După ce duminică seară am scris un articol legat de evoluţia cursului leu/euro care ajunsese vineri la un nou maxim istoric de 4,8492 lei/euro, dar mai ales de faptul că acest curs ar fi trebuit să fie la un nivel mult mai ridicat din cauza dezechilibrelor macro, pe Facebook am primit următoarea întrebare: Cum explici că la casele de schimb se poate cumpăra euro cu 4,81 lei, adică sub cursul BNR?

Nu ştiu unde putea fi cumpărat euro la 4,81 lei, dar la casele de schimb valutar din centrul Bucureştiului cursul era cotat, luni la prânz la 4,81 lei/euro la cumpărare şi 4,837 lei la vânzare cu mult sub cotaţiile de pe piaţa interbancară şi de la cursul afişat oficial de BNR de 4,8552 lei/ euro, un nou maxim istoric.

Faţă de vineri cursul a crescut cu 0,12%.

Dacă mai adăugăm şi creşterea de joi spre vineri de 0,1%, în două şedinţe de tranzacţionare cursul a crescut 0,22%.

Aşa la prima vedere creşterea de 0,22% pare mică, dar dacă facem o comparaţie cu creşterea de 0,6% înregistrată în şase luni de criză (17 martie - 4 septembrie) este mult.

Este mult şi pentru faptul că o creştere de 0,22% în două zile înseamnă cât o dobândă bancară pe o lună, la lei.

Dar cum se face că celebrele case de schimb valutar, care ţin cursul şi tensiunea pieţei mult mai bine decât o fac bâncile, cotează acum sub cursul de la BNR?

Este foarte multă lichiditatea în piaţa reală, sunt foarte mulţi euro şi lei care se vând şi se cumpără, este o piaţa de cash, de bani albi, gri sau negri, unde rulajul contează cel mai mult.

Bineînţeles că aceste case de schimb valutar se uită la cotaţiile de pe piaţa interbancară, se uită la ce curs afişează BNR la ora 13.00, dar se uită mai mult ca euro şi leii să se mişte, să nu stea degeaba.

Dar nu de prea multe ori s-a întâmplat ca la casele de schimb, cursul de vânzare să fie sub cursul afişat de BNR şi sub cotaţiile de pe piaţa interbancară.

Acum 20-25 de ani, când piaţa nu era aşa liberă, casele de schimb afişau cotaţii cu mult peste ce dădea BNR, fiind o piaţă mult mai reală.

Dar cel mai interesant este că la Londra, acolo unde mai este o piaţă unde se cotează leu/euro, cursul s-a apropiat luni de 4,86 lei pentru un euro.

De ce? Traderii externi nu văd deloc cu ochi buni reluarea discuţiilor din Parlament legate de creşterea pensiilor cu 40% şi dublarea alocaţiilor copiilor.

PSD, care pierde teren din punct de vedere electoral cu 3 săptămâni înainte de alegerile locale, presează pe creşterea pensiilor cu 40%, dând peste cap rectificarea bugetară a Guvernului PNL care a mers cu o creştere a pensiilor de la 1 septembrie cu 14%.

Din motive electorale, înafară de PNL, celălalte partide nu prea ar vrea să se opună majorării pensiilor cu 40% ca să nu piardă votul, aşa că situaţia este destul de complicată.

Deja bugetul Guvernului are un deficit de 92 miliarde de lei, conform ultimei rectificări, dublu faţă de anul trecut, iar creşterea pensiilor cu 40%, plus dublarea alocaţiilor ar arunca în aer deficitul şi finaţele publice. Şi nu este neapărat vorba despre bugetul din 2020, ci despre bugetele aniilor următori care trebuie reduse.

Aşa că dealerii externi îşi iau poziţie de luptă mizând pe creşterea tensiunilor bugetare, pe scăderea ratingului României, în cazul în care pensiile ar creşte cu 40% şi care in final se va vedea în creşterea cursului valutar leu/euro.

BNR a cheltuit la începutul crizei peste un miliard de euro pentru a ţine cursul şi a putea reduce dobânzile la lei.

Să vedem ce va fi acum.