Scurt şi la obiect. Aşa răspunde Markus Villig la întrebări. La doar 27 de ani, pare că are totul pus la punct, nu îşi pierde timpul cu detalii nesemnificative, vorbind foarte mult despre viaţa sa personală sau fiind foarte generos cu detalii despre povestea incredibilă care l-a transformat în cel mai tânăr fondator de companie de miliarde a Europei.

„Ambiţia mea personală, de când îmi aduc aminte, a fost să construiesc una din cele mai mari companii din lume.”

„Am fost pasionat de tehnologie de când eram adolescent, dintr-un motiv simplu - am văzut că poţi astfel să ai un impact bun asupra lumii, ca individ; poţi schimba cu ajutorul tehnologiei viaţa a milioane de oameni şi asta a fost ceea ce m-a activat”, deschide Markus Villig discuţia despre motivaţia care pare să îl ţină mereu în priză şi care l-a adus la a doua sa vizită în România. Povestea sa a tot fost spusă în media internaţionale în ultimul an – pe măsură ce compania pe care a înfiinţat-o în Tallinn a devenit unul dintre cele mai importante staruri disruptive cu origini europene.

După aproximativ şase ani de la înfiinţarea Bolt (Taxify la origini), Villig a devenit cel mai tânăr fondator european al unei companii evaluate la miliarde de dolari. Mai exact – 4,75 de miliarde de dolari, valoarea la care se plasa cel mai recent compania, în urma unei finanţări de 600 de milioane de euro (713 milioane de dolari). Totuşi, Markus Villig nu consideră că ar fi atins încă succesul şi pare mai degrabă concentrat pe următoarele borne de atins: „Avem nevoie de multe miliarde de dolari pentru a dezvolta compania în continuare”.

Asta fiindcă a ştiut dintotdeauna că vrea să construiască un business gigant şi crede că mai are mulţi paşi de făcut în această direcţie: „Ambiţia mea personală, de când îmi aduc aminte, a fost să construiesc una din cele mai mari companii din lume. Desigur, am realizat că trebuie să începi de undeva şi am început de la un nivel mic, în care în business eram implicat doar eu, fratele meu mai mare, familia mea, care m-a ajutat mult, aşadar au fost nişte începuturi foarte modeste, nu am avut bani, cunoştinţe, experienţă”.

Estonianul a fost mereu entuziasmat de ideea antreprenoriatului şi s-a gândit tot timpul că îşi va lansa propria companie, chiar dacă părinţii săi nu au avut tangenţe cu mediul de business. Mama sa a fost profesoară timp de 20 de ani şi a predat turismul, iar tatăl său a lucrat pentru Guvern. „Familia mea nu a fost niciodată prea bogată, am fost o familie normală, cu background normal, dar cred că am învăţat de la ei că totul în viaţă este posibil. Trebuie să crezi în tine, să ai încredere, iar acesta cred că este cel mai bun dar pe care părinţii îl pot oferi.” Adaugă că nu au avut o carieră planificată pentru el, i-au spus că poate face ceea ce îşi doreşte să facă şi l-au susţinut foarte mult. Nu l-au oprit din planurile sale nici în momentul în care a renunţat la studii la 19 ani, după doar un semestru, pentru a se concentra pe afacere: „La început au fost foarte speriaţi pentru că abia intrasem la Universitate, am studiat pentru un semestru şi apoi am spus, gata, renunţ. Au fost foarte sceptici, dar în cele din urmă mi-au spus că este decizia mea, că mă susţin şi că sunt suficient de deştept astfel încât să mă descurc bine.”

Crede că ceea ce l-a influenţat în lansarea Bolt a fost o altă companie cu traiectorie de unicorn, într-o vreme în care nici nu exista acest termen în vocabularul de business internaţional - lansarea Skype în Estonia, în 2004. Fratele său a fost printre primii angajaţi ai companiei care a devenit ulterior cea mai mare companie de tehnologie din Europa. „Am dobândit astfel mai multă încredere şi ambiţie că de acolo, din acea ţară mică, Estonia, poţi să construieşti ceva uriaş şi poţi schimba lumea - asta mi-a dat, cu siguranţă, mai multă încredere să merg pe drumul antreprenoriatului.”

