Toate proiectele încep de la un vis. Aşa şi-au spus Cristina şi Iulian Ivan când au ales să nu mai lase visul să fie unul neîmplinit. Îşi doreau să aibă o căsuţă în livada din comuna Pârscov, judeţul Buzău, pe care o aveau de aproximativ opt ani. Şi au pus totul la bătaie – bani, energie, muncă – până când visul a prins contur în realitate. El se numeşte azi – cum altfel? – Pensiunea din livadă.

A fost nevoie de puţin ajutor şi de un imbold care să le dea curaj să vadă cu ochii minţii ceea ce avea să devină dorinţa lor. „Un consultant s-a oferit să ne ajute să accesăm fonduri europene pentru a face o pensiune şi ne-a surâs ideea, pentru că la acel moment aveam şi o minifermă de animale şi reuşeam cu greu să găsim clienţi pentru produsele noastre”, povestesc Cristina Ivan şi soţul ei, Iulian.

Ea are 43 de ani, iar el – 40. Au plecat la drum fără vreun fel de experienţă în industria HoReCa. Ea avea o afacere care se ocupa cu comerţul de materiale de construcţii, iar soţul ei venea din domeniul vânzărilor. Au construit aşadar nu doar un proiect imobiliar, ci şi o relaţie de familie, nefiind căsătoriţi la momentul începerii lucrărilor de construcţie. La final, ambele „proiecte” s-au dovedit a fi reuşite.

„Recunosc că nu am pus toate acestea în balanţă la momentul la care ne-am decis să construim o pensiune, pentru că, poate, dacă stăteam şi făceam toate analizele de început de business, nu ne-am fi apucat niciodată de treabă. Prin urmare, am depus proiectul la AFIR (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale – n. red.) în 2014, iar în iunie 2015 începeam construcţia, pentru ca, la sfârşitul lui noiembrie 2015, să o terminăm.”

Bilanţul ajunsese la un moment dat la 350.000 de euro investiţie. Pensiunea din livadă are în total cinci camere, iar pentru o noapte de cazare, turiştii plătesc 240 de lei pe cameră, durata minimă pentru o rezervare fiind de două nopţi. Acum însă doar turismul de weekend este o opţiune, pentru că timpul nu le-ar permite celor doi antreprenori să cazeze turişti şi în timpul săptămânii. Speră însă că vor putea schimba puţin strategia anul acesta.

Cum pensiunea vine cu o atmosferă de familie la pachet şi amplasarea ei este mai degrabă una intimă, se adresează doar grupurilor şi, astfel, se închiriază integral. Au gândit-o aşa antreprenorii din spate, împreună cu arhitecţii de la Metropolitan Architecture Studio, care au venit cu o viziune proaspătă şi cu un vibe tineresc, spun Cristina şi Iulian.

Ideile arhitecţilor au venit ca o mănuşă peste imaginaţia proprietarilor, la fel cum şi găsirea locului a fost o alegere potrivită la momentul potrivit. „Ştiţi cum se spune că de fapt locul te găseşte pe tine, şi nu tu pe el. Pur şi simplu am căutat în ziar teren de vânzare, am venit la locaţie şi m-am îndrăgostit. Aici este locul unde uit de toate, mă încarc cu energie pozitivă şi de unde nu aş mai pleca în veci, iar din spusele turiştilor şi ei simt acelaşi lucru când ne vizitează.”

Cristina Ivan, proprietar Pensiunea din livadă: „Senzaţia care se creează la noi este aceeaşi ca atunci când mergi în vizită la nişte prieteni buni, pe care nu i-ai văzut de mult timp. Faptul că oamenii revin, chiar şi de patru-cinci ori într-un an, mie îmi spune că facem lucrurile aşa cum trebuie.”

