Nemo: Eşti de acord ca personalul bugetar să fie limitat la 500.000 de oameni din cei 1,3 milioane câţi sunt în prezent. Hai să vedem ce aţi răspuns? 89% DA, covârşitor.

Adrian Sârbu: Mama mia! Eu ce spun este că România poate să trăiască extraordinar de bine, dacă îşi propune în primul rând să-şi asigure rapid atingerea a două priorităţi apărarea şi educaţia şi să fie administrată de oameni competenţi. Votaţi electronic, votaţi direct ş.a.m.d. cum ştii. Şi o să-ţi repetăm la sfârşit că poate ai uitat, nu, că dacă nu ţi-am spus-o, Hofi, ţi-o repet. Cu 500.000 de bugetari, care sunt şi aşa prea mulţi, din care 300.000 sunt luptători, sunt oameni întru apărarea României. De ce? Un buget are un simplu scop: să finanţeze acele costuri pe care fiecare dintre noi nu le putem face. Şi uite ce spun eu. Primul pas, Hofi. Mă asculţi? Da, iei notiţe. Domne, avem 167.000 de români în firme lucrative, în România. Primul pas. Din 1.300.000, 167.000 pot pleca liniştiţi în economia reală şi pot aduce bugetului beneficii, dar costurile sunt acolo, în economia reală.

Ce facem după aia? Următorii 200.000 următorii trebuie să plece din sănătate. O altă gaură uriaşă este sănătatea de stat. Noi dăm bani la Casa de Asigurări, care se prăduiesc în prostie. Rezultatul care este? Diferenţa uriaşă dintre calitatea serviciului la stat şi la privat. Permanenta, autocompătimire. Domne, nu ne-au dat posturi de rezidenţi. Democrativa asta care în loc să angajeze rezidenţi şi-a angajat rudele, a lăsat 8000 de rezidenţi, pe care trebuie să-i angajeze spitalele, neangajaţi.

Hofi: Ziceţi mersi că nu au fost 8000 de prezidenţi.

Adrian Sârbu: A angajat prezidenţi şi nu a angajat rezidenţi. Corect, corect, foarte bine. Deci, 200.000 să se ducă la privat. Că şi aşa plăteşte românul asigurări medicale, da, poate o să plătească mai mult, poate mai puţin. Dar eu sunt foarte convins că managerul unei instituţii private are alte standarde de a cheltui banii. Nu mai vorbim că toată industria de servicii medicale la noi este un dezastru, un dezastru. De ce? Că stă la stat.

Ce mai e dezastru? Învăţământul. De ce trebuie azi, noi, în epoca mobilului, a inteligenţei artificiale, Hofi, să mai avem greva profesorilor de la stat împotriva şefilor lor tot de la stat? Noi pe ăştia îi plătim pe toţi. Ei fac acest teatru, eu mă fac că fac grevă, tu te faci că mă plăteşti ca şi la stat, ca şi la medical. Fraţii mei profesori, mergeţi şi învăţaţi copiii, educaţi-i, mentoraţi-i în instituţii private. Cea mai simplă instituţie privată e cea pe care domniile voastre o aplicaţi. Meditaţia, la care nu plătiţi taxe.

Astăzi, noi, copiii noştri, învăţăm în fiecare zi cu mobilul, cu softuri, cu aplicaţii, cu inteligenţa artificială şi avem acces uriaş, uriaş la knowledge, la ştiinţă. Wikipedia ne ajută. Profesori virtuali ne ajută. Şi noi ce facem? Şcoală cu doamna cu coc care iese la grevă, că nu i-a mărit salariul?

Dacă dumneavoastră nu veţi putea spune teorema lui Pitagora, s-o învăţaţi pe copii, dacă dvs. doamna profesoară n-o să îl convingeţi pe un copil să memoreze şi, mult mai grav, să-şi reprezinte, nu să memoreze, să-şi reprezinte şi să-şi capitalizeze teorema lui Pitagora în viaţa lui, vă garantez că este Pitagora la dispoziţie să îl convingă pe acest copil, astăzi.

Deci, Hofi, încă 300.000 din educaţie au plecat şi au rămas 630.000.

Administraţia locală. Mama mia, ce e acolo! Avem 3200 de primari, consilii, para-consilii. Şi noi vorbim astăzi, domnule, de integrarea în Europa, de zone metropolitane.

