Companiile româneşti au apetit de extindere atât la nivelul pieţei locale, cât şi pe pieţe externe, susţine Adrian-Cătălin Bulboacă, managing partner, Bulboacă şi Asociaţii. Tendinţa aceasta este prezentă în mai multe sectoare de activitate, de la producţie la retail.

„Din experienţa noastră profesională remarcăm un trend în partea de extindere a companiilor atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional. Există un apetit, o preocupare intensă, în domenii diferite, de la producţie la retail. (...) Este o transformare fundamentală şi binevenită, nu doar tradiţional de a veni investitorii în România, ci să ieşim şi noi în afara ţării ca o o modalitate de a întări coloana vertebrală a economiei”, a spus el în cadrul conferinţei ZF Branduri Româneşti 2024.

Ce a mai declarat Adrian-Cătălin Bulboacă în cadrul conferinţei ZF:

• Ce provocare apare în latura de finanţare este aceea că potenţialul finanţator va căuta să ia în considerare veniturile şi garanţiile societăţii din România şi mai puţin proiecţia veniturilor din piaţa în care s-ar extinde sau mai puţin garanţia, prezumând că s-ar cumpăra o fabrică în afara ţării. Prin urmare, trebuie să vorbim despre o anumită putere financiară existentă pentru a putea fi luată în calcul de potenţialul finanţator.

• Un al doilea aspect vizează studiul de piaţă. Unii dintre clienţi realizează un studiu de piaţă asupra pieţei pe care vor să se extindă cu ajutorul unui companii de profil, iar aceste studii de piaţă sunt esenţiale în decizia, în analiza finanţării.

• Cel mai pretabil din punctul de vedere al apetitului de finanţare în fenomenul de extindere este fondul de investiţii. Fondurile de investiţii cu prezenţa regională au experienţa regiunii, sunt deja prezente prin investiţii în pieţele respective. Fondurile de investiţii pun accept pe a investi în companii care se pretează scalabilităţii.

• Finanţarea este o problematică complexă. În mod firesc, e nevoie de capital pentru extindere şi aici soluţiile sunt variate. Mai nou, ca fenomen care a apărut inclusiv în piaţa românească, există antreprenori care o iau mai uşor şi doresc să se bazeze pe capitalul propriu, să reinvestească din profit, aşa încât să apeleze cât mai puţin la capital din afara companiei. În general, pentru o extindere mai accelerată ai avea nevoie de sprijin financiar din afara companiei.

Unde apare o provocare este între proiecţiile financiare pe care şi le face antreprenorul, fundamentate sau nu pe documentaţie, şi calculul adesea matematic riguros pe care îl face finanţatorul, oricare ar fi acela şi în mod particular investitorii de tipul fondurilor de investiţii.

Chiar în momentul de faţă lucrăm la structurarea unei investiţii şi premisa de la care porneşte antreprenorul este ca după o perioadă de între trei şi cinci ani să răscumpere, chiar la o evaluare predeterminată, ceea ce acum ar vinde ca participaţie minoritară. Există antreprenori care spun limpede că nu vor să vândă, am nevoie de capital, doresc să-l accesez indiferent de forma lui, vreau să-mi fie alături fondul de investiţii, dar aş vrea să rămân în în această societate.