Până acum, Pensiunea din livadă a funcţionat mai mult prin recomandări, nu prin promovarea pe platformele de profil, astfel că turiştii au fost majoritar români. Nu au lipsit totuşi nici străinii, în căsuţa familiei Ivan din Pârscov ajungând să se cazeze şi olandezi, germani sau francezi. Indiferent de naţionalitate însă, toţi oaspeţii au parte de aceleaşi răsfăţuri: mâncare gătită pe loc, de multe ori chiar în compania turiştilor, la poveşti, foc cu lemne trosnind în şemineu iarna, băi răcoritoare în piscină vara, admirat de căprioare pe fereastră dimineaţa.

„Senzaţia care se creează la noi este aceeaşi ca atunci când mergi în vizită la nişte prieteni buni, pe care nu i-ai văzut de mult timp. Faptul că oamenii revin, chiar şi de patru-cinci ori într-un an, mie îmi spune că facem lucrurile aşa cum trebuie. Cu o parte dintre aceştia am stabilit prietenii atât de frumoase!” Pensiunea şi-a găsit locul în mijlocul unei livezi de meri, una cu destul de mulţi ani în spate, de dinainte de 1990, dar pe care familia Ivan vrea s-o întinerească, pentru a fi şi ea în ton cu pensiunea şi cu cei care îi calcă pragul. Şi nu e singura investiţie bugetată.

„Anul acesta ne propunem nişte investiţii masive în zona de agrement. Va depinde totul şi de cum va decurge situaţia legată de Covid-19, dar şi de schemele de ajutor de la stat în domeniul HoReCa sau de cât de repede vor apărea ghidurile pe fonduri europene pe măsurile care impactează HoReCa. Tot ce pot să spun este că suntem foarte hotărâţi să acoperim cât mai mult din nevoile clienţilor de relaxare.

Nu ne gândim să facem o altă pensiune în altă parte. În schimb, ne dorim să începem un proiect mai amplu pe zona de camping/glamping. Nu vom dezvălui nimic din ceea ce ne-am propus pe zona asta acum. Tot ce ştiu este că o să vă placă”, promite Cristina Ivan. Anul 2020 nu a fost prea uşor pentru cei doi proprietari ai pensiunii, la fel cum nu a fost simplu pentru nimeni din industria ospitalităţii şi a turismului. Familia Ivan a trebuit să pună punct (şi virgulă) investiţiilor pe care le avea planificate, neavând niciun fel de predictibilitate.

Totuşi, cei doi nu spun că a fost un an „greu”, ci mai degrabă în linie cu cei precedenţi. Avantajul a fost că locuri ca al lor au fost căutate cu precădere în 2020, când oamenii şi-au dorit mai degrabă pensiuni cu camere puţine, intime, care să le ofere atât siguranţă, cât şi libertatea de a se bucura de natură. „Aşa că, una peste alta, noi nu am simţit (criza cauzată de pandemie – n. red.) chiar în plin cum au simţit-o hotelurile sau pensiunile cu capacitate de cazare mai mare.”

Turiştii de la Pensiunea din livadă au şi oportunitatea de a găsi atracţii în zonă, pe care le descoperă de multe ori chiar acompaniaţi de familia Ivan. Împreună pleacă în expediţii cu căţeii, cu sandwichurile la pachet în rucsacuri şi ajung până la trovanţi (Babele de la Ulmet) – un soi de pietre considerate pe vremuri magice, la vestigiile rupestre de la Bozioru, la Vulcanii Noroioşi, la Lacul Mocearu. Sau, alteori, când vremea e numai bună pentru asta, se dau cu săniuţa pe Masivul Ivăneţu ori vizitează Tabăra de sculptură. „De fiecare dată facem altceva, ideile vin spontan, nu e nimic prestabilit. Sunt situaţii când turiştii au chef să exploreze, sunt situaţii când vor să se bucure de familie, să se joace cu copiii sau doar să citească. Sunt momente când sar în trambulină cu copiii pe o ploaie torenţială.”

Pentru că, până la urmă, câteva zile de relaxare n-au omorât niciodată pe nimeni. Ba dimpotrivă.