Ideea propriu-zisă a Bolt i-a venit în urma experienţelor sale personale cu taxiurile în capitala estoniană, de care nu era mulţumit: „La Tallinn, la vremea respectivă, experienţa taxiurilor era oribilă - erau multe companii mici, trebuia să le suni pe cele mai multe dintre ele, nu aveau maşini, preţurile erau foarte ridicate, maşinile nu aveau o calitate bună, şoferii erau nepoliticoşi, fumau, nu puteai plăti cu cardul, era o experienţă proastă”. A părut astfel logic pentru el că trebuie să existe o cale mai bună – şi că acela este punctul de unde putea începe un business. A început aşadar să cutreiere străzile din Tallinn încercând să recruteze şoferi de taxi, unul câte unul, în fiecare zi, după şcoală. „Acum businessul a crescut mult mai mult decât îmi imaginam atunci - avem partea de taxi (ride-hailing), de trotinete, avem livrarea de mâncare, acum începem să lansăm livrările de alimente, aşadar devenim o platformă care poate schimba într-adevăr felul în care milioane de oameni trăiesc şi lucrează. În loc ca toată lumea să cumpere o maşină, construim un viitor în care oamenii pot folosi toate aceste servicii la cerere - asta oferă oamenilor libertate, reduce accidentele, reduce poluarea.”

Când a simţit că businessul este pe drumul cel bun? Villig spune că şi acum, când se uită la potenţialul pe care serviciile pe care le oferă îl au, vede că mai au mult de lucru. „În majoritatea regiunilor lumii, transportul la cerere reprezintă 1% din totalul călătoriilor urbane, 99% dintre acestea se întâmplă în continuare cu transportul public şi cu maşinile personale, aşadar este un procent foarte mic. Astfel că atunci când mă gândesc la potenţial şi ştiu că avem loc de creştere de 10-50 de ori, cred că suntem doar la început.” La 27 de ani, în loc să sărbătorească succesele anterioare, pare mai preocupat de anii de muncă pe care îi are în faţa sa: „Mai am cel puţin 20-30 de ani de muncă în faţă. Sunt mulţi oameni care nu au genul acesta de ambiţie, iar din anumite puncte de vedere este OK să construieşti ceva, să fii mulţumit cu rezultatele, poate să vinzi compania, să pleci în vacanţă, e minunat. Dar eu văd că am 20 de ani de muncă în faţă. Merg şi eu în vacanţă - trebuie să îţi iei puţin timp liber ca să te relaxezi, fiindcă genul acesta de muncă este ca un maraton, dar sunt foarte fericit de ceea ce facem”.

„Putem să transformăm oraşele în oraşe pentru oameni”

De altfel, după înregistrarea primelor realizări în business, spune că viaţa sa nu s-a schimbat foarte mult: „Merg în continuare în vacanţă de câteva ori pe an, locuiesc într-un apartament în Tallinn, nu am nici măcar permis de conducere, aşadar nu am o maşină. În majoritatea timpului, mă concentrez pe ceea ce cred că poate face o diferenţă în lume”.

Iar cel mai important obiectiv al său este în prezent cel de a face oraşele mult mai bune decât felul în care sunt astăzi. „Nu este nevoie să avem milioane de maşini, nu e nevoie de milioane de spaţii de parcare, poţi să transformi oraşele în oraşe pentru oameni. Aşadar, poţi avea piste pentru biciclete, cafenele, parcuri, nu trebuie să ai drumuri imense peste tot în oraş, poţi reduce astfel accidentele, poluarea. Nu văd să fie altă companie care să facă paşi în această direcţie cu excepţia Bolt, suntem cei care accelerăm pe mai multe linii - trotinete, livrări de mâncare la domiciliu, auto.”

Crede că pe piaţa europeană nicio altă companie nu mai are genul acesta de ambiţii, precum şi ritmurile de creştere pe care ei le au: „În România, de pildă, suntem lideri de piaţă în materie de ride - hailing, de trotinete, de livrare prin intermediul platformei de mâncare, nu văd pe cineva care să se concentreze pe aceste segmente de business. Competiţia este grozavă, avem nevoie de mai multe businessuri de acest tip, dar când ne uităm la scală, suntem cel mai mare jucător din Europa şi sper să ne păstrăm acelaşi ritm de creştere.”