Administraţie locală din 3200 de UAT-uri, uite ce e aici, 41 de judeţe, o grămadă. De fapt, e o Românie ca la ţară, că avem 13.286 de sate unde noi trebuie să ţinem o şcoală, la care nu e nimeni, în care nu învaţă nimeni, care are WC în curte, dar care e un prilej pentru domnul să mai cumpere o maşină de plimbat copiii la şcoala la care nu învaţă nimeni, da şi pentru domnul nu mai ştiu cine să spună că o să le facă W-C-ul în şcoală. Le face că nu mai au elevi în şcoală. Elevii ăia de acolo pot să înveţe altfel, inclusiv online.

Aici trebuie într-adevăr să facem Marea Revoluţie. Întru restrângerea cu 180.000 de oameni din administraţia locală care trebuie să ajungă la 100.000. Şi ar fi poporul român, domnule, s-ar duce direct spre Elveţia.

Ia uite, noi avem vreo 100 de municipii care, vai de mama lor, nici 50 nu-şi merită numele. Să dezvoltăm aceste oraşe, municipii şi să avem, Hofi, 120 de unităţi administrative, concentrate jurul oraşelor, a unui oraş, că e municipiu, că e un oraş mai mare da, exact cum ne-au ne-au trasat unii harta zonelor metropolitane. Mă, s-ar termina cu judeţele, s-ar termina cu baronii de judeţ. Nu mai avem buzaţi, nu mai avem stăneşti, nu mai avem bădălăi, nu mai avem ciolaci, că înainte de a fi Ciolac de Bucureşti, Ciolacu a fost Ciolac de Buzău.

Ciucă a venit direct paraşutat, că el era infanterist cu paraşuta în sânge. A venit direct paraşutat prim-ministru şi ce-a mai fost.

Deci, îţi scot afară 180.000 de oameni din administraţia locală. Mai scot şi din administraţia centrală vreo 50.000, dacă nu mai mult. Eu zic că se poate mai mult şi ajung la vreo 900.000 scoşi. Ăstora 900.000 scoşi le mai pun 100.000. Unde? La apărare. Noi la apărare avem o armată, chipurile, care ocupă 74.000 de oameni. Trei sferturi sunt non-combatanţi, grămezi de generali. Ce să mai vorbim la Interne. Cei mai mulţi generali din Europa sunt la noi, la Miliţie.

Dar, de fapt, mai punem 150.000 că vreo 50.000 pleacă acasă şi din ăştia. Că noi avem nevoie de minim 300.000 de oameni să ne apere.

Pentru că tu ne-ai spus că eşti de acord să alocăm resurse bugetare în Apărare şi în Educaţie. Normal că priorităţile astea urmărim a le rezolva, a le adresa întâi. Şi o să mai auzi despre despre ce înseamnă strategie de apărare. O să mai auzi despre ce înseamnă strategie de educaţie.

Şi uite aşa, Hofi, ajungem că am făcut din 1,3 milioane 500.000 de români tot fericiţi. Dar ştii ce se întâmplă? Şi ceilalţi 6 milioane de plătitori poate o să devină din ce în ce mai fericiţi şi mai mulţumiţi cu ăştia 500.000, mai ales mai ales că ei înşişi ce-au spus: “domnule, eu sunt de acord să-mi las job-ul un mandat sau două, maxim, să fac un job public, ca să aduc din experienţa mea, din management-ul privat, care înseamnă transparenţă, control, responsabilitate, să aduc în serviciu public pentru că, dacă aduc eu, se va întoarce şi la mine”.

Noi nu te-am păcălit când ne-am gândit că s-ar putea face asta şi chiar credem că o să facem treaba asta împreună.

Rezultatele sondajului Mediafax-ZF- Aleph News:

Ai fost de acord că:

- resursele financiare rezultate din reducerea numărului bugetarilor trebuie realocate, iar bugetele Educaţiei şi Apărării să crească cu câte 10% din PIB;

- funcţiile guvernamentale trebuie reconcepute, limitate, digitalizate, executate şi de sectorul privat, în aşa fel încât să-ţi servească rapid şi la costurile cele mai mici nevoile şi interesele legitime

- în instituţiile publice, trebuie introduse prin lege criteriile de guvernanţă şi practicile de angajare, de selectare a resursei umane şi a bunei administrări din companiile private şi corporaţii

Eşti de acord ca personalul bugetar să fie limitat la 500.000 din 1.300.000 câţi sunt în prezent?

DA- 89%

NU – 11%