Ameninţare fără precedent pentru întreaga omenire. Viruşii zombi vechi de mii de ani ies din nou la suprafaţă şi pot oricând porni o nouă pandemie fără precedent
Două săptămâni de camping pe malurile noroioase şi pline de ţânţari ale râului Kolyma, în Rusia, nu pare a se număra printre cele mai încântătoare activităţi din lume. Dar este un sacrificiu pe care virusologul Jean-Michel Claverie a fost dispus să îl facă pentru a descoperi adevărul despre viruşii zombi - un alt risc pe care schimbările climatice îl reprezintă pentru sănătatea publică, scrie Bloomberg.
Descoperirile sale scot în evidenţă o realitate sumbră a încălzirii globale, deoarece aceasta dezgheaţă soluri care au fost îngheţate timp de milenii. Claverie, în vârstă de 73 de ani, a petrecut mai mult de un deceniu studiind virusurile „gigantice”, inclusiv unele vechi de aproape 50.000 de ani, găsite în straturile adânci ale permafrostului siberian.
În condiţiile în care planeta este deja cu 1,2C mai caldă decât în perioada preindustrială, oamenii de ştiinţă prevăd că, până în anii 2030, Arctica ar putea rămâne fără gheaţă în timpul verii. Îngrijorările legate de faptul că o climă mai caldă va elibera în atmosferă gaze cu efect de seră, precum metanul, pe măsură ce permafrostul din regiune se va topi, au fost bine documentate, însă agenţii patogeni latenţi reprezintă un pericol mai puţin cunoscut.
Anul trecut, echipa lui Claverie a publicat o cercetare care în care a demonstrat că o serie de virusuri antice pe care le-a extras din permafrostul Siberian sunt încă active şi foarte infecţioase.
Modalităţile în care acest lucru ar putea reprezenta o ameninţare sunt încă în curs de cercetare. Un val de căldură din Siberia, în vara anului 2016, a activat sporii de antrax, ceea ce a dus la zeci de infecţii, ucigând un copil şi mii de reni.
În luna iulie a acestui an, o altă echipă de oameni de ştiinţă a publicat rezultate care arată că şi organismele multicelulare ar putea supravieţui în condiţii de permafrost într-o stare metabolică inactivă, numită criptobioză. Aceştia au reuşit să reanimeze cu succes un vierme rotund vechi de 46.000 de ani din permafrostul siberian, doar prin rehidratarea acestuia.
De ani de zile, agenţiile de sănătate globală şi guvernele monitorizează bolile infecţioase necunoscute împotriva cărora oamenii nu ar avea nici imunitate, nici terapii medicamentoase. Pandemia de COVID-19 a accelerat puternic eforturile oamenilor de ştiinţă de a găsi o soluţie.
Claverie a arătat pentru prima dată că viruşii "vii" pot fi extraşi din permafrostul siberian şi reactivaţi cu succes în 2014. Din motive de siguranţă, cercetările sale s-au axat doar pe virusuri capabile să infecteze amibele, care sunt suficient de îndepărtate de specia umană pentru a evita orice risc de contaminare involuntară. Dar el a considerat că amploarea ameninţării la adresa sănătăţii publice pe care o indică descoperirile au fost subapreciate sau considerate în mod eronat o raritate.
Efectele încălzirii globale asupra Siberiei prezintă atât riscuri, cât şi avantaje pentru economia rusă. Se estimează că dezgheţul permafrostului pune în pericol infrastructuri în valoare de aproximativ 250 de miliarde de dolari şi se crede că a contribuit deja la dezastre ecologice precum scurgerea de petrol de la Norilsk din 2020, deoarece solul devine instabil.
Cu toate acestea, regiunea se mândreşte, de asemenea, cu o bogăţie de resurse naturale - cărbune, gaze naturale, aur, diamante şi minereu de fier. Spre deosebire de alte regiuni acoperite de permafrost, cum ar fi Alaska şi Groenlanda, Claverie spune că Rusia a fost mai activă în exploatarea acestor soluri.
Unii oameni de ştiinţă se tem, de asemenea, că tehnologia - cum ar fi centrala nucleară plutitoare a Rusiei, Akademik Lomonosov - ar putea transforma zonele până acum inaccesibile de-a lungul coastei Siberiei în centre de exploatare minieră, deoarece rutele fără gheaţă prin cercul arctic sporesc accesibilitatea. Exploatarea acestor adâncimi mai mari, dincolo de stratul activ care se dezgheaţă în fiecare vară, ar creşte posibilitatea interacţiunii umane cu un agent patogen antic potenţial dăunător, spune Claverie.
Acest lucru subliniază dilema intrinsecă şi în cazul cercetării - faptul că vânarea următoarei mari ameninţări pentru omenire ar putea, fără să vrea, să propage pericolul. Potenţialul de contaminare încrucişată în timpul expediţiilor de prelevare de probe este ridicat. Ca atare, unii încep să pledeze în schimb pentru abordări mai puţin proactive şi mai puţin consumatoare de resurse.
Organizaţiile mai mari se trezesc, de asemenea, la realitate privind acest risc. La începutul acestei luni, Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite a renunţat la proiectul său de 125 de milioane de dolari pentru a vâna viruşi din Asia de Sud-Est, Africa şi America Latină care ar putea infecta oamenii, pe fondul temerilor că cercetarea în sine ar putea declanşa o pandemie.
Între timp, Claverie nu se va întoarce în Siberia, indiferent de rezultatul războiului. El spune că a demonstrat că pericolul există, iar expediţiile pentru a descoperi mai multe secrete îngropate în acele adâncuri îngheţate ar fi o nebunie.
„Cu cât îmbătrâneşti, cu atât devii mai bun la filosofie.Poate că este mai bine să lăsăm aceste lucruri în pace”, a declarat omul de ştiinţă.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro