100 Cele mai puternice femei din business. Diana Cîtu, CEO, RECICLAD’OR 

Număr de angajaţi:  40

Biografie:

Odată cu venirea la Bucureşti pentru a urma cursurile ASE-ului, a început să şi muncească. De la vârsta de 18 ani spune că a înţeles ceee ce înseamnă răspunderea pentru acţiunile proprii şi „pot spune că am simţit pe propria-mi piele grija zilei de mâine”. În timpul studiilor, protejarea mediului înconjurător, politicile de sustenabilitate şi economie circulară au devenit preocuparea sa principală, astfel că s-a specializat în această direcţie şi a înfiinţat prima companie în acest domeniu în urmă cu opt ani.

► Acum 20 de ani vedeam lumea cu ochii speranţei pe care în special vârsta adolescenţei (împlinisem 16 ani în 2004) poate să ţi-o ofere. Odată cu studiile universitare am înţeles că idealismul pe care cu prisosinţă îl stăpâneam, dacă nu este dublat de muncă asiduă, seriozitate şi o bună planificare, nu este suficient pentru a obţine succesul. Am început să muncesc chiar din timpul facultăţii şi, deşi atunci mi se părea greu, acum observ cât de util îmi este în ceea ce fac astăzi. 

► Realitatea a coincis cu gândurile de acum 17-20 de ani doar în ceea ce priveşte dorinţa de a urca profesional, de a obţine succesul. Parcursul nu a fost unul liniar, a avut suişuri şi coborâşuri, a presupus chiar şi schimbări de activitate, însă rezultatul final (cel puţin până astăzi...) este în concordanţă cu aşteptările iniţiale. Parcursul meu profesional mi-a demonstrat practic ceea ce ştiam teoretic, şi anume că „adaptarea la mediu este un factor important al evoluţiei societăţii”. Neprevăzutul există, schimbarea este inevitabilă. Este important să nu cedăm, să nu scădem turaţia motorului şi să gestionăm raţional şi eficient momentele de încercare inevitabile oricărui parcurs profesional.

► Domeniul în care activez este unul căruia i se aplică acest raţionament şi, mai mult decât atât, este poate cel mai discutat şi analizat la nivel mondial. Pentru că, înainte de orice, dacă nu avem un mediu în care să trăim, să ne desfăşurăm în siguranţă activităţile, tot restul dispare. Aşa că pot spune cu tărie că în acest domeniu se aplică totul sau nimic.  De la primul cazan cu aburi (1698), ce a marcat istoric începutul revoluţiei industriale, şi până la supraaglomerarea de fabrici, uzine, avioane, maşini etc. de astăzi care poluează şi distrug, în multe cazuri ireversibil, mediul înconjurător, pare că a fost doar un pas. Acum ştim cu siguranţă că dacă nu luăm urgent măsuri la nivel mondial pentru a reduce poluarea şi a opri degradarea mediului în care trăim, „mâine” nu va mai exista.