Iar când vine vorba despre obstacolele pe care le întâmpină în realizarea idealurilor sale, spune că acestea se leagă mai ales de finanţare. „Trebuie să strângem finanţări de miliarde de dolari, deja am atras 1 miliard până acum, însă trebuie să obţinem mult mai mult pentru a accelera.”

 În urmă cu aproximativ o lună, Bolt a obţinut una dintre cele mai mari finanţări – atât pentru companie, cât şi la nivelul european, fonduri pe care le vor direcţiona înspre accelerarea expansiunii: „Vom fi foarte agresivi când vine vorba de creştere”. Totuşi, spune că au nevoie de şi mai multă finanţare pentru a menţine rata de creştere de până acum şi pentru a deveni una dintre cele mai mari companii din Europa. „În mod particular, în România, rata de creştere a fost foarte bună, vedem că popularitatea serviciului creşte foarte rapid în fiecare lună, suntem lideri pe partea de trotinete, ride-hailing, iar partea de livrare de mâncare creşte foarte repede. Aşadar, vedem că acolo este cel mai mare potenţial pentru noi.”

O altă provocare ţine de echipă şi de angajări: „Trebuie să atragem mii de oameni talentaţi şi muncitori, asta este foarte dificil de realizat”.

În contextul pandemic, piaţa şoferilor a crescut uşor, dar numărul clienţilor a crescut extrem de mult, astfel că aceasta este una dintre principalele lor provocări: „Există un trend al oamenilor care renunţă la joburile lor curente pentru a lucra pentru noi, dar asta nu se întâmplă suficient de rapid - vedem că numărul clienţilor creşte foarte rapid, iar partea de ofertă, de şoferi, nu reuşeşte să susţină această cererere”. 

În acest context, şi veniturile şoferilor au crescut, iar Villig oferă exemplul celor din Bucureşti: „Plata şoferilor este influenţată de mai mulţi factori, dar dacă ne uităm la ultimele 8 luni, vedem că şoferii din Bucureşti au înregistrat câştiguri mai mari ca niciodată - cu mult. Este o lipsă atât de mare de şoferi, încât cererea din partea clienţilor este la maxime istorice. Sperăm să avem mai mulţi şoferi, altfel oamenii nu vor reuşi să aibă la dispoziţie maşini care să îi deservească suficient de rapid”.

În prezent, circa 10.000 de şoferi lucrează pentru Bolt în România, însă pentru a satisface cererea din acest moment de pe partea de ride-hailing, Villig crede că ar fi nevoie de cel puţin încă pe atâţia: „În România cred că avem nevoie de cu 10.000 mai mulţi şoferi care să se alăture platformei şi care să deservească cererea pe care o avem astăzi. Cererea aceasta va continua să crească. Sunt mii de şoferi pe care îi putem accepta chiar acum - practic imediat”.

În ceea ce priveşte comportamentul şoferilor înscrişi în platforma lor, una dintre principalele plângeri ale clienţilor, spune că lucrează în această direcţie, atât în ceea ce priveşte modalitatea lor de selectare pe platformă, cât şi la creşterea criteriilor legate de calitate în baza feedbackului pe care îl primesc constant de la clienţi: „Vedem că feedbackul este mai bun an de an, dar mai avem mult de muncă în acest sens, nu cred că această muncă se va fi terminat vreodată”.

„Birourile de aici au întrecut aşteptările noastre. Calitatea talentului pe care o vedem în România este una dintre cele mai bune din lume.”

„Motivul este că vrem să construim echipe naţionale autonome, astfel încât majoritatea deciziilor să fie luate pe plan local, să fie independenţi”, descrie Villig raţiunea vizitei sale în România, a doua în ultimii trei ani.

Echipa pe care o au aici se apropie de 150 de persoane, fiind una din top 5 cele mai mari birouri pe care Bolt le are la nivel global, iar echipa de IT este a doua cea mai mare după Estonia, ţara de origine a Bolt. „Performanţa de aici este peste aşteptări, progresul pe care l-am făcut în zona de business este peste aşteptări. Toate cele trei linii de business performează foarte bine, sunt fericit să văd progresul de aici”, descrie Villig rezultatele de pe piaţa din România pentru cele trei servicii pe care le au aici – livrări de mâncare, trotinete şi ride-hailing.

