia de telefoane mobile ieftine pentru pietele din Europa de Est, Asia si Africa spre productia de telefoane inteligente.

Clujul ar putea deveni una dintre cele mai atractive destinatii de investitii din Europa, in special in IT, conform KPMG, iar alte companii, atrase de "efectul Nokia", si-au extins deja afacerile in zona, de la ING pana la Samsung, Daewoo si Emerson. Cele de mai sus sunt ceea ce a remarcat reporterul Deutsche Welle, afl at in vizita in tara unde s-au dus locurile de munca ale nemtilor de la Bochum in urma cu doi ani.

Observatiile neamtului suna exact ca in articolele admirative de acum 3-4-5 ani despre Romania cea ieftina, muncitoare si atractiva pentru investitorii straini, desi acum tara e in recesiune, iar investitiile straine vor scadea de la 9 miliarde de euro in 2008 la mai putin de 4 miliarde anul acesta, conform estimarii UniCredit. Dar materialul Deutsche Welle este adevarat. Pentru ca el se refera la singura parte din economie care a mers bine de la inceputul crizei si pana acum - exporturile. La jumatatea anului, Mihai Ionescu, seful Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR), organiza o conferinta de presa unde anunta mandru "iesirea exporturilor din recesiune".

Dupa primele patru luni, exporturile crescusera la 10,82 miliarde de euro, de la 8,76 miliarde in aceeasi perioada a lui 2009, iar in martie siaprilie, exporturile fusesera chiar mai mari decat in lunile corespunzatoare dinaintea crizei. Masinile, echipamentele electrice, automobilele si alte vehicule au avut partea leului din livrarile peste granite - la fel ca in ultimii ani de boom economic.

Este, evident, "mana strainilor" si a companiilor mari si foarte mari: cei mai importanti exportatori erau Automobile Dacia, Nokia Romania, Rompetrol Rafinare, ArcelorMittal Galati si OMV Petrom, adica firme cu actionari straini, iar in topul primilor 100 de exportatori nu erau decat patru companii cu capital majoritar autohton - Oltchim, Hidroelectrica, Interagro si Compa Sibiu. "Fara discutie, a fost sansa producatorilor romani de a fi integrati in multinationale. Daca ne uitam la producatori cum sunt Antibiotice, detinut in majoritate de stat, si Labormed, al carui proprietar e un fond de investitii, toate aceste companii incearca sa se extinda pe piete externe", comenteaza Dragos Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy, cel mai mare producator de medicamente generice din tara, exemplificand cu situatia de pe piata farmaceutica.

"In ziua de azi, ideea de a vinde doar in piata ta nu mai exista. Automat te plafonezi si risti sa te stingi la un moment dat. Cand esti ancorat in supply-chain-ul unui grup multinational, ai cea mai buna sansa de a continua sa te dezvolti: atat pe piata interna, vorbind de operatiuni comerciale, cat si de a transfera productia din alte tari catre Romania si de aici produsul finit sau intermediar sa ajunga catre alte tari", spune managerul.