După ce ani la rând părinţii le-au atras atenţia copiilor să reducă timpul petrecut în faţa ecranelor, deodată, din martie 2020 începând, paradigma s-a schimbat. Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine, pentru că asta înseamnă urmărit lecţii, participat la cursuri, făcut teme şi, în final, performanţă şcolară. Cum să gestionezi o asemenea schimbare fără să te afli în miezul unui paradox de dimensiuni astronomice?

Business Magazin a luat la întrebări fondatorii a cinci afaceri din zona de educaţie şi cu un director de grădiniţă despre provocările, schimbările şi bătăile de cap ale ultimului an şi jumătate. Ei vorbesc despre ce a fost bine şi ce a fost rău în tot acest timp, despre ce poate fi păstrat şi ce trebuie neapărat recuperat, dar şi despre necunoscutul care li se aşterne în faţă, odată cu un nou an şcolar.

1. „Cum să faci educaţie online la preşcolari?”

Ileana Ionescu este director la grădiniţa Scufiţa Roşie, aflată undeva între parcurile Tineretului şi Carol din Bucureşti, lângă Colegiul Gheorghe Şincai. A revenit în sistemul educaţional după un „ocol” de nouă ani în industria de publicitate. După absolvirea facultăţii, a început să lucreze ca translator şi a găsit un job la Şcoala Lauder-Reut din Bucureşti.

Unul dintre elevii ei era fiul unui manager din cadrul News Outdoor România, denumirea anterioară a actualei Getica OOH, una dintre cele mai mari companii care administrează panouri publicitare din România. El i-a propus să lucreze în publicitate, iar Ileana a acceptat. A început ca asistent de manager, apoi a ajuns să fie coordonator de echipă, pentru ca, mai târziu, să urce pe treapta profesională.

„După ce au venit cei doi copii în viaţa mea, am ales să schimb macazul şi să revin la domeniul educaţiei. Îmi place mai mult la catedră, îmi place să fiu în mijlocul copiilor”, spune Ileana Ionescu.

Aşa că, în octombrie 2012, a revenit în învăţământul privat, pe un post într-o grădiniţă. Mai târziu, a ajuns director la grădiniţa de stat Scufiţa Roşie, de care recunoaşte că se ferise, fiind văzută ca o instituţie dificil de gestionat. A reuşit însă să transforme totul acolo şi să aibă în grijă 210 copii şi 27 de angajaţi, dintre care 15 sunt profesori. Ajunsese în punctul în care totul sau măcar aproape totul era previzibil pentru Ileana şi pentru copiii de care este responsabilă. Până într-o zi.

„Pe 11 martie 2020, ne-am trezit că trebuie să stăm acasă. Cum să faci educaţie online la preşcolari?” a fost întrebarea pe care şi-a pus-o atunci.

Avantajul a fost însă, spune Ileana, că media de vârstă a celor 15 cadre didactice de la grădiniţa Scufiţa Roşie este de 26 de ani, astfel că deschiderea către mediul digital este mare.

„În prima noastră întâlnire pe Zoom, am încercat să stabilim ce şi cum să facem. Colegele mele au început apoi să se filmeze făcând diverse activităţi educaţionale şi să trimită filmuleţele către copii, au început să facă proiecte de lecţii interactive, s-au adaptat repede.”

Parteneriatul pedagogic cu părinţii a fost una dintre condiţiile-cheie pentru ca lucrurile să decurgă normal. Iar părinţii au înţeles şi au (re)învăţat să se joace cu cei mici, să deseneze, să facă tot felul de activităţi care, până atunci, căzuseră doar în sarcina grădiniţei.

„După o lună, copiii de patru ani ştiau deja să-şi deschidă microfoanele, să ne arate imagini pe ecran. Cu cei mai mici, de trei ani, am făcut lecţii mai mult practice – mişcare fizică, lecţii de gătit. Copilul gătea, iar computerul era poziţionat undeva în preajmă, astfel încât noi să-l vedem.”

Ileana şi colegii ei au făcut ore de zumba online cu copiii, dar şi cu părinţii, s-au filmat făcându-şi patul, spălându-se pe dinţi în acelaşi timp sau pieptănându-se.

„Copiii ne-au văzut în mediul nostru, au văzut că şi noi stăm în training acasă, iar asta ne-a apropiat. Ca teme, au avut, printre altele, de descris ce au frigider, de făcut parada modei în hainele părinţilor. Seara, citeam împreună poveşti, ele nu au lipsit nici din online. A fost distractiv”, spune Ileana Ionescu.