„Înainte de a lansa hub-ul, am investigat care ar fi cel mai bun oraş pentru a face această lansare şi Bucureştiul părea în top, acum a întrecut aşteptările noastre, calitatea talentului pe care o vedem în România este una dintre cele mai bune din lume. Şi cifrele legate de noi angajări merg bine, inginerii din România ne plac ca brand şi ca angajator”.

Numărul angajaţilor creşte în fiecare an, anul acesta este aproape dublu faţă de anul anterior şi Villig spune că se aşteaptă la o creştere similară anul viitor - echipa de ingineri IT va creşte proporţional cu businessul.

De altfel, Markus Villig este încrezător în potenţialul întregii regiuni, iar ţinând cont de talentul existent aici, este extrem de optimist când vine vorba despre naşterea de noi unicorni. „Cred că potenţialul este uriaş, când te uiţi la talentul tehnic disponibil în Europa Centrală şi de Est, cred că vor fi zeci şi zeci de astfel de companii de tehnologie care vor veni, atât în România, cât şi în Polonia, Ucraina, întreaga regiune este în plin boom - cred că în 10 ani va arăta cu totul diferit faţă de felul în care arată acum.”

Care sunt lucrurile care ar putea funcţiona şi mai bine, potrivit tânărului estonian? „Un element pe care îl văd ca obstacol ar fi birocraţia şi cantitatea de muncă administrativă pe care o aveţi aici, am fost foarte norocos că sunt originar din Estonia, unde totul este foarte digital, iar ca să înfiinţezi compania, este nevoie doar 5 minute, totul este foarte uşor, iar guvernul are încredere în oameni, că antreprenorii îşi plătesc taxele - totul funcţionează foarte bine - cred că e nevoie de puţin timp ca ţări precum România şi altele să prindă acest mod de lucru din urmă.” Un al doilea lucru pe care îl observă, cu preponderenţă relevant pentru industria lor, este dezvoltarea segmentului transporturilor: „În Estonia este foarte uşor ca noii şoferi să intre pe piaţă şi noi vrem să facem acest lucru cât mai uşor, dacă vrei să ai venituri extra, să poţi să faci asta, un alt aspect unde mai este loc de dezvoltare ţine de trotinete - vedem că în Estonia suntem norocoşi că Guvernul creşte investiţiile în infrastructura dedicată vehiculelor electrice şi bicicletelor, precum şi în infrastructura dedicată pietonilor, aşadar, oraşele chiar se transformă”. De altfel, el crede că autorităţile au un rol important în dezvoltarea infrastructurii. „Guvernul este singurul care poate să faciliteze transformarea oraşelor. Guvernul este singurul care o poate face. Ca şi companie, noi vom face tot ceea ce putem şi suntem fericiţi să investim milioane şi milioane de euro în România, să adăugăm mai multe vehicule în flotă etc., dar oraşul trebuie să facă şi partea lui - trebuie creat un cadru legislativ potrivit, precum şi infrastructura necesară”.

Punctează că din ce în ce mai mult ţările europene fac paşi în direcţia mobilităţii verzi renunţând treptat la maşini. „Vedem că fiecare ţară europeană se îndreaptă către mobilitatea verde renunţând treptat la maşini; desigur, nu este uşor să facem acest lucru, dar cred că există mereu o cale - în 10-20 de ani nu putem avea mai multe maşini, trebuie să venim cu alternative mai bune.” Villig crede într-un viitor în care ne vom îndepărta de zona maşinilor private şi că procentual va scădea ponderea acestora în transportul din interiorul oraşelor: „Vor fi înlocuite de maşini la cerere, de ride-hailing sau închirieri – şi, desigur, micromobilitatea va începe să câştige mai mult teren. Micromobilitatea este foarte permisivă din punctul de vedere al bugetului oraşului - spre exemplu, bicicletele electrice costă de 20 de ori mai puţin decât o maşină, este foarte accesibilă.”

