Creşterea preţului locuinţelor, scăderea accesibilităţii lor şi reducerea numărului tranzacţiilor sunt doar câteva dintre urmările majorării TVA de la 5 la 9%. Construcţiile şi dezvoltările imobiliare vor fi puternic afectate de o posibilă creştere a fiscalizării şi renunţarea la facilităţile din domeniu, iar segmente care pot deveni motoare ale economiei prin măsuri  care să le stimuleze, îşi vor încetini semnificativ activitatea.

Un simplu calcul al încasărilor la bugetul de stat din aceste sectoare ne arată că din preţul plătit de un client pentru o locuinţă, statul încasează între 20% şi 30%, procente cumulate din TVA, autorizare şi impozitul pe profit pe care îl plătesc companiile de profil. Includem în aceste procente şi impozitarea salariilor, care în construcţii sunt, în general, peste media naţională sau cel puţin la nivelul salariului mediu.

Un beneficiu economic care nu poate fi neglijat este şi numărul mare de locuri de muncă creat de segmentul construcţiilor rezidenţiale. Un şantier de dimensiuni medii, unde se construiesc 200 de apartamente oferă aproximativ 200 de locuri de muncă pentru doi ani. La acestea se adaugă alte 200 de locuri de muncă, create de activităţile conexe muncii pe şantier – proiectarea, producţia de materiale de construcţii etc. Prin urmare, cel puţin două, trei persoane au un loc de muncă asigurat timp de doi ani pentru fiecare apartament care se construieşte. Iar taxele pe salariile acestora nu fac altceva decât să aducă bani înapoi în economie.

În aceste condiţii este aşadar firesc să ne întrebăm: creşterea TVA-ului la locuinţe la 9% chiar aduce bani la buget? Realitatea economică ne arată că măsurile fiscale din domeniul construcţiilor şi dezvoltărilor imobiliare trebuie să stimuleze construirea de locuinţe noi, pentru că această activitate aduce venituri semnificative la buget. Nu nivelul taxării, ci volumul locuinţelor trebuie să crească pentru colectarea de venituri suplimentare la bugetul de stat. O măsură contrară ar conduce la reducerea tranzacţiilor şi scăderea veniturilor.

Prima consecinţă a creşterii TVA pentru locuinţe la 9% este scăderea accesibilităţii lor, ceea ce conduce la reducerea tranzacţiilor imobiliare. Cumpărătorii care aveau deja dificultăţi să achiziţioneze un apartament din cauza creşterii dobânzilor vor fi între primii afectaţi, pentru că măsura pune o presiune financiară suplimentară asupra lor. Dacă ne referim la piaţa din Bucureşti, noile condiţii fiscale vor creşte preţurile studio-urilor şi apartamentelor cu 2 camere din zonele mass market, pentru că acestea se încadrează în plafonul actual de 5%. Iar dacă analizăm piaţa dezvoltărilor imobiliare din oraşele mici, chiar şi apartamentele cu 3 camere se încadrează în TVA-ul de 5%, care ar urma să fie majorat la 9%.

În aceste condiţii, achiziţia de locuinţe noi va fi probabil amânată de mulţi cumpărători, din cauza faptului că nu îşi vor mai putea permite. Vor rămâne în locuinţe vechi, care, pe lângă faptul că au un grad redus de confort, sunt şi mult mai puţin (sau deloc) eficiente energetic. Iată un exemplu de situaţie concretă cu care se pot întâlni clienţii: unii au semnat anul acesta pre-contracte pentru apartamente aflate în construcţie, cu TVA de 5%. Dacă TVA-ul se va majora, vor plăti cu 4% mai mult pentru acele apartamente, diferenţă care pentru unii poate însemna prea mult. Există riscul să nu îşi permită.

În mod evident, sectoarele construcţiilor şi dezvoltării imobiliare vor fi şi ele direct afectate de o previzibilă încetinire a activităţii, dar, de fapt, întreg mediul de afaceri este impactat de lipsa predictibilităţii unor măsuri fiscale despre care aflăm (pe surse) la începutul lunii august că ar putea să intre în vigoare la 1 septembrie.

Creşterea încasărilor la bugetul de stat este o măsură necesară, dar soluţiile trebuie alese printr-o analiză atentă de impact, care să estimeze realist riscurile, tocmai pentru a nu se produce efectul invers celui aşteptat.