Pe un teren viran, situat pe culmile vântoase ale insulei greceşti Mykonos, a luat naştere în doar câţiva ani, din mâinile iscusite ale familiei Zouganeli, complexul Rizes, vizitat anual de câteva mii de turişti din toate colţurile pământului. Cum pot descoperi aici vizitatorii o altă faţă a luxoasei destinaţii, pe cea autentică care îţi vorbeşte despre tradiţiile locului?

Am început să construim acest loc în 2015. Eu şi fratele meu nu eram aici, întrucât mergeam la şcoală, aşa că la acea vreme s-au ocupat doar mama şi tatăl meu, care e constructor şi a ridicat totul cu propriile mâini. Asta până în 2019, când l-am deschis. Întâi ca muzeu, apoi ca restaurant, deoarece ne-am gândit că ar fi bine să avem şi un loc unde vizitatorii muzeului să poată mânca şi să se poată odihni după”, povesteşte Maroulio Zouganeli, proprietar al complexului Rizes.

În paralel au decis să includă ulterior şi alte activităţi, precum tururi ghidate, clase de gătit, dar şi excursii la plajă, cu picnic inclus. „Luăm mâncare de aici şi mergem pe malul mării.” Iar pentru a putea obţine titlul de „agriculture farmstead” a trebuit să se asigure că oferă clienţilor o experienţă completă, aşa că au lansat şi o serie de lecţii de echitaţie în centrul propriu, deschis în 2020, unde au 32 de cai, inclusiv de rasă spaniolă, pentru spectacole, dar şi greceşti, pentru călărie. În plus, „şi în urmă cu mulţi ani am avut cai şi ne-a plăcut foarte mult”. Iar anul acesta au deschis şi partea de cazare, cu şase camere, având fiecare o capacitate de patru locuri.

Faţă de alţi greci care obişnuiesc să vină pe insulă doar pentru a-şi desfăşura micile afaceri ori pentru a lucra pe durata sezonului estival, familia Zouganeli este mikoniană get-beget, însuşi numele fiind unul specific locului. Deşi mama sa, Panagiota Diplarakou este de loc din Atena, Maroulio povesteşte că, după căsătorie, aceasta s-a mutat aici alături de soţul ei, Nikolaos Zouganelis. „După ce am finalizat studiile ne-am mutat şi noi aici, atât eu, cât şi fratele meu, Ioannis. Eu am absolvit un master în business internaţional şi acum sunt în pragul de a finaliza un al doilea, în marketingul din sectorul agri-food, iar acum mă implic în business. Momentan tatăl meu e în armată, dar când se va întoarce vom continua să administrăm afacerea împreună”, povesteşte tânăra.

Provocări majore nu au întâmpinat, mai ales că perioada pandemiei i-a ajutat, deoarece au avut ocazia să lucreze la amenajare. „În plus, nu am avut probleme cu regulile contra COVID, deoarece oaspeţii iau masa afară şi am avut suficient loc pentru a distanţa mesele.”

Clienţii au în jur de 2.000-3.000 pe an, majoritatea cupluri (circa 50%) şi grupuri de prieteni (40%), aceste două categorii fiind urmate de familii, deopotrivă cu venituri medii şi mari, căci „proprietatea noastră e pentru toate buzunarele”. În top 5 naţionalităţi care vizitează Rizes, tânăra menţionează Statele Unite, Franţa, Elveţia, Australia şi Anglia, urmate de italieni şi spanioli, cele mai aglomerate luni fiind august şi septembrie, cu toate că turiştii încep să vină încă din mai-iunie.

Arome greceşti pentru turişti de pretutindeni

Cât despre costurile experienţelor oferite vizitatorilor, una dintre cele mai populare e reprezentată de clasele de gătit şi costă 150 de euro per persoană, incluzând aici turul unităţii, ingredientele folosite şi sesiunea, pe durata căreia eşti învăţat să prepari trei feluri de mâncare, în cazul nostru acestea fiind: tzatziki, chiftele şi ravioli prăjiţi, cu miere, brânză dulce şi scorţişoară, ca desert.

Pe aceasta am testat-o şi noi, în cadrul unui infotrip realizat de Uber. Am fost întâmpinaţi cu soare, tufe de bougainvillea în nuanţe tari de roz, măgăruşi simpatici şi un aer relaxat, şi timp de circa o oră şi jumătate am gătit la patru mâini, împărţiţi în echipe de câte doi – o activitate distractivă, mai ales când te împroşcai pe şorţurile primite la începutul lecţiei de făină şi aluat, dar şi competitivă pe alocuri, dacă e să luăm în calcul rapiditatea cu care răzuiai castraveţii şi tăiai ceapa pentru a găti preparate locale.

Înainte de a degusta „rodul muncii noastre”, dar şi pe al bucătăreselor mai pricepute, care ne-au pregătit un prânz copios, am făcut şi un tur al locuinţei tradiţionale. Cămăruţele casei albe, în stilul specific Cycladelor, adăposteau mobilier moştenit din străbuni, alcătuind două spaţii de dormit. Pe pereţi erau înşirate amintiri, obiecte ţărăneşti şi fotografii vechi, iar în bucătărie exista, de asemenea, un război de ţesut perfect conservat.

Turiştii pot testa aici şi clasele de brutărie, care au un cost de 90 de euro, lecţiile de călărie, 50 de euro pentru 45 de minute sau 30 de euro/30 de minute, în cazul copiilor, plimbările cu calul sunt 70 de euro/oră sau 150 de euro/două ore, un prânz pe malul mării, 250 de euro, sau 400-600 de euro în varianta de luxe şi în funcţie de preferinţele clienţilor, de la grătare cu carne sau cu fructe de mare şi nu numai.

Ca planuri de viitori, antreprenorii vor să dezvolte zona hotelieră, deoarece „toate celelalte zone merg bine”.

În încheiere, Maroulio îi sfătuieşte pe cei ce ajung în insula Mykonos să descopere nu doar latura luxoasă, ci şi pe cea autentică, aşadar ambele feţe ale insulei. „Şi veniţi la Rizes!”    

„Când veniţi în insula Mykonos încercaţi să descoperiţi nu doar latura luxoasă, ci şi pe cea autentică. Căci Mykonos are două feţe!”

Maroulio Zouganeli, proprietar, Rizes