Pentru a gândi şi a pune în practică toate aceste idei de educare online pentru copiii de grădiniţă, directoarea de la Scufiţa Roşie spune că experienţa din multinaţională a ajutat-o foarte mult, pentru că astfel a ştiut cum să comunice cu echipa. Din ianuarie 2021, copiii şi profesorii s-au revăzut faţă în faţă, în sistem hibrid, venind prin rotaţie la grădiniţă. Ce s-a schimbat între cei mici după acest an de transformare?

„Seria aceasta de copii este una independentă, va fi o generaţie cu voce, o generaţie care ştie ce vrea”, crede Ileana.

Măsurile adoptate pe repede-înainte când pandemia a lovit cel mai puternic nu vor fi cu totul date la o parte, spunea ea, pentru că multe s-au dovedit a fi eficiente. De pildă, şedinţele cu părinţii se vor desfăşura în continuare în mediul online, la fel cum şi serbările vor fi filmate şi transmise ulterior părinţilor.

„Continuăm cu activităţile educative, aşa că am cumpărat jucării interactive. Vom avea şi un podcast începând cu luna septembrie, unde copiii şi părinţii vor povesti diverse lucruri, de pildă ce vor să devină sau ce voiau să devină când erau mici.”

În timpul pandemiei, instrumentele şi echipamentele pentru a se adapta digitalizării au fost cumpărate cu sprijinul asociaţiei părinţilor, cu sponsorizări şi donaţii, iar cei mici au avut toţi acces la clasele online cu ajutorul telefoanelor mobile sau al computerelor. O mână de ajutor a venit şi de la Edu Networks, o alianţă formată din nouă ONG-uri care lucrează împreună pentru a încuraja alfabetizarea copiilor. Scopul este ca niciun elev să nu termine clasa a patra fără să ştie să scrie şi să citească.

„Ca rezultat, în perioada învăţării online, am reuşit performanţa ca 90% dintre profesori să urmeze module avansate de formare a competenţelor digitale pe care să le aplice la clasă”, spune Ileana Ionescu.

2. Outside the box

„Pentru noi tehnologia a fost un canal foarte util de comunicare, fără de care probabil proiectul Rubik nu ar fi continuat. Am ales să construim experienţe de învăţare care să nu încarce excesiv programul copiilor şi am gândit această trecere din mai multe perspective – întâlnirile de status, cursurile, dar am lăsat loc şi pentru copii să vină cu propuneri în atelierele pe care ei le facilitează pentru comunitate”, povesteşte Luiza Apostu, cea care, în noiembrie 2019, a fondat Rubik School, adică o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile.

Tocmai agilitatea şi flexibilitatea programului au fost punctele forte în gestionarea crizei Covid-19, fiecare copil având libertatea de a-şi alege experienţele la care să participe. Un plus pentru tranziţia în online a fost şi faptul că majoritatea copiilor din comunitatea Rubik au competenţe digitale, de la cum să folosească un device şi până la programare.

„Cea mai importantă schimbare a fost să ne mutăm cu totul pe online încă din prima zi de lockdown. Am mutat tot conţinutul pe o platformă de învăţare online pe care am adaptat-o nevoilor noastre şi am dus cât mai multe experienţe şi instrumente folosite în spaţiul fizic. Astfel am creat un nou produs, pe care l-am extins pentru copiii din toată ţara: Rubik Online.”

Luiza Apostu şi echipa ei au adus mentori pasionaţi şi specialişti în ceea ce fac, au diversificat mult paleta experienţelor şi a domeniilor de învăţare, astfel că acum sunt peste 25 de domenii dintre care copiii pot alege, au extins categoria de vârstă căreia Rubik se adresează (5-14 ani), s-au extins către copiii din toată ţara şi au creat proiecte în comunităţi defavorizate cu ajutorul unor finanţări obţinute.

„Toate aceste schimbări agile ne-au ajutat nu doar să supravieţuim, ci şi să creionăm un nou produs la care nu ne gândeam înainte de pandemie şi să putem, după mai bine de un an şi jumătate, să ne redeschidem şi offline din septembrie 2021.”