Dincolo de avantajele legate de bugetele oraşelor, misiunea lui Markus Villig pare să se lupte şi cu cultura oamenilor, mai ales din zona Europei Centrale şi de Est, care nu de mult timp se bucură de şansa de a fi proprietari de maşini.

„Aveam preocupări legate de moştenirea culturală şi de ataşamentul oamenilor pentru maşina personală, dar odată ce construieşti infrastructura, vezi că oamenii adoptă ce le-ai pus la dispoziţie foarte rapid.” El oferă ca exemplu chiar Bucureştiul, unde gradul de utilizare a trotinetelor este unul dintre cele mai mari de la nivel european.  „Oamenii folosesc trotinetele - dar principala plângere pe care o primim este că nu există o modalitate prin care să călătoreşti astfel într-un mod sigur. Poate ar fi folosite mai des dacă ar exista o bandă specială dedicată acestora. Există probabil o cerere de 10 ori mai mare de clienţi care ar vrea să folosească serviciul, dar care nu pot face acest lucru în prezent fiindcă nu există suficient loc pentru ei. Infrastructura este una dintre principalele direcţii în care ar trebui să se lucreze.”

Când vine vorba de infrastructură, ţările scandinave stau cel mai bine, iar Markus Villig punctează că diferenţa uriaşă este rezultatul unor investiţii în această direcţie în ultimii 10 ani. „Cel mai mare procent de biciclete, trotinete este acolo, dar chiar şi acolo este loc de crescut în această direcţie.”

Vorbind despre faptul că energia sa pare nelimitată, mai în glumă, mai în serios, întrebat dacă se retrage totuşi din business la 80 de ani, răspunde: „Poate la 100, cu tehnologiile din ziua de azi”.  Toată discuţia cu el a fost caracterizată de modestia la care poate nu te aştepţi când îl ai în faţă pe cel mai tânăr fondator de companie de miliarde de la nivel european: „Cred că datorez asta părinţilor mei, le mulţumesc pentru copilărie, îmi spuneau să nu devin foarte arogant când sunt oameni în jurul meu fiindcă am o viaţă privilegiată - în sensul că am putut să cresc într-o ţară care avea destul de puţine probleme, am primit o educaţie bună, sunt sănătos, nu ar trebui să fiu arogant faţă de persoanele care nu au avut parte de acelaşi context ca şi mine. Ar trebui ca mai degrabă să încerc să îi ajut”.

Adaugă că părinţii săi sunt fericiţi datorită succesului său, dar, pe de altă parte, văd că este încă la început de drum. „Am totuşi 27 de ani, nu pot să mă retrag la 27 de ani. Nu sunt genul acesta de persoană. Mă aflu într-o poziţie extrem de privilegiată, unde am una dintre cele mai bune echipe din Europa, platforme tehnologice atât de dezvoltate, avem peste 2 milioane de şoferi care contează pe noi să producem venituri, trebuie să folosesc asta ca să fac lumea un pic mai bună, nu ca să plec în vacanţă.”

Œ Care sunt cărţile tale preferate?

Sunt câteva cărţi la care mă întorc odată la câţiva ani, una dintre ele este The Hard Things About the Hard Things, de Ben Horrowitz, una dintre cele mai bune cărţi de leadership pe care le ştiu, precum şi Zero to One, de Peter Thiel. o carte foarte bună despre principiile economice dintr-o companie. Cred că este mai important să păstrezi lucrurile simple şi să înveţi lucrurile de bază corect, mai degrabă decât să supra-complici lucrurile, văd mulţi manageri care fac asta - care petrec mult timp învăţând din materiale complicate, dar uitând între timp lucrurile de bază.

 Cum ţi-ai descrie agenda?

Zilele mele arată destul de diferit, în funcţie de evoluţia businessului, aşadar, din când în când există zile ca acestea, în care călătoresc mult, văd oameni, întâlnesc oficiali, oameni care se ocupă de lege; în alte zile petrec foarte mult timp analizând businessul - mă uit la aspectele financiare ale companiei, iar în alte zile mă ocup mult de organizare - de angajarea de oameni, de stabilirea structurilor corecte, aşadar agenda mea depinde de ce se întâmplă în interiorul companiei. Strângerile de fonduri reprezintă o parte importantă a agendei mele.

