Zimnicea, intr-o zi din mijlocul saptamanii, la amiaza. E foarte liniste si vantul bate cu putere, trecand peste casele si blocurile cu doua-trei etaje. Toata lumea e la scoala sau la munca. Dintre cei din urma, cam toti cei 5.000 de angajati din oras lucreaza la fabrica de bioetanol, in constructii, in agricultura, in distributie, la hotel, la discoteci, la brutarii, la depozite sau la ferme. Orice potential angajat, fie ca e sofer, muncitor, economist sau inginer, isi gaseste de lucru la Zimnicea. Si cam toti sunt, direct sau indirect, angajatii lui Ioan Niculae.

"Nu m-am gandit niciodata sa plec din Zimnicea." Ioan Niculae se afla la cabana lui de vanatoare, la 15 minute de Zimnicea. Pe un domeniu de 11.000 de hectare, Niculae vaneaza iepuri si mistreti. Merge la vanatoare cu fosti colegi de-ai sai din echipa de fotbal, pe care i-a si angajat intre timp. n rest, rareori invita pe cineva la vanatoare. Mai vin prieteni, dar doar dintre apropiati. Spune ca nu ii place sa organizeze vanatori: "Orice fac, eu fac doar pentru mine".

Acum, nici Ioan Niculae nu merge des la vanatoare. Nu a mers nici in ultimul an, care a fost neasteptat de rau pentru afaceri. Totul a inceput din ianuarie anul trecut, odata cu criza gazelor, care i-a inchis brusc combinatele chimice, principala sa afacere, dar mai ales principala sursa de profit. Criza gazelor a trecut, dar au venit efectele crizei economice, lipsa subventiilor si apoi declinul tuturor celorlalte companii din grup. Lucrand la aproape jumatate de capacitate in combinatele chimice, Niculae a avut in 2009 afaceri in jur de 700 de milioane pe intreg grupul Interagro. Afaceri de altfel egale cu cele din 2008, cand de asemenea criza gaze­lor si problemele legate de subventii au injumatatit rulajul, care depasise semnificativ 1 miliard de euro in 2007, de departe cel mai bun an pentru Interagro.