De trei ori pe săptămână, profesorii de la Rubik School şi elevii lor se întâlnesc online şi povestesc, împărtăşesc, iau pulsul. Mentorii specializaţi susţin cursuri online de o oră pe teme care, anterior, nu erau exploatate, precum modelare 3D, computer science, matematică, artă sau benzi desenate, emoţii.

„Am primit feedback foarte bun de la copii pe cursuri şi cu siguranţă vom păstra tematicile şi în anii viitori. Au funcţionat foarte bine experimentele, învăţarea pe proiect şi faptul că fiecare copil a putut să îşi aleagă traseul de învăţare.”

Atelierele ţinute de copii sunt o altă descoperire pe care au integrat-o în online şi care a funcţionat foarte bine. Copiii s-au arătat dornici să împărtăşească cu colegii lor ceea ce ştiu, să îi înveţe lucruri noi, ei dezvoltându-şi la rândul lor autonomia, responsabilitatea, abilitatea de a se structura, încrederea în sine.

„Copiii s-au adaptat repede la online, îndrăznesc să spun că mai repede decât adulţii care le facilitau procesele de învăţare. Într-adevăr, a fi în online presupune un efort mai mare, să scoţi din pălărie instrumente, jocuri şi resurse care să creeze dinamică şi să îi ţină focusaţi, implicaţi în procesul de învăţare. Online-ul ne-a provocat să fim mai jucăuşi, să gândim outside the box, să ajungem la ei mai departe de ecran şi chiar să fie o conexiune.”

Faptul că s-au demarat tot mai multe traininguri pe zona de digitalizare şi formare a profesorilor a ajutat mult, crede Luiza Apostu. Totuşi, revenirea şi la formula offline începând cu luna septembrie nu poate să fie decât un lucru bun. Fără a renunţa complet la spaţiul virtual.

„Ne-am propus să continuăm Rubik Online pentru că vedem o nevoie reală de a duce programul nostru în oraşe în care nu există o piaţă diversă a serviciilor educaţionale şi a existat această cerere expres din partea părinţilor de a continua Rubik Online”, spune Luiza Apostu.

3. „Cum puteam preda înainte fără instrumentele din online?”

Academia Micilor Developeri este o şcoală de IT pe care antreprenorii Costin Pietraru şi Oana Manga au pornit-o în 2013, cu scopul de a face din cei mici adevăraţi programatori. Digitalul nu a fost aşadar o problemă pentru ei atunci când a venit pandemia, deşi cursurile în format online le-au înlocuit pe cele din sala de clasă.

„Am transformat orele de curs din format fizic în format online. Adulţii au ajuns, cu această ocazie, la nivelul de înţelegere a mediului online la care copiii se aflau deja de mult timp şi pentru care erau pregătiţi”, spune Costin Pietraru.

S-a dovedit că învăţarea online este eficientă, că barierele teritoriale nu mai reprezintă adevărate limite şi că e-learningul, folosit aproape deloc anterior pentru categoriile mici de vârstă, este o opţiune foarte bună.

„Toate cursurile noastre aveau materialele necesare predării în format digital, aşa că trecerea spre predarea online s-a făcut firesc şi fără efort. Părinţii şi copiii au răspuns extraordinar de rapid acestei provocări, iar internetul şi tehnologia au ajutat la realizarea unei tranziţii rapide şi uşoare. La mai mult de un an după schimbarea formatului, ne întrebăm cum puteam preda înainte fără instrumentele de care beneficiem astăzi în mediul online. Tranziţia era inevitabilă, iar pandemia a făcut ca trecerea să fie necesară şi firească.”

Iar efectele se văd. În primele trei luni 2021, numărul copiilor care participă la cursurile Academiei Micilor Developeri s-a dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului 2020, întrucât, prin predare online, copiii şi părinţii nu mai sunt limitaţi de nevoia proximităţii faţă de centrele educaţionale. Cursurile sunt doar la un click distanţă, simplificând-se, astfel, logistica aducerii copiilor la cursuri şi eliminându-se timpul petrecut în trafic.

De altfel, cursurile de programare software se pretează bine la predarea online, întrucât fiecare copil, fie că este în propria cameră sau în sala de curs, lucrează la un calculator individual. Prin urmare, planul celor doi fondatori ai Academiei Micilor Developeri este ca, în toamnă, să redeschidă doar una dintre cele patru spaţii fizice, în vreme ce 80% dintre cursuri se vor desfăşura online.

În prezent, 700 de copii sunt înscrişi şi participă constant la cursurile online pe termen lung ale Academiei Micilor Developeri, pentru a învăţa programare software. De asemenea, 400 de copii din întreaga ţară şi din diaspora (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia) participă la workshopurile gratuite pe care şcoala le susţine lunar, pentru a promova predarea disciplinei de computer science. Misiunea academiei şi a părinţilor este de a transforma copiii din consumatori de tehnologie, în viitori creatori de tehnologie.

„Sistemelor publice de educaţie, adică şcolilor, le este greu să iasă din paradigma tradiţională de organizare şi predare, în timp ce tehnologia avansează şi se schimbă rapid, de la an la an. Copiii deja sunt obişnuiţi să înveţe din mai multe surse – tutoriale online, de exemplu – astfel, cu ajutorul social media, s-a liberalizat predarea, orice specialist sau pasionat de un domeniu poate transmite informaţii în formate interactive şi interesante, folosind internetul”, spune Costin Pietraru.

Dar sistemul public mai are nevoie de timp ca să accepte şi să se conformeze.

4. Granturile, barca de salvare

Pentru Ion Neculai, fondatorul eematico, un proiect pornit de la ideea unor cursuri de bricolaj pentru copii, cel mai greu lucru a fost să închidă complet activitatea şi să treacă majoritatea echipei în concediu fără plată. Inactivitatea a fost însă de scurtă durată, pentru că antreprenorul a ales să dezvolte activităţi online, bazate pe kituri de materiale educaţionale ce urmau să fie livrate acasă.

„În paralel, am încercat să creăm conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case, proiect susţinut voluntar chiar de colegii noştri care nu mai aveau un venit financiar. Am aplicat la toate fondurile care ne-au ieşit în cale şi am căutat înţelegere la toţi partenerii noştri reuşind să obţinem amânări şi chiar anulări de datorii”, îşi aminteşte Ion Neculai.

Ion Neculai, de profesie arhitect, a învăţat din propria experienţă cu elevii că, pe lângă teoria predată în şcoli, copiii au nevoie de detalii mai minuţioase despre meseriile pe care vor să le urmeze, dar, mai ales, au nevoie de exemple practice, tangibile, au nevoie de învăţare prin joacă. Aşa a ajuns să fondeze eematico, unde se predau cursuri în care copiii construiesc, planifică şi, în final, se distrează.

„Cel mai de impact lucru pe care l-am făcut a fost dezvoltarea activităţilor online bazate pe kituri de jucării educaţionale. Ne-au permis să rămânem prezenţi în atenţia părinţilor, să le fim de ajutor, să ne creştem audienţa şi, nu în ultimul rând, să avem un proiect care să fie interesant pentru granturile la care am aplicat. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să aplicăm la granturi, inclusiv cele ale statului, care ne-au permis să ne menţinem pe linia de plutire.”

O mişcare inspirată a fost menţinerea taberelor pe care le organiza şi care au ajutat ca eematico să aibă activitate vara. Cel mai neinspirat lucru, pe de altă parte...

„... a fost să încercăm nişte activităţi online în care să folosim resursele materiale ale părinţilor – tutoriale pentru activităţi care să se bazeze pe ce au oamenii pe acasă. A fost greu să găsim lucruri care să se regăsească în fiecare casă şi asta a generat frustrări, fie deoarece nu aveau, fie deoarece erau nevoiţi să se ducă la cumpărături. Am sistat foarte rapid acea idee.”

Cel mai bine au funcţionat însă activităţile online Steam cu kituri de jucării educaţionale trimise acasă. Copiii şi părinţii au avut o soluţie completă de învăţare complementară şi distracţie educativă - tutoriale, materiale şi activităţi pe calculator. Mai mult, acest tip de activităţi a permis echipei de la eematico să ajungă şi în locuri în care până atunci nu avea acces din motive logistice, mai exact în alte oraşe din România. S-a deschis astfel o perspectivă pe care cei de la eematico au de gând să o dezvolte.

„Cu siguranţă a fost o perioadă de scădere pentru noi ca organizaţie. Era şi firesc să fie aşa, dat fiind că practic trecem la un cu totul alt model de a face lucrurile.

