Descoperirea provine dintr-un studiu condus de Universitatea americană Colorado din Boulder şi publicat în jurnalul Current Biology, care a analizat şoarecii de câmpie, o mică rozătoare care formează legături monogame precum oamenii.

Rezultatele indică faptul că acelaşi mecanism permite, de asemenea, ca o inimă frântă să fie "vindecată ": este un fel de resetare a creierului, care resetează nivelul de dopamină legat de partenerul anterior, permiţând astfel formarea de noi legături.

Cercetătorii conduşi de Anne Pierce au observat ce se întâmplă în creierul rozătoarelor, folosind senzori minusculi cu fibră optică care monitorizează activitatea regiunii creierului care „se aprinde” la oameni atunci când îşi ţin de mână partenerii. Atât atunci când au depăşit obstacolele pentru a fi împreună, cât şi atunci când s-au mirosit reciproc, creierul rozătoarelor a fost „inundat” de dopamină, în timp ce atunci când nu era vorba de partenerul lor, ci de un şoarece de câmp la întâmplare, nivelul hormonului era semnificativ mai scăzut.

Într-un alt experiment, perechile de şoareci au fost ţinute separat timp de patru săptămâni, o eternitate în viaţa lor. Când au fost reunite, animalele s-au recunoscut reciproc, dar explozia caracteristică de dopamină aproape dispăruse: în esenţă, amprenta chimică a dorinţei a dispărut.

Ar putea fi o veste bună pentru oamenii care au suferit o despărţire dureroasă, sugerând că creierul are un mecanism înnăscut pentru a ne proteja de dragostea neîmpărtăşită. Autorii studiului consideră că aceste descoperiri ar putea avea implicaţii importante pentru persoanele care au dificultăţi în a forma relaţii sau pentru cei care se luptă să depăşească o pierdere.