Circa 22.000 de medici au avut intenţia de a pleca din ţară în ultimii 10 ani şi au cerut pentru acest lucru certificate profesionale curente, emise de Colegiul Medicilor din România (CMR). Date concrete despre numărul efectiv de medici români care lucrează în afara ţarii nu există, certificatele profesionale fiind doar unul dintre paşii spre străinătate.

Dacă toţi medicii care au cerut în ultimii ani documente de la CMR au şi plecat din ţară, numărul lor reprezintă o treime din numărul total de medici care sunt înregistraţi în prezent în CMR.

Iar situaţia resursei umane din sănătate este cu atât mai gravă cu cât medicilor plecaţi în stăinătate li se alătură şi asistenţi şi personal auxiliar.

În ultimii doi-trei ani, exodul medicilor s-a mai domolit, în contextul în care şi salariile au crescut semnificativ, un medic putând să ajungă la 2.000-3.000 de euro net lunar. În plus, evoluţia sistemului privat mai ales, pe fondul lipsei de investiţii de la stat, a atras specialişti care au vrut să revină în ţară.

Ziarul Financiar a vorbit cu câţiva me­dici care s-au întors după ani de expe­rienţă în spitale mari din vestul Europei, dar şi cu specialişti care lucrează în străinătate şi nu văd posibilă o revenire în ţară.

Motivele ambelor categorii de a pleca sunt similare şi pornesc de la lipsa de dotări şi aparatură, atitudinea oamenilor alături de care lucrau sau a pacienţilor. În cazul medicilor care nu vor să se întoarcă în ţară, motivaţiile sunt fie personale, având deja o viaţă stabilită în străinătate, fie nu consideră că sistemul medical românesc s-a schimbat de la ultima lor interacţiune. În ceea ce-i priveşte pe medicii întorşi în ţară, mediul privat i-a atras prin dotări şi independenţa oferită, iar de experienţa lor în străinătate beneficiază acum pacienţii.

Peste 58.800 de medici sunt înregistraţi în prezent în evidenţele Colegiului Medicilor din România.

Medici care s-au întors în România

Dr. Ioana Dumitraşcu-Biriş, medic specialist pediatrie, cu supraspecializare în cardiologie fetală, spital Regina Maria Premiere, Timişoara

La începutul lui 2022, după mai bine de zece ani, am simţit că este momentul să văd cum ar fi să aplic acasă tot ce am învăţat în Marea Britanie. Am ales să rămân în Londra part-time ca să pot să vin săptămânal în România.

Simt o mare împlinire în a putea practica meseria acum şi acasă, în ţara mea.

Dr. Deliu Matei, medic specialist urologie, doctor în ştiinţe medicale cu competenţe în chirurgia robotică, Ponderas Academic Hospital, parte a reţelei de sănătate Regina Maria

În 1987 am plecat în Italia, în România încă exista regimul comunist, iar posibilităţile unei vieţi fără compromisuri erau practic absente. În 2009 am reînceput să vin în România.

 Trecuseră trei-patru ani de când începusem să operez cu robotul DaVinci; realizasem aproximativ 300 de operaţii până atunci. Entuziasmat de rezultatele obţinute, am simţit imediat imboldul de a media implementarea chirurgiei robotice în România.

Dr. Dan Dumitraşcu-Biriş, medic specialist Obstetrică-ginecologie, spital Regina Maria Premiere

Am plecat din România în perioada rezidenţiatului din două motive: pentru că nu mă regăseam în modul în care funcţiona sistemul românesc de sănătate la acea vreme, dar şi pentru a înţelege cum funcţionează alte sisteme de sănătate.

De când am plecat din România am făcut-o cu un singur scop, să mă specializez, să ajung un medic cu experienţă şi apoi să revin acasă pentru a-mi aduce aportul aici.

Întoarcerea mea în ţară a fost mereu un gând la care nu am putut renunţa niciodată. De când am plecat din România am făcut-o cu un singur scop, să mă specializez, să ajung un medic cu experienţă şi apoi să revin acasă pentru a-mi aduce aportul aici. Nimic nu m-a frustrat mai mult în toţi aceşti ani decât sentimentul că alţii pot face lucrurile bine şi organizat şi noi acasă nu.

Dr. Simina Erdei, medic specialist pediatrie, Spital Regina Maria Cluj

Am hotărât să revin definitiv în ţară după şase ani în străinătate. La această decizie a contribuit pandemia, cu condiţiile de călătorie dificile, familia şi copilul meu care aveau nevoie de prezenţa mea constantă, iar eu nu mai voiam să pierd momente importante din viaţa lor.

N-aş fi putut nicicând să urmez o carieră profesională doar în Franţa fără a întoarce ceva din noua mea experienţă şi sistemului care m-a pregătit.