În ceea ce priveşte adaptarea copiilor, putem spune că am sesizat o mare flexibilitate a acestora şi o reaşezare în noi modele de lucru şi strategii de adaptare. Acest lucru nu înseamnă însă că le-a fost bine. Multe strategii au fost de supravieţuire şi generate de absenţa unor alternative. Cu siguranţă,  desfăşurarea exclusiv online a procesului educaţional nu este o soluţie pe termen lung”, crede Ion Neculai.

Însă online-ul ofertă avantajul unor experienţe mult mai diverse şi accesul la informaţii mai de actualitate, aşa că va deveni o componentă în procesul educaţional, în ce fel şi în ce cantitate urmând a fi determinat în anii care vin.

Acum, în faţa unui nou an şcolar, Ion Neculai spune că anii care vin vor fi unii de căutare şi implementare a lucrurilor învăţate în perioada pandemiei.

„De aceea, ne pregătim cu mare grijă pentru a nu ne expune unor noi şocuri. Vom încerca să reluăm nişte activităţi cu prezenţă fizică, dar strategic vom continua să dezvoltăm eematico Steam Kits, soluţia noastră online, deoarece credem în beneficiile ei, ca produs de educaţie inovativ şi ca mijloc de extindere a zonei noastre de prezenţă, dincolo de Bucureşti.”

Revenirea la formula din 2019 nu este văzută ca o soluţie reală, deoarece nu mai există mijloacele financiare necesare, aşa că temerile privind viitorul şi un posibil nou lockdown stau la colţ.

5. Online versus offline

KEN Academy este un program de educaţie antreprenorială şi financiară pentru copii pe care Carmen Iorgulescu şi Liviu Lepădatu l-au gândit în 2012 şi l-au deschis în ianuarie 2013. Programul se desfăşoară pe parcursul unui an şcolar, iar cursurile sunt dedicate copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani. Cursurile sunt predate de freelanceri şi antreprenori, care au experienţă de business, dar şi de comunicare.

„Pandemia a însemnat pentru noi intrarea în mediul online. Dacă până în acel moment susţineam doar cursuri offline, a trebuit să ne adaptăm unei situaţii noi, complet necunoscute. Activităţile şi jocurile offline s-au transformat în provocări în mediul online. Este mult mai greu să păstrăm atenţia copiilor atunci când ne desparte un ecran, însă dinamica şi implicarea copiilor poate fi realizată prin tehnici specifice - activităţi interactive, împărţirea pe echipe în camere de lucru, activităţi motrice, quizuri”, spune Carmen Iorgulescu.

Întâi de toate, echipa de la KEN Academy a trebuit să adapteze curriculumul derulat în mediul offline pentru mediul online. A schimbat abordarea, metodele şi instrumentele de lucru, astfel încât să păstreze totuşi componenta practică, experienţială a cursului. Mai departe, a dezvoltat un program educaţional oferit gratuit pentru părinţi şi copii - DIY Education - ca să depăşească mai uşor şi eficient perioada de lockdown. Au dezvoltat totodată de la zero un program de educaţie antreprenorială şi financiară dedicat mediului online, cu subiecte, structură şi metodologie pentru mediul de învăţare virtual.

„Deşi am fost iniţial neîncrezătoare, construirea şi implementarea unui curriculum complet dedicat pentru mediul virtual funcţionează foarte bine în cazul unui curs opţional. Copiii care au participat în programul KEN online au atins rezultate educaţionale bune, s-au creat chiar şi prietenii, deşi copiii şi profesorii nu se întâlniseră niciodată face-to-face.”

Schema cea mai puţin eficientă este însă cea hibridă, în care o parte dintre copii sunt în clasă şi o parte în mediul online, deoarece tehnicile de predare sunt complet diferite în offline faţă de online, iar digitalizarea şi tehnologia nu sunt adecvate, crede Carmen Iorgulescu.

„Cuvântul anului trecut a fost «adaptabilitate», iar acest lucru a venit la pachet cu digitalizarea, care ne-a ajutat, cu siguranţă. Şi, în special, ne-a dat imboldul de care aveam nevoie pentru a ieşi din Bucureşti. Prin intermediul cursurilor online am reuşit să ajungem în întreagă ţară şi chiar internaţional, lucru care înainte de pandemie, deşi posibil, îl amânam în ciuda solicitărilor. Prin urmare, am decis să continuăm programele şi modulele online şi în perioada următoare. Au devenit parte din KEN Academy.”

