Undeva în Viena — „Polizei!” latră unul dintre ofiţerii care iau cu asalt un apartament de la etajul trei, ţinta lor fiind un bărbat corpolent care se refugiase într-un colţ al bucătăriei. Suspectul — un agent cu vechime în serviciile de securitate ale Austriei — se aruncă spre telefonul