Ž Cum îţi ţii echipa motivată?

Există câteva principii de bază: vrem să oferim oamenilor autonomie, independenţă, mă gândesc că suntem ca o „federaţie” de mici start-up-uri, chiar şi atunci când ne uităm la România vedem că avem trei linii de business, care operează autonom, îşi iau propriile decizii, iar asta se aplică şi la celelalte ţări. Aşa încercăm să structurăm businessul, asta oferă oamenilor motivaţie, ei se pot mişca astfel rapid şi pot să ia propriile decizii, nu trebuie să aştepte ca cineva să confirme acele decizii şi simt că îşi pot asuma dezvoltarea acelui business.

Cum ţi-ai descrie stilul de leadership?

Cred că este contextual: sunt momente în care este foarte hands-off şi deleg - ofer echipelor locale posibilitatea să îşi ia propriile decizii, dar sunt şi momente în care trebuie să fiu foarte implicat. Dacă se întâmplă ceva critic pentru companie, dacă echipa locală nu are competenţe în zona respectivă, trebuie să fiu foarte implicat - să înţeleg care este situaţia.

 Uitându-te la liderii lumii - care sunt atributele care crezi că lipesc acestora?

Unul dintre lucrurile pe care l-am observat este că mulţi dintre lideri pun prea mult preţ pe experienţă, angajează oamenii pe baza CV-urilor şi la Bolt încercăm să avem o abordare diferită. Ne uităm la talentul persoanelor, la motivaţia lor, nu ne uităm atât de mult la experienţă fiindcă putem să îi pregătim pe oameni foarte rapid în cadrul companiei. Majoritatea celor din echipa mea de senior management nu făcuseră nimic anterior specific rolului pentru care au fost angajaţi, au venit în companie, au crescut cu compania şi acum conduc una dintre cele mai mari companii din Europa. Cred foarte mult în potenţialul oamenilor.

‘ Ce poate fi periculos în comportamentul liderilor?

Unul dintre lucrurile pe care le evităm este „scaling arrogant”, cred că mulţi lideri din afaceri ajung la un anumit nivel al succesului, apoi cred că le ştiu pe toate. Setează anumite standarde, se complac, asta e ceva ce vrem să evităm. Vrem să fim foarte modeşti, să vedem care sunt aspectele de care le pasă clienţilor, să ne intereseze perspectiva lor şi să nu halucinăm în legătură cu felul în care putem seta ruta noi înşine.

’ Care sunt calităţile la care te uiţi când vrei să promovezi pe cineva?

În primul rând ne uităm la motivaţie, este mai importantă ca orice altceva. Trebuie ca oamenii să fie foarte pasionaţi, să vrea să facă o schimbare bună în lume, iar apoi, este importantă abilitatea lor de învăţare. Operăm în industrii care nu au existat în trecut. Aşadar, nu putem găsi pe cineva cu 20 de ani de experienţă - businessul nostru are doar câţiva ani, nu exista înainte, aşadar avem nevoie de oameni care să fie dispuşi să vină şi să înveţe lucruri noi. Al treilea lucru important este integritatea, ceea ce înseamnă că trebuie să fie o persoană respectuoasă faţă de toţi cei din jur, care să aibă un comportament etic, să fie de încredere. Aceste lucruri sunt mai presus de orice altceva.

" Care este sfatul tău pentru cineva care vrea să înceapă un business?

Este o călătorie lungă - astfel că, dacă vrei să construieşti ceva cu însemnătate, aceasta nu se va întâmpla în săptămâni, va fi nevoie de ani, aşadar gândeşte-te care este zona care ţi se potriveşte. Al doilea sfat este că trebuie să fie foarte atent la echipă - aceasta este foarte importantă. Eu am făcut mai întâi o greşeală - eram prea optimist atunci când angajam oameni, iar de la un anumit punct a trebuit să las să plece 70% din membrii echipei, nu erau la standardele noastre şi a fost foarte greu. Recomand ca din prima zi să păstraţi un standard foarte ridicat pentru alegerea fiecărei persoane din echipă.