A început să meargă la sală, cu regularitate, apoi a ajuns la concluzia că nu este suficient. Şi-a cumpărat suplimente alimentare şi şi-a instalat şi câteva aparate de sport în casă, ca să reuşească să obţină rezultatele visate.  Micile injecţii cu acid hialuronic o dată la 6 luni au devenit deja o rutină.

Este preocupat însă nu doar de aspectul fizic şi, pe prinicipiul mens sana in corpore sano, citeşte cu regularitate (cartea preferată este Serotonina lui Houellebecq, despre viaţa unui tânăr destul de depresiv), inclusiv cărţi de dezvoltare personală. Învaţă o dată pe săptămână limba rusă, prin Zoom, cu un profesor care vorbeşte limba nativ, găsit pe Instagram, iar în fiecare vineri merge la un eveniment de socializare ca să exerseze limba. Câştigă relativ bine şi economiseşte ca să se retragă la pensie cât mai curând, până la 50 de ani. Din cauza asta, nu cumpără haine dacă nu este necesar şi nu are nici televizor. Pe de altă parte, călătoreşte cât de des poate, cât mai departe, şi încearcă să stea acolo cât mai mult, alternând perioadele lungi de vacanţă cu perioade de muncă foarte intensă.

Eu le-am zis acestor „simptome” că ar ţine de „criza vârstei mijlocii”, iar cel al cărui portret l-am făcut mi-a răspuns: „Nu este o criză dacă te ajută să devii o persoană mai bună”.

Nu cred că am intuit rău - presa americană e plină în ultimul timp de articole despre „criza vârstei mijlocii” în rândul milenialilor.

Se pare că personajul menţionat, în vârstă de 40 de ani, se încadrează într-un tipar al tinerilor tot mai mulţi care au atins sau urmează să atingă acest prag psihologic  (oameni cu vârste cuprinse între 27 şi 42 de ani) de acum încolo. Biroul Naţional American de Cercetare Economică a publicat în toamna anului trecut un document din care reiese că va exista un „fenomen al crizei vârstei mijlocii” în ţări bogate precum Statele Unite ale Americii, caracterizat de deteriorarea unor indicatori cheie când vine vorba de satisfacţia în viaţă, alături de probleme legate de anxietate, lipsa somnului, dependenţa de alcool şi depresia extremă. Spre deosebire de generaţiile anterioare însă, care s-au confruntat cu această criză în trecut, milenialii vor avea un răspuns total diferit. „Să cumpere o maşină sport şi să treacă printr-un divorţ, două răspunsuri stereotipe pentru criza vârstei mijlocii, ar putea să nu fie preferate sau chiar posibile pentru cei mai mulţi dintre mileniali”, scrie Business Insider. 

Criza vârstei mijlocii ajunge şi ea la o aniversare, de 58 de ani:

termenul a fost introdus publicului american în 1965 de psihologul Elliott Jaques, într-o lucrate denumită „Moartea şi criza vârstei mijlocii”. Cercetările lui arătau că oameni creativi precum artiştii sau compozitorii începeau să înregistreze un declin în jurul vârstei de 35 de ani. Din acest punct, ei ar avea tendinţa să treacă de la o abordare optimistă a creşterii vârstei spre una pesimistă, de îndreptare spre moarte. Prima generaţie care a trecut prin această criză a fost generaţia Silent sau cei născuţi cu în jur de 10 ani înainte de Al Doilea Război Mondial.

Sursa: Bloomberg

În primul rând, milenialii au mai puţini bani de cheltuit decât generaţiile anterioare: dacă ne referim tot la milenialii americani, pentru care există mai multe date, chiar dacă averea lor s-a dublat de la debutul pandemiei până în primăvara anului trecut, generaţia anterioară tot câştigă de opt ori mai mult (potrivit Fortune). Asta nu înseamnă că ei nu îşi doresc neapărat o maşină sport ci, mai ales, că nu şi-o permit. Printre factorii care au contribuit la asta au fost criza financiară şi anii ce i-au urmat - din unele cercetări reiese că spun că în prima parte a carierei indivizii ar trebui să se bucure de o creştere importantă şi constantă a veniturilor; altfel, impactul unui eveniment precum criza financiară va avea efecte legate de evoluţia veniturilor pe tot parcursul profesiei. Aşadar, nu ne permitem să ne luăm maşini sport (iar dacă ni le luăm totuşi, ni le luăm în rate).

Alte studii arată că milenialii nu  doar cheltuie mai puţin, ci prioritizează alte lucruri: călătorii, concerte, cursuri - au fost numiţi chiar „generaţia experienţă”.

Prin urmare, când vor trece prin criză, poate mulţi dintre ei vor prefera să meargă într-o călătorie mai lungă decât să îşi cumpere o maşină nouă. În ceea ce priveşte divorţurile, este foarte puţin probabil ca acesta să se transforme într-un fenomen - având în vedere că cei mai mulţi dintre ei nici nu vor ajunge să se căsătorească. Iar dacă ajung să se căsătorească, probabil că nu vor divorţa, având în vedere că nu s-au grăbit în căsnicii ca în cazul multora dintre generaţiile anterioare. La cel mai recent eveniment dedicat pieţei resurselor umane la care noi am fost parteneri, „Top angajatori undelucram.ro”, s-a vorbit mult despre „umanizarea” relaţiilor de muncă, despre empatie, feedback, beneficii extrasalariale axate pe wellbeing. Lupta cu criza vârstei mijlocii pare să dea bătăi de cap deja companiilor - iar acum, investesc considerabil în programe speciale dedicate bunăstării lor, în psihoterapie, angajează oameni dedicaţi care să gestioneze feedbackul. Sunt acestea suficiente pentru „generaţia experienţă” sau se vor retrage toţi în pensii ori vacanţe sabatice? Este posibil ca răspunsul să dea mai multe bătăi de cap angajatorilor decât o criză financiară.   

Ioana Matei este editor Business Magazin