Copiii au fost cei care s-au adaptat cel mai repede, cel mai bine şi cel mai uşor, fiind o generaţie care s-a născut în epoca digitală, astfel că totul este destul de natural pentru ei. Totuşi, constatarea este că timpul de atenţie este mai scăzut online, deoarece există tentaţia de a face şi altceva în afară de a asculta informaţiile sau de a participa la activităţile comune.

„Întâmpinăm noul an şcolar cu speranţa de a rămâne în mediul offline, deoarece copiii au nevoie, pentru buna lor dezvoltare intelectuală, dar mai ales emoţională, de comunicare şi interacţiune directă unii cu ceilalţi.”

Printre problemele care pot apărea pe termen lung atunci când învăţarea se petrece exclusiv în mediul online, consideră Carmen Iorgulescu, se numără scăderea apetenţei pentru învăţare, scăderea capacităţii de concentrare, însingurarea, depresia, scăderea încrederii în sine.

„La KEN Academy, fiind un program educaţional opţional, cu întâlnire o dată pe săptămână, noul an şcolar va continua cu programe atât online, cât şi offline.”

Programul online este special construit pentru acest mediu de învăţare, atât din punct de vedere al curriculumului, cât şi ca metode de predare, iar cel offline este adaptat nevoilor copiilor de a interacţiona între ei cât mai mult, de a comunica şi a-şi susţine ideile, de a învăţa experienţial, de a construi şi implementa proiecte antreprenoriale reale, de a se conecta cu alţi copii, specialişti sau tineri antreprenori.

6. Educaţie în format video

Pentru un business ca Şcoala IT, s-ar crede că învăţarea în digital nu poate veni cu mari provocări. Şi totuşi, când schimbarea apare de pe o zi pe alta, lucrurile se complică.

„În prima etapă, am trecut printr-o perioadă de neclaritate, lipsind complet predicţia pe termen mediu. Ce s-a clarificat repede a fost faptul că nu va fi nicio predicţie. Aşa că a fost nevoie de decizii rapide, mai curajoase, fiind vorba de ceva ce nu mai fusese testat nicăieri”, rememorează Cristian Lăcraru, fondatorul programului educaţional Şcoala IT, prin care profesori de IT merg în mai multe şcoli private din Bucureşti pentru a ţine cursuri de programare şi robotică.

Când pandemia a închis şcolile, el şi colegii lui s-au pus în locul elevilor, pentru a înţelege ce simt ei, apoi au testat mai multe platforme de predare online, fiind interesaţi în primul rând de instrumentele pe care le puneau la dispoziţie – separarea pe grupuri de lucru, notiţe pe ecran, interacţiune.

„A fost nevoie de achiziţionarea unor echipamente noi, având nevoie de camere web dedicate, microfoane, stative, lumini, tablete grafice, chroma. Conţinutul lecţiilor a fost modificat, iar modul de predare s-a schimbat. Nu sunt lucruri uşor de realizat, dar au fost necesare.”

Dotările tehnice au fost una dintre cele mai bune schimbări, pentru că au făcut ca totul să fie mai fluent pentru mediul online. Pe de altă parte, alegerea unei platforme de predare s-a dovedit a fi cea mai grea sarcină, fiind şi etapa care a consumat cel mai mult timp.

„Unele platforme erau simplu de utilizat, dar cu puţine funcţii, altele depăşeau cu mult nevoile noastre, dar erau mai dificil de gestionat, mai ales dacă nu mai lucraseşi cu ele până atunci.”

Explicaţiile video au funcţionat cel mai bine şi au dus la o înţelegere mai uşoară, aşa că antreprenorul de la Şcoala IT se gândeşte să păstreze această componentă chiar şi atunci când va relua predarea în clasă.

„Tehnologia a ajutat enorm, asta şi pentru că noi lucrăm cu multă tehnologie de mulţi ani. Am avut însă probleme cu tehnologia din celălalt capăt, al elevilor. Asta s-a întâmplat şi pentru că nu au fost pregătiţi pentru o astfel de situaţie, iar uneori camera web nu filmează clar, microfonul nu captează sunetul dacă nu vorbeşti în direcţia lui, camera web integrată nu permite vizualizarea unui caiet, a unei lucrări.”

