Raportările, reglementările şi directivele nu sunt printre subiectele care să ne atragă privirea când citim titlurile din media. Şi totuşi... în ultima vreme a făcut ceva vâlvă prin corporaţii un subiect legat de noua directivă CSRD, care se referă la măsurarea impactului social al investiţiilor. Acest lucru are impact deopotrivă asupra companiilor dar şi a partenerilor non-profit ai acestora.

Aveţi o cifră de afaceri netă de peste 40 milioane euro? Sau active de peste 20 milioane euro? Sau peste 250 de angajaţi? Dacă răspunsul este pozitiv la două din trei întrebări, compania pe care o conduceţi sau în care lucraţi, trebuie să facă, începând de anul acesta, o raportare nonfinanciară care poate cuprinde mai mult de 1.000 de tipuri de date, pe zece domenii cheie din ariile mediu, social şi guvernanţă, detaliază Camelia Crişan, CEO Fundaţia Progress.

„În domeniul social, sunt peste 430 de tipuri de date pe care se poate face raportarea, iar ele sunt extrem de diverse – de la acţiuni şi politici interne referitoare la propria forţă de muncă sau, politici de retenţie sau de dezvoltare a competenţelor angajaţilor, până la rapoarte narative foarte specifice despre modul în care companiile afectează comunităţile unde îşi desfăşoară activitatea, adică, spre exemplu, transparentizarea obiectivelor propuse a fi atinse în viaţa comunităţilor afectate de către o anumită companie”, explică executivul Fundaţiei Progress. Acest tip de raportare, care este foarte sistematică şi precisă, pune multă presiune nu numai pe companii, ci şi pe partenerii non-profit ai acestora. „Pentru că trebuie să lucrezi bazat pe date, nu doar pe poze şi testimoniale drăguţe în social media.” Companiile sunt obligate astfel să fie mai selective faţă de ce tipuri de iniţiative vor sponsoriza şi, în egală măsură, să determine partenerii din societatea civilă să fie mai riguroşi în raportare. Vestea bună este că organizaţia noastră deja funcţionează în acest fel de cel puţin 7 ani.

„Avem mijloace şi know how nu doar să dăm spre partenerii corporate aceste date, dar ajutăm deja să se dezvolte în acest sens şi multe organizaţii neguvernamentale care ne-au cerut şi ne cer ajutorul”, declară Camelia Crişan.

Noua directivă se referă la măsurarea SROI, respectiv Social Return of Investment. „Poate ceva ce ne diferenţiză fundamental de alte organizaţii din societatea civilă este faptul că în centrul proiectelor noastre este nevoia de a întemeia intervenţiile pe o bună şi robustă diagnoză comunitară. Respectiv, ca organizaţie nu suntem cei care urmează moda, ci mai degrabă cei care dictează trenduri. Înainte de a decide care e soluţia unei probleme, noi cercetăm cu deschidere şi curiozitate care e amplitudinea şi adâncimea unei anumite provocări cu care se confruntă comunităţile. Abia după aceea decidem ce e de făcut. În plus, după ce implementăm soluţia, măsurăm dacă am avut succes”, adaugă Camelia Crişan.

SROIredă un raport care permite responsabililor de CSR sau ESG din companii să afle care este impactul social al banilor investiţi în proiecte sociale. Folosind această metodă, companiile află că, de exemplu, un leu investit într-un anumit program generează un impact social de X lei

SROI este un instrument fundamental pentru partenerii corporate pentru că folosind acest instrument „noi vorbim pe limba lor, e o modalitate de a ne înţelege mai bine şi de a transmite un mesaj către consiliile lor directoare”. Dacă limbajul cel mai simplu de business pentru a evalua eficienţa este cât câştig la un leu investit, SROI redă un raport similar şi le permite responsabililor de CSR sau ESG din companii să afle care este impactul social al banilor investiţi în proiecte sociale. Folosind această metodă, companiile află că, de exemplu, un leu investit în programul naţional CODE Kids generează un impact social de 6 lei, detaliază reprezentanta Fundaţiei Progress.

Organizaţia lucrează deja în două proiecte naţionale în care face măsurători de impact social, iar datele arată că soluţiile propuse partenerilor sunt potrivite. De pildă, „în cazul proiectului CODE Kids avem un raport SROI de 1:6,30 iar în cazul proiectului Reţeaua fetelor puternice, pentru că îl implementăm doar de un an, raportul SROI este de 1:1,85. Vom realiza raportul SROI şi la proiectul Şcoala de Bani din Bibliotecă după ce vom avea un an de la începutul implementării. În aceste proiecte noi dublăm rapoartele SROI cu cercetări empirice pre-, post- care demonstrează rezultatele obţinute, adică avem argumente atunci când spunem că iniţiativele noastre produc o creştere, o augmentare a competenţelor sau a stării de bine pentru grupurile ţintă”, afirmă Camelia Crişan.

Tot ea povesteşte că încă de la începutul colaborării cu companiile, le informează că urmează să fie măsurat impactul iniţiativelor sponsorizate de ele. Are loc un dialog transparent şi deschis în legătură cu ceea ce le propune. „Facem această măsurare din proprie iniţiativă şi oferim datele tuturor partenerilor care contribuie la o anumită iniţiativă, pentru că noi credem în efectul de sinergie al colaborării. Mulţi dintre finanţatorii noştri ni se alătură pentru că le plac proiectele noastre, faptul că primesc şi acest set de date care ajută la raportările lor non-financiare sau în faţa consiliului director este, dacă vreţi, un beneficiu extra. Chiar ne povestea directorul de comunicare al unei companii care ne finanţează că, prezentând managementului proiectele de ESG pe care le finanţează, a fost oprit de către CEO la slide-ul unde explica proiectul şi intervenţia Fundaţiei Progress şi şi-a manifestat admiraţia pentru ce facem şi pentru ce date oferim.

