Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? Rezultate, rezultate, rezultate...

Hofi: Eşti de acord, eşti de acord. 80% sunt de acord că bugetul trebuie să crească la cel puţin 10% din PIB.

Adrian Sârbu: Cred că 10% e puţin pentru că avem o rămânere în urmă tulburatoare şi avem în faţa noastră războiul cu AI. Hai să-i spunem confruntare, să nu-i mai spunem război. Şi în această confruntare plecăm noi, copii ăştia de 7 ani, plecăm cu multe dezavantaje. Ştii de ce nu avem nevoie?  De 1,3 milioane de bugetari. 500 mii sunt degeaba. Ia uite aici Hofi. Vasăzică, media europeană 8185 euro/elev. La Românica, cât e? 2161. E negru rău, e negru beznă. Când media europeană e 8185, eu nu vreau să ajung nicăieri decât la media europeană.

Hofi: Şi întrebarea a doua era dacă eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti tu.

Nemo: Rezultate, rezultate, rezultate

Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45 % nu.

Adrian Sârbu: Deci, eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, mie, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi-l aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul ăla să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva, fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării.

Nemo: Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale?

Hofi: Acum să vedem şi ce au votat miniştrii noştri ai Educaţiei. 67%, culmea, nu vor să aibă un Grigore Moisil.

Adrian Sârbu: În primul rând, eu spun că am tot dreptul în calitate de copil la bani ăştia. Că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume. Unde e problema? Să mixezi realul cu virtualul pentru că, din nefericire, eu sunt foarte demanding, Hofi. Şi eu vreau cel mai bun profesor de caligrafie şi cel mai bun profesor ca să mă înveţe să-mi cunosc mâna. Din ăştia poate sunt 10 în lume. Am acces la ei? Cu siguranţă că am acces la o prelegere, că o prelegere, chiar live, poate să fie astăzi urmărită de 1 miliard de cetăţeni. Cum urmăriţi voi meciurile de fotbal la care nu se întâmplă nimic, vreau şi eu să mă uit, milioane, miliarde, la ceva ce mă interesează.

Nemo: Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

Hofi: Ce or fi votat cei 10.000 de miniştri ai Educaţiei. 65% spun că ar vrea o programă şcolară personalizată pentru copilul său.

Adrian Sârbu: A educa un copil, de la 2,3,4 ani, în şcoală de la 7 ani este o activitate, Hofi, foarte sofisticată. La fel de sofisticată cum e să-l creezi pe Maradona sau Mbappe. Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii?

Hofi:  Nu ştiu.

Adrian Sârbu: Cred că trebuie să înveţe să gândească. După mine, prima funcţie pe care ar trebui să o voteze românii ar fi ţarul Educaţiei. Noi, românii, votăm direct un cetăţean care spune „domne, eu vă revoluţionez învăţământul din România şi din acel moment îmi daţi banii ăştia, nu mi-i daţi mie, mi-i daţi să investesc în învăţământ şi din acel moment veţi vedea şi mă veţi urmări zilnic ce o să fac şi o să mă aplaudaţi de o să vă doară palmele. Trebuia plecat de la asta: Hai să creăm un simbol al României educate. Cine vrem măi să fie? Copila care e campioană mondială la Counter Strike (Ana Dumbravă). Poate ea e simbolul României. Şi toată lumea, toţi românii că sunt copii, că sunt adulţi s-ar gândi: „copilul meu să ajungă ca fata asta”. Şi copiii or să se gândească „vreau să ajung ca ea”. E celebră, e frumoasă. De ce? Pentru că vibrează de ştiinţă.

Hofi: Te-am întrebat dacă tu crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău. Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media şi pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învăţare al copilului, iar 34% cred.

Adrian Sârbu: Copilul ăsta ajunge la 7 ani la şcoală. Ia uite ţi-a spus Balasz, copilul lui, luni dimineaţă, plângea. Primul lucru, ne ducem la şcoală cu părinţii, pe 15 septembrie, avem serbare şi apare o doamnă care ne spune: „dragi copii bine aţi venit, lăsaţi telefoanele la intrare”. Ştii unde mai laşi telefoanele la intrare, Hofi? La procuratură, unde te duci să te condamne, nu să te judece, sau la pârnaie. Până şi la pârnaie îţi dă voie să foloseşti mobilul undeva sau să vorbeşti la telefon. Să vorbeşti. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. Cum să vorbeşti tu, copil, în clasa mea profesor, când tu trebuie să mă asculţi pe mine când scriu eu pe tablă. „Doamnă, nu vă supăraţi, nu-mi place fusta dvs, şi nici bluza. Şi scrieţi şi neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferaţi de pe tablă pe mobil ce scrieţi dvs, că poate pot să citesc pe mobil, că eu aşa m-am învăţat doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit 5 ani cu mobilul. Şi să vă mai spun ceva doamna profesoară. Eu ştiu să scriu şi să citesc”. „Aaa, nu ştii să scrii de mână. Nota 4”. „Doamnă ştiu să scriu, uitaţi, apăs aici şi scriu. Şi ştiu să şi citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter”. „Aaa, păi eu nu l-am citit încă”. Mai aveţi timp, doamnă, în altă viaţă.

Nemo: Care credeţi că ar fi cea mai urgentă de rezolvat?

Adrian Sârbu: România are două priorităţi, Hofi, şi atât.

Hofi: Ce simplu e.

Adrian Sârbu: Da, e simplu. Nici măcar cinci, două. Apărarea şi învăţarea.

Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

Eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă?

DA- 80%

NU- 20%

Eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti?

DA-55%

NU-45%

Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi şi în ipostaze virtuale?

DA-33%

NU- 67%

Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

DA- 65%

NU-35%

Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău?

DA- 34%

NU-66%