Dr. Dan Suiaga, medic primar neurochirurgie în cadrul MedLife

Am ales să revin pentru că văd că lucrurile încep să se aşeze într-o direcţie mai bună. Lucrurile sunt într-o mişcare browniană. Se observă un grad alert de dezvoltare în medicină, se accelerează puternic în tot ceea ce înseamnă tehnologizare, transformări care duc automat la un nivel de calitate ridicat manifestat în standardele de îngrijire medicală a pacienţilor.

Am ales să revin pentru că văd că lucrurile încep să se aşeze într-o direcţie mai bună. Lucrurile sunt într-o mişcare Browniană. Se observă un grad alert de dezvoltare în medicină, se accelerează puternic în tot ceea ce înseamnă tehnologizare, transformări care duc automat la un nivel de calitate ridicat manifestat în standardele de îngrijire medicală a pacienţilor. Sistemul medical din România, şi mă refer în special la cel privat, pare în acest moment impulsionat de câţiva factori care se leagă de condiţiile pe care pacienţii români le găsesc în spitalele private, de calitatea serviciilor oferite, de aparatura performantă şi condiţiile spaţiilor de consult, de tratament şi intervenţii.

Dr. Cristina Iftode, medic primar radioterapie, coordonatoarea Departamentului de stereotaxie din Centrul Oncologic Sanador

Am plecat în Italia în 2004, imediat după terminarea facultăţii, din motive personale. Acolo am echivalat mai întâi studiile şi apoi am dat examenul de rezidenţiat. M-am specializat în radioterapie la Torino. M-am întors în 2020, cu speranţa că s-a schimbat ceva în bine în sistemul românesc de sănătate şi că experienţa mea din străinătate din domeniul radioterapiei va ajuta la o mai bună asistenţă medicală asigurată pacienţilor.

Am ales sistemul privat datorită dotărilor tehnologice echivalente cu cele din străinătate. Pentru patologia oncologică, este esenţială colaborarea multidisciplinară pentru gestiunea cazurilor

Aici, la Sanador, am găsit deschidere la nou şi colaborarea colegilor din diferite alte specialităţi.

Dr. Beatrice Anghel, medic primar radioterapie, coordonatoarea Departamentului de brahiterapie din Centrul Oncologic Sanador

Am revenit în România după 5 ani, plină de speranţe şi cu inima deschisă pentru a oferi tot ce am dobândit: experienţă clinică, profesională, organizatorică, culturală.

Ideea de a lucra cu un colectiv bine pregătit, orientat către îngrijirea corectă şi deplină a pacientului oncologic mi-a motivat întoarcerea.

România este acasă. Sistemul privat de sănătate avea să îmi ofere aparatura modernă şi posibilitatea de a face tratamente corecte, sigure şi neîngrădite de alte justificări - de ordin politic, nepotism.

Medici care au plecat din România

Dr. Claudia Negrea, medic specializat în diabet şi endocrinologie, Centre Hospitalier de Mouscron, Belgia

Am decis să plec pentru că nu mai voiam să fac medicina „după posibilităţi“ şi în detrimentul pacientului pentru că nu poate avea tratamentul necesar. Şi nu, nu e vorba de bani, cred că nimeni nu pleacă doar din cauza salariilor mici.

Sincer, nu există absolut nicio posibilitate să mă întorc. Mi-am clădit aici viaţa pe care visam să o am şi pe care în România nici nu aş putea să o imaginez.

E un tot, societatea în care trăiesc, ambianţa de lucru, respectul pe care pacienţii îl au faţă de personalul medical. O calitate a vieţii pe care nu mi-o pot imagina în România.

Dr. Sevda Memet, bancher de investiţii în domeniul achiziţiilor şi fuziunilor de companii biotehnologice

Am plecat din România cu gândul de a aduce inovaţie în domeniul sanitar la noi în ţară. Îmi doresc să mă întorc şi să implementez ceea ce am învăţat, specializându-mă în domeniul biotehnologiei şi al medicinii personalizate, dar şi al antreprenoriatului medical.

Dr. Radu Lupescu, medic ATI, clinica Rhena din Strasbourg, preşedintele conferinţei medicale din clinică (echivalentul în România al directorului medical)

Am decis să plec din ţară în iunie 1990, după ce minerii veniseră în Bucureşti (deja pentru a treia oară). În anul 1990 am reuşit să fac un stagiu la un spital universitar din Franţa, în Limoges, şi mi-am dat seama de discrepanţa dintre cele două sisteme, nu numai în ceea ce priveşte dotarea, dar mai ales diferenţa de mentalitate, de formare a studenţilor şi a medicilor.

Cred că ar fi mai uşor să reţinem medicii tineri prin modificarea modului de formare, prin accesul la posturi interesante, decât să sperăm la întoarcerea celor integraţi în sisteme medicale în străinătate.