Procesul de transformare digitală a societăţilor româneşti în contextul actual este o necesitate, fie ca urmare a unor cerinţe legale, fie ca parte a tendinţelor pieţei. Acest proces implică costuri suplimentare, uneori semnificative, însă acestea pot fi parţial acoperite de finanţările disponibile prin intermediul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). Planul prevede fonduri destinate în principal întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), pentru implementarea tehnologiilor de ultimă generaţie, cu ajutorul cărora să îşi eficientizeze activitatea şi să dezvolte produse şi servicii cu valoare adăugată ridicată. În plus, societăţile care activează în cercetare, dezvoltare, inovare pot accesa o serie de facilităţi fiscale pentru dezvoltarea unor tehnologii inovatoare.

Conform Comisiei Europene, România înregistrează rezultate modeste la digitalizarea întreprinderilor - doar 53% dintre IMM-uri au cel puţin un nivel de bază de intensitate digitală, faţă de media UE de 69%, iar decalajul este şi mai mare când vorbim de adoptarea tehnologiilor digitale avansate. Dar raportul CE menţionează şi măsurile prevăzute în PNRR, în curs de aplicare, care pot genera progrese în acest domeniu.

Printre acestea se numără schema de minimis şi schema de ajutor de stat pentru digitalizarea IMM-urilor, care prevăd granturi pentru sprijinirea antreprenorilor în dezvoltarea tehnologiilor digitale avansate (AI, cloud, blockchain, IoT, securitate cibernetică etc). Bugetul total este de 150 de milioane de euro, iar deschiderea sesiunii pentru depunerea proiectelor este estimată în prima parte a acestui an.

În plus, societăţile pot accesa, în perioada următoare, şi alte scheme de finanţare pentru dezvoltarea şi implementarea unor tehnologii de ultimă generaţie, dar pe domenii specifice, cum ar managementul deşeurilor (granturi în valoare de 220 de milioane de euro, pentru IMM-uri şi întreprinderi mari) şi transformarea energetică. Astfel, în prezent sunt active două scheme de finanţare în domeniul energiei - producţia, asamblarea şi reciclarea bateriilor (150 de milioane de euro, pentru IMM-uri şi întreprinderi mari), şi producţia, asamblarea şi reciclarea celulelor şi panourilor fotovoltaice (50 de milioane de euro, pentru IMM-uri şi întreprinderi mari). Ambele scheme au potenţialul de a stimula dezvoltarea unor tehnologii inovatoare, având în vedere specificul activităţilor vizate.

Totodată, centrele de servicii, care susţin departamente globale de telecomunicaţii, software, finanţe, resurse umane, automatizare, dar şi alte procese de afaceri, au fost sprijinite până la finalul anului trecut printr-o schemă de ajutor de stat pentru dezvoltare regională prin crearea de locuri de muncă, foarte eficientă, de care au beneficiat 70 de companii, cu finanţări de aproape

280 de milioane de euro. Însă bugetul total al schemei a fost de circa 600 de milioane de euro şi, pentru că există în continuare interes în această zonă, ar fi de dorit ca Ministerul Finanţelor să continue acest demers cu o nouă schemă de finanţare, pentru ca România să rămână competitivă în regiune.

Majoritatea statelor din Europa Centrală sprijină companiile de acest tip, fie prin granturi directe aferente locurilor de muncă înfiinţate, fie sub formă de facilităţi fiscale asociate activităţii la nivelul investiţiei sau la nivelul entităţii. Spre exemplu, în Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, facilităţile de acest gen sunt prevăzute să rămână active pe termen mediu.

Aşadar, există soluţii pentru societăţile din România aflate în proces de transformare digitală, dar cadrul de sprijin mai poate fi extins, urmând modelul altor state europene.

Nu în ultimul rând, accesarea facilităţilor fiscale pentru cercetare-dezvoltare nu poate fi neglijată. Societăţile interesate să dezvolte proiecte cu un grad ridicat de inovare pot apela la aceste facilităţi - scutirea de la plata impozitului pe venit (pentru angajaţii implicaţi în astfel de proiecte), deducerea suplimentară a cheltuielilor specifice la calculul impozitului pe profit, precum şi folosirea amortizării accelerate în cazul echipamentelor utilizate în activităţile de acest gen.

Aceste facilităţi au fost puţin accesate în trecut din cauza unor neclarităţi legislative, care au fost corectate în mare măsură, însă aplicarea lor încă necesită analize temeinice, pentru a se stabili cât mai exact tipurile de activităţi eligibile şi cheltuielile aferente.

Prin urmare, în perioada următoare, digitalizarea şi inovaţia sunt domenii cheie care vor beneficia atât de finanţare, cât şi de facilităţi fiscale. Este important ca un număr din ce în ce mai mare de societăţi să le acceseze.