Per total, perioada din martie 2021 până acum a fost una extrem de dificilă, dar nu imposibil de gestionat. Mânat de context, Cristian Lăcraru a conceput prototipul unui robot care îi ajută pe profesori să predea simultan copiilor din clasă şi celor de acasă. Roboţelul se numeşte Mirai şi este disponibil în două variante, Basic şi Premium, în funcţie de dotări.

„Elevii au dat un feedback mai detaliat, au fost foarte deschişi şi au cerut mereu lucrurile de care aveau nevoie, indiferent că era vorba de o imagine mai clară a tablei sau de repetarea a patra sau a cincea oară a unei explicaţii. Această comunicare a ajutat mult procesul de predare şi de învăţare”, spune Cristian Lăcraru.

Între timp, el şi echipa de la Şcoala IT s-au pregătit pentru trecerea în online sau în format hibrid, deşi preferă în continuarea varianta orelor din clase.

„Nu mai văd un risc la acest moment. Varianta câştigătoare ar fi să revenim cu toţii la şcoală şi să folosim la maximum tehnologiile de acum şi metodele noi de predare, testate şi perfecţionate un an de zile.”

Sub coordonarea a nouă organizaţii non-profit, Edu Networks a demarat un program naţional pentru transformarea educaţiei din România care vizează 586 de cadre didactice active în şcoli din Capitală şi din împrejurimi. La nivel naţional, din program fac parte 114 unităţi şcolare, iar scopul este ca, până în 2035, sistemul educaţional din România să fie printre primele zece din Europa.

„În ultimul an, unu din trei copii din întreaga lume a rămas în afara sistemului de şcolarizare din cauza pandemiei globale. Conform testelor PISA, în ţara noastră, 42% dintre copiii de 15 ani se confruntă cu analfabetismul funcţional. În acest context, Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei din România are ca scop aducerea şcolilor la standarde ridicate de digitalizare, micşorarea decalajelor de literaţie pentru elevi şi dezvoltarea gândirii critice a acestora, dar şi dezvoltarea abilităţilor de management şcolar pentru directorii acestor unităţi”, spun reprezentanţii Edu Networks.

În clusterul Bucureşti-Ilfov, unul din cele nouă clustere de la nivel naţional, sunt înscrise 14 şcoli, iar pe durata celor patru ani, cât sunt implicate în programul Edu Networks, primesc susţinere pentru a se dezvolta.

Şcolile implicate în Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei parcurg Pilonul de Educaţie Digitală pentru a facilita tranziţia către digitalizare. Profesorii, în egală măsură, învaţă cum să utilizeze cât mai eficient instrumentele digitale. Fiecare şcoală trece printr-un proces de evaluare, pentru a fi stabilit corect nivelul de digitalizare şi pentru a primi sprijinul de care are nevoie pentru îmbunătăţirea nivelului competenţelor digitale ale profesorilor, dar şi ale elevilor. 

În clusterul Bucureşti – Ilfov, evaluarea nivelului de digitalizare s-a făcut pentru nouă şcoli şi 280 de cadre didactice, iar 116 profesori au participat şi la ateliere de pedagogie digitală.

În cazul şcolilor din Bucureşti şi Ilfov, în lunile martie – iunie 2020 gradul de participare a elevilor la şcoala online era de 77%. Ca urmare a parcurgerii Pilonului de Educaţie Digitală, în perioada septembrie 2020 – ianuarie 2021, gradul de participare a elevilor la şcoala online a crescut până la 91%.

Din Edu Networks fac parte Fundaţia Noi Orizonturi, Asociaţia OvidiuRo, Asociaţia InfinitEdu, Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România (ALSDGC), Teach for Romania, Finnish Teacher Training Center, Şcoala de Valori, Romanian Business Leaders (RBL), iar programul este coordonat de către Asociaţia pentru Valori în Educaţie (AVE).

► au adaptat curriculumul derulat în mediul offline pentru cel online

► au achiziţionat echipamente pentru noile metode de predare

► au diversificat paleta de experienţe şi domenii de învăţare

► au investit în pregătirea profesorilor pentru noul format de predare

► au creat conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case

► au recrutat profesori, mentori şi specialişti de peste tot din ţară, nemaifiind limitaţi geografic

► au optimizat cheltuielile legate de spaţiile fizice

► au aplicat la fonduri care să le ofere finanţare

► au solicitat amânări la plată şi chiar anulări de datorii

► au dezvoltat metode de învăţare special pentru predarea în mediul virtual sau în format hibrid, eliminând interacţiunea fizică