BIO

1. Este doctor în sociologie, lector universitar şi titulara cursurilor de Leadership, Formare Profesională / Training şi Responsabilitate Socială Corporativă de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a SNSPA.

2. A activat în Grupul de Lucru pe Training al Iniţiativei Global Libraries aparţinând Fundaţiei Bill şi Melinda Gates, a coordonat departamentul de formare al Programului Naţional BIBLIONET şi directorul de inovaţie şi cercetare al Fundaţiei Progress.

3. A acordat asistenţă Bibliotecii Naţionale a României, Bibliotecii Naţionale a Columbiei, IREX din SUA, VAKE Mediatheca din Georgia precum şi altor companii şi instituţii din România.

Cred că acest gen de abordare va schimba în curând tipul de raportare pe care companiile îl cer de la ONG-urile pe care le susţin, de la orientări de PR - poze şi testimoniale către date hard, numerice, robuste şi demonstrabile”, adaugă Camelia Crişan. Ea spune că fundaţia pe care o conduce face raportări pe propriile proiecte de cel puţin trei ani şi a observat că un raport mai bun SROI apare atunci când iniţiativele susţinute de companii beneficiază de durabilitate. De exemplu, dacă o companie susţine un proiect doar pentru un an sau pentru şase luni, aşa numitul one hit wonder, raportul SROI va fi mult mai mic, deci impactul social e unul infim, comparat cu o iniţiativă pe care companiile o susţin pentru 2 sau 3 ani.

Prin urmare, crede Camelia Crişan, acest tip de raport va determina companiile să fie mai selective şi mai strategice în modul în care vor finanţa proiecte ce vin dinspre organizaţiile nonprofit şi le vor determina să gândească parteneriate pe termen lung, pentru că ele au o valoare mai mare decât acţiunile punctuale.

Despre problemele de natură socială cu care România se confruntă în acest moment, reprezentanta Fundaţiei Progess spune că nu doreşte să ierarhizeze probleme sau provocări, fiindcă acest gen de top ar fi foarte subiectiv. Există, în opinia sa, iniţiative care ţin de salvarea iminentă a unor vieţi sau iniţiative ale căror efecte afectează generaţii. Care ar fi criteriul după care să spui că una e mai importantă ca alta? „La nivel macro însă cred că stăm prost la tot ce înseamnă educaţie. Şi asta e paradoxal, pentru că avem copii, preadolescenţi şi adolescenţi extrem de talentaţi. Şi totuşi, cumva, mai ales în segmentul de vârstă 10-14 ani, care e perioada cea mai vulnerabilă, pierdem multe talente. În special în mediul rural. Mediul rural şi subdezvoltarea cronică a unor regiuni cred că rămân în continuare călcâiul lui Ahile al României”, punctează Camelia Crişan.

În opinia ei, cele mai bune rezultate se pot obţine doar prin colaborare. Şi dă un exemplu. Organizaţia lucrează in extenso cu reţeaua naţională a bibliotecilor publice.

„Dacă-mi permiteţi următoarea comparaţie, cred că bibliotecarii României sunt cei mai necunoscuţi eroi ai comunităţilor. Există însă comune unde şcoala şi biblioteca fac front comun în educaţie”, povesteşte Camelia Crişan.

Astfel că profesorii discută cu bibliotecarii despre cazuri unde o intervenţie ar putea ajuta anumiţi copii să fie mai buni la limba română sau la matematică. Iar bibliotecarul susţine prin lectură ghidată sau prin voluntari efortul acestor copii de a deveni mai buni. E un model dezvoltat şi în alte ţări, unde realmente un sat întreg contribuie la creşterea unui copil. Iar companiile sau mediul privat, prin intermediul finanţărilor, dotează bibliotecile cu tehnologie. „Noi, ca organizaţie contribuim la elaborarea de metodologii de intervenţie şi la creşterea competenţelor bibliotecarilor sau personalului care lucrează cu noi.  Se formează astfel un cerc virtuos unde fiecare îşi aduce aportul şi prin sinergie rezultatul final e mai cuprinzător decât o iniţiativă individuală. Acesta cred că e secretul, în cele din urmă: încredere, cooperare, evaluare, ajustare, succes. Doar aşa reuşim să aducem progres”, punctează reprezentanta fundaţiei.

Ea mai spune că până de curând, motto-ul organizaţiei a fost: „prin paşi mici, salturi uriaşe. Şi cred că acest motto, acest modus operandi, dacă doriţi, ne-a caracterizat fundamental în modul în care am gândit iniţierea şi implementarea activităţilor”. Povestea fundaţiei a pornit la scară mică, iniţial proiecte locale, de mică anvergură, circumscrise ariei judeţului Bistriţa-Năsăud, locul obârşiei organizaţiei.

„Pe măsură ce am învăţat, am crescut şi am extins aria intervenţiilor noastre către alte câteva judeţe, iar acum avem iniţiative care cresc bunăstarea comunităţilor în toată ţara şi depăşesc chiar graniţele României, deoarece ne-am extins în Republica Moldova, Ucraina şi, în aceste zile chiar, se desfăşoară la Milano, în Italia o conferinţă al cărei concept şi dezvoltare le-am pilotat la Bucureşti.

După ce ne-am făcut o introspecţie serioasă şi am discutat cu partenerii şi beneficiarii noştri, am decis că toată experienţa acumulată din 1996 şi până acum justifică trecerea către un alt motto: «Dreamers and Doers United», o parafrazare a marelui vizionar şi innovator Steve Jobs, pentru că organizaţia noastră combină acum în proiectele pe care le implementează un mix fabulos între creativitate şi pragmatism”, conchide Camelia

Crişan.