♦ În perioada 2018-2023, banii care au intrat la bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) din contribuţiile sociale de sănătate ale asiguraţilor s-au dublat, de la 26 miliarde de lei la peste 42 miliarde de lei cât este bugetat în 2023 ♦ Banii de la asiguraţi reprezintă de altfel 77% din bugetul total al CNAS. Din acest buget se plătesc serviciile oferite în spitale ♦ Când pacienţii sunt lăsaţi cu orele în spitale şi nu primesc îngrijire medicală când au nevoie, ce se întâmplă cu contribuţiile plătite lună de lună?

Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sau FNUASS, ca prescurtare, este gestionat de Casa Naţională de Asigurări şi este „alimentat“ an de an şi de contribuţiile la sănătate din banii asiguraţilor, chiar într-o pondere mare. Peste 77% din bugetul Casei vin din contribuţiile asiguraţilor.

Lună de lună, 10% din salariul brut al fiecărui angajat din România nu ajunge la acesta, ci merge către FNUASS. De acolo, banii merg mai departe către decontarea serviciilor medicale primite de pacienţi în spitale de stat mai ales, dar şi private, către plata medicamentelor. Acesta este mecanismul prin care statul ia 10% din salariul brut pentru a asigura sănătatea pacienţilor săi.

În spitale însă, realitatea arată dezastruos, iar pacienţii nu primesc îngrijirea medicală de care au nevoie, aşa cum se vede din practică în câteva spitale în ultima lună. Întrebarea este ce se întâmplă cu banii primiţi de spitale prin FNUASS dacă medicii nu îngrijesc bolnavii?

Cum arată cifrele?

Datele din bugetul anual al FNUASS arată o evoluţie spectaculoasă în perioada 2018 – 2023. Astfel, de la 26 miliarde de lei cât se strângeau de la asiguraţi în urmă cu cinci ani, statul a bugetat că anul acesta va aduna din contribuţii la sănătate peste 42 miliarde de lei. Aproape dublu în perioada menţionată.

Iar bugetul FNUASS din contribuţiile asiguraţilor a crescut an de an, pe măsură ce salariul angajaţilor români a evoluat. O singură excepţie de la creştere a avut suma strânsă de la asiguraţi, în 2020, anul de debut al pandemiei, când mai mulţi salariaţi au fost în şomaj tehnic sau şi-au pierdut locul de muncă. În rest, câte 3-5 miliarde de lei s-au adăugat în fiecare an pentru un număr similar de oameni care să primească îngrijire medicală. Au primit în schimb pacienţii servicii mai bune în spitale?

Asiguraţii vulnerabili

În România, unu din trei angajaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, adică 3.000 de lei brut lunar. Din 5 milioane de angajaţi, circa 1,7 milioane au salariul minim pe economie, după cum arată datele de la Inspecţia Muncii transmise Ziarului Financiar.

Acestora, statul le opreşte contribuţia la sănătate, ceea ce înseamnă 3.300 de lei pe an. De la întreg efectivul de angajaţi cu salariul minim, în 2023 statul încasează 5,7 miliarde de lei, din calculele ZF. Astfel, doar de la o categorie de angajaţi, cei cu veniturile cele mai reduse, statul primeşte această sumă, la care se adaugă şi restul contribuţiilor de la ceilalţi angajaţi cu venituri mai mari.

Aceşti angajaţi sunt însă şi cei mai vulnerabili, pentru care orice sumă contează. Ei nu au puterea financiară de a plăti servicii medicale în privat, nu pot avea un altfel de legătură cu sistemul de sănătate pentru a primi servicii medicale, în afară de a se prezenta direct în faţa medicilor, de multe ori direct în spitale, atunci când au o problemă care nu mai poate fi amânată. Primesc aceşti angajaţi cu salariul minim îngrijire medicală la standarde decente în spitalele unde ajung?

Exemple de calcul

Un salariat cu 3.000 de lei brut, adică salariul minim, plăteşte statului pentru sănătate 3.300 de lei pe an. Dacă luăm în calcul un salariu mai mare, contribuţia creşte proporţional cu acesta.

Astfel, la un salariu brut de 10.000 de lei pe lună, adică circa 6.000 de lei net, cât câştigă în medie un avocat, de exemplu, un angajat contribuie la sănătate cu 12.000 de lei pe an.

Un inginer debutant care are un salariu de circa 8.000 lei brut pe lună, adică 4.600 lei net, plăteşte la contribuţiile de sănătate peste 9.000 de lei pe an.

Banii aceştia sunt folosiţi de stat pentru a oferi servicii de sănătate populaţiei, iar principalul argument al oficialilor din Sănătate este că plăţile celor 5 milioane de angajaţi acoperă nevoile întregii populaţii, inclusiv oamenii în vârstă şi copiii, care nu plătesc contribuţii de sănătate. Totuşi, nici măcar aceştia nu găsesc un loc mai rapid în spitale, pentru analize, medicamentele lipsesc. În plus, salariaţii activi nu au nevoie lună de lună de îngrijiri medicale sau chiar analize de rutină, mulţi medici de familie plângându-se că au pacienţi pe care nu i-au mai văzut de ani de zile.

Dramele din spitale, pe banii asiguraţilor

În ultima lună, mai multe cazuri ale unor pacienţi care nu au primit îngrijire medicală în spitale au şocat prin lipsa de empatie a medicilor, prin indiferenţa cu care au tratat pacienţii. Acest lucru a dus şi la decesul unei tinere mame de 25 de ani, care timp de şapte ore nu a fost văzută de un medic, deşi în spital erau doctori care asigurau gardă pentru pacienţi.

În practică, pacienţii „vânează“ lună de lună un loc liber cu bilet de trimitere pentru analize medicale, pentru consultaţii. De exemplu, timpul de aşteptare pentru investigaţii de tip RMN (rezonanţă magnetică nucleară) sau CT (computer tomograf) ajunge şi la două-trei luni în Bucureşti. Spre exemplu, pentru un consult la cardiologie, marile reţele private au loc liber de abia în noiembrie anul acesta sau chiar februarie 2024, din date adunate recent de ZF. Cum poate aştepta un pacient cu probleme de inimă două-şase luni pentru un consult în baza contribuţiei pe care a plătit-o la stat?