Aşa cum armata de pisici care-i însoţeşte pe militarii ucraineni este sfidarea supremă la adresa invadatorilor ruşi, compania care o hrăneşte, Kormotech, este un exemplu al modului în care businessul ucrainean sfidează războiul.

2023 este al 20-lea an de existenţă al Kormotech. Producătorul ucrainean de mâncare pentru câini şi pisici a trecut prin multe crize, dar niciuna ca războiul de acum, care distruge vieţi de oameni şi de animale şi afaceri deopotrivă. Însă Kormotech este de neoprit şi avansează pe propriul front. N-a încetat să hrănească câinii şi pisicile ucrainenilor, chiar şi animalele de pe linia frontului, şi a cucerit peste 30 de pieţe străine, scrie The New York Times. Anul trecut a început frumos. Afacerile erau în plină expansiune, liniile de producţie din Ucraina funcţionau 24/7, iar vânzările erau proiectate să crească, aşa cum era normal, cu două cifre. „Aveam un buget de invidiat”, îşi aminteşte aproape visător Rostislav Vovk, directorul executiv şi fondatorul companiei. Starea de spirit era excelentă, ceea ce era evident la întânirea directorilor din chiar ziua de dinainte de începerea războiului. A doua zi dimineaţa, sirenele sunau isteric. Rusia îşi pornise invazia. Vovk şi-a convocat din nou managerii la un hotel din apropiere, căutând să evite sediul central al companiei, aflat la etajul şapte al unei clădiri expuse cu ferestre mari din Liov. Aveau un plan pentru ceea ce înainte era considerat un risc foarte puţin probabil de a se materializa – agresiunea rusească –, care rapid s-a dovedit complet inadecvat. „Nu eram pregătiţi”, spune Vovk. A închis fabrica. Materiile prime nu puteau intra în ţară, iar exporturile nu puteau ieşi. Personalul din partea de est, asediată, a ţării trebuia evacuat. Angajaţii se înrolau în armată. Şi cea mai mare piaţă de export a companiei, Belarus, era un aliat apropiat al lui Vladimir Putin, preşedintele rus. În prima săptămână de invazie a fost totul ca o ceaţă. Orice decizie care era luată trebuia regândită a doua zi. Asemenea liderilor a zeci de mii de companii din toată Ucraina, Vovk şi echipa sa s-au confruntat brusc cu o responsabilitate nouă şi copleşitoare: organizarea unei afaceri prin haosul şi pericolul războiului. Pentru mulţi, sarcina s-a dovedit imposibilă. Înainte de invazie, sectorul privat al Ucrainei, inclusiv uriaşele sale industrii siderurgice şi agricole, reprezentau 70% din Produsul Intern Brut al ţării, aminteşte Elena Voloşina, şefa pe Ucraina a International Finance Corporation, o ramură a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. 83% dintre companii au suferit pierderi legate de război, a spus ea. 40% au înregistrat daune directe, precum o fabrică sau un magazin lovit de rachete, în timp ce 25% au ajuns în ceea ce este acum teritoriul ocupat. Anul trecut, economia Ucrainei s-a prăbuşit cu aproape o treime, o distrugere care a redus capacitatea ţării de a lupta împotriva forţelor armate ruse. Kormotech, cu 1.300 de angajaţi în întreaga lume, nu produce arme sau drone. Nu este implicată în furnizarea de energie electrică, transport sau apă proaspătă necesară în oraşele devastate. Dar asigură locuri de muncă, produce venituri, aduce valută prin exporturi şi contribuie la veniturile fiscale de care guvernul de la Kiev are nevoie disperată pentru plata soldaţilor, pentru a repara liniile electrice şi a cumpăra echipament medical.

Un an mai târziu, Vovk şi echipa sa de conducere au motive să sărbătorească din nou. Oamenii s-au întors la birourile lor, pregătindu-se pentru cea mai nouă întâlnire anuală – oameni dar şi unii dintre câinii lor, care sunt obişnuiţi ai birourilor şi pe care sunt încercate adesea produsele noi ale companiei. În ciuda şanselor reduse, afacerile au crescut mai mult decât era de aşteptat. Kormotech a avut câteva obstacole de trecut. Fabrica se află în afara Liovului, spre vest, lângă graniţa cu Polonia, în una dintre cele mai sigure părţi ale Ucrainei. Cele două linii de producţie din Prîlbîci au putut fi repuse în funcţiune la mai puţin de două săptămâni de la începerea războiului.

O decizie anterioară de a construi o fabrică în Lituania, care s-a deschis în 2020 şi funcţionează nonstop, s-a dovedit a fi un avantaj. Ar putea continua să producă şi să livreze fără probleme tone de produse sub mărcile Club 4 Paws, Optimeal, Miau şi Gav ale Kormotech. După un început confuz şi dezordonat, Vovk şi managerii săi s-au reorganizat. Compania, care îşi vinde produsele în 35 de ţări, inclusiv  în Statele Unite şi Europa, a avut puţin mai mult spaţiu de manevră decât altele deoarece a evitat modelul de business just-in-time care elimină stocurile de rezervă – un mod de a reduce costurile care a devenit o piedică pentru atât de multe companii din întreaga lume în timpul pandemiei. Kormotech a păstrat constant produse pe stoc în depozitele sale – suficiente pentru cel puţin o lună şi jumătate în Ucraina, două luni în alte ţări din Europa şi două luni şi jumătate în Statele Unite. Cu toate acestea, lanţul de aprovizionare al Kormotech a fost întrerupt. Înainte de război, aproximativ jumătate dintre materiile prime, cum ar fi carnea şi pasta de pui, proveneau din străinătate. După începerea invaziei, întârzierile la trecerea frontierei şi creşterea preţurilor de import i-au forţat pe manageri să caute producători interni. Au găsit doi, dar care nu mai produseseră mâncare pentru animale de companie înainte. Aşa că au fost învăţaţi ce să facă.

Katerina Kovaliuk, directoarea de imagine a Kormotech, a subliniat că standardele pentru hrana pentru animale de companie pot fi adesea mai exigente decât cele pentru alimentele destinate oamenilor. În timpul unui tur recent al fabricii din Liov, a ales de pe bandă câteva bucăţi dintr-o mâncare specială pentru pisici şi şi-a îndemnat invitaţii să le guste, dar nu înainte de a le face poftă mâncând chiar ea două bucăţele.  „Sunt bune. Au gust de carne fără sare.”

S-a dovedit rapid că alegerea unor producători locali a fost bună. Aceştia, cu fabrici la nici  65 de kilometri de Prîlbîci, nu doar că sunt mai ieftini, dar nici nu trebuie plătiţi în valută preţioasă. În loc să cumpere 500 de tone de materie primă din străinătate, compania cumpără acum doar 100 de tone.

Kormotech şi-a intensificat, de asemenea, achiziţiile de cereale şi porumb din Ucraina. Războiul şi blocada rusă au provocat o scădere drastică a exporturilor de cereale, creşterea preţurilor la alimente şi au mărit riscul apariţiei unei crize alimentare globale. Dar perturbările de pe pieţe înseamnă şi că afacerile autohtone precum Kormotech pot cumpăra la reducere.

Fabricarea produselor a fost una dintre greutăţi. Livrarea lor în străinătate a fost alta. Când Ucraina le-a interzis bărbaţilor sub 60 de ani să părăsească ţara, ministerul comerţului a oferit scutiri pentru şoferii profesionişti.

Dar aşteptarea la graniţe se poate prelungi de la câteva zile la câteva săptămâni. Şi cu porturile maritime blocate în mare parte, exportul rămâne o problemă costisitoare şi dificilă.

„Nimeni nu ştia unde să meargă sau cum”, povesteşte Vovk. Primul camion trimis în Azerbaidjan a costat mai mult de 8.000 de dolari, când înainte de război costul era de aproximativ 2.000 de dolari.

Cererea internă pentru produsele Kormotech a rămas constantă, dar găsirea de noi pieţe de export a fost o altă provocare. Belarus, care a permis Rusiei să organizeze atacuri de pe teritoriul ei, a reprezentat 25% din piaţa de export a companiei. Echipa de management a decis să se retragă de acolo, dar trebuia să înlocuiască aceşti clienţi. Lanţurile de supermarketuri, în special din ţările baltice şi Polonia, au fost mai mult decât dispuse să înlocuiască mărfurile ruseşti cu cele ucrainene. „Pentru prima dată în viaţa mea, «Made in Ukraine» a fost un atu”, a spus Vovk. Înainte de război, când compania apărea la expoziţiile internaţionale de produse pentru animale de companie, a explicat el râzând, oamenii nu erau atât de familiarizaţi cu produsele Ucrainei şi întrebau dacă literele „u” şi „k” se refereau la UK, de la United Kingdom (Marea Britanie). Chiar şi aşa, bunăvoinţa are limite. Cumpărătorii doreau asigurări că produsele Kormotech vor continua să vină. Aşadar, compania a oferit garanţii, a înfiinţat un depozit în Polonia cu stocuri de rezervă pentru cele 650 de produse diferite, a externalizat o parte din producţie către unităţi din Germania şi Polonia şi a întocmit planuri de ultimă instanţă pentru mutarea producţiei din Ucraina. Creşterea enormă atât pe pieţele europene, cât şi pe cele americane înseamnă că vânzările companiei sunt de aşteptat să crească la 155 de milioane de dolari în acest an, de la 124 de milioane de dolari anul trecut. Principalul obstacol în calea extinderii este capacitatea.

Kormotech a abandonat planurile pentru o nouă fabrică, de 92 de milioane de euro, din cauza incertitudinii şi a dificultăţilor în a obţine finanţare. Dar a investit 5 milioane de euro în fabrica de la Prîlbîci şi 7 milioane de euro în Lituania. Multe afaceri nu au avut succesul Kormotech, fie pentru că instalaţiile lor au fost deteriorate, fie pentru că cererea pentru produsele lor a dispărut atunci când oamenii au fugit din ţară, precum şi din cauza inflaţiei groaznice şi a veniturilor reduse. Vovk a spus că exodul a milioane de mame şi copii a distrus afacerile unui prieten de-al său care avea o fabrică de scutece.

O analiză a Camerei Americane de Comerţ din Ucraina şi a McKinsey a constatat că doar 15% dintre companiile din Ucraina au crescut anul trecut, în timp ce aproape jumătate au înregistrat scăderea vânzărilor.

Alţii s-au adaptat mutându-se în locuri precum Liov sau modificându-şi producţia pentru a satisface noile cerinţe din vremuri de război, cum ar fi croitoresele de lenjerie intimă care au trecut la cusut veste antiglonţ. Sectorul mare şi mobil al tehnologiei informaţiei din Ucraina a rămas, de asemenea, puternic.

Fabricarea produselor a fost una din greutaţi. Livrarea lor în străinătate a fost alta. Când Ucraina le-a interzis bărbaţilor sub 60 de ani să părăsească ţara, ministerul comerţului a oferit scutiri pentru şoferii profesionişti.

Afacerile încă se chinuie să se adapteze. Atacurile ruseşti asupra reţelelor electrice ale Ucrainei au determinat Kormotech să cumpere două generatoare la 150.000 de euro bucata, versiuni de dimensiuni mari ale micilor unităţi colorate care bâzâie zgomotos lângă fiecare magazin şi cafenea de pe străzile din Liov. Acum, ruşii îşi intensifică atacurile cu rachete. Într-o zi, din cauza alertelor de raid aerian 200 de muncitori din fabrica de lângă Liov au petrecut mai mult de jumătate din tura de 12 ore într-o zonă de depozitare asemănătoare unui tunel, lată de aproximativ trei paşi, care poate servi ca adăpost antiaerian. Raidurile nu s-au potolit şi muncitorii trebuie să facă de mai multe ori pe săptămână acelaşi exerciţiu. Într-unul recent, Vira Protsik, care în mod normal împachetează cutii, stă aşezată pe una dintre băncile de lemn care acoperă peretele lung de 30 de metri. „Este un pic plictisitor”, crede ea despre pauzele forţate. Este deja a doua alertă din acea zi. „Nu mai vreau să merg în adăpost. Aş prefera să lucrez.” Kormotech, o afacere de familie ajunsă la a doua generaţie, este deja la a patra criză. Prima a fost criza financiară din 2009. A doua a fost în 2014, când prima invazie rusească a făcut ca vânzările se ducă în jos cu 30% şi a forţat compania să se orienteze spre pieţe străine. A treia a fost pandemia de Covid. Compania a ieşit din toate mai puternică şi mai rezistentă. Va trece şi războiul şi Kormotech se asigură că Ucraina va învinge. Într-un interviu pentru petfoodprocessing.net, Vovk spune că 57% dintre angajaţii săi luptă într-un fel sau altul pentru eliberarea ţării. Pe lângă salariile primite ca soldaţi de la guvern, aceşti angajaţi continua să-şi primească salariile de la Kormotech. Pentru hrănirea armatei de pisici a Ucrainei este nevoie de bani. Vovk vine la servici cu câinele său. Dar asta nu înseamnă că nu-i pasă şi de alte animale. În a doua sau a treia zi de război, a decis alături de directorii săi să lanseze iniţiativa Save Pets of Ukraine, o altă responsabilitate compleşitoare. Cea mai mare migraţie umană forţată de după cel de-Al Doilea Război Mondial a lăsat în urmă sute de mii de câini şi pisici abandonate, pe străzi, în sălbăticie sau în adăposturi.  Save Pets of Ukraine a ajutat până acum peste 250.000 de animale cu hrană, vaccinuri şi, când s-a putut, adăpost. A distribuit peste un milion de kilograme de mâncare gratuită pentru câini şi pisici şi-i ajută şi pe cei care au grijă de ele, o atenţie deosebită fiind acordată celor din zona de contact şi de pe linia frontului. Animalele rănite trebuie îngrijite şi toate trebuie evacuate în zone sigure. Este o misiune grea şi de aceea a mobilizat şi alte organizaţii de profil, din Ucraina şi din străinătate. “Compania noastră nu are nevoie de niciun ajutor, dar sper ca lumea să afle de Save Pets of Ukraine deoarece acolo chiar avem nevoie de donaţii”, a spus Vovk. “Trebuie să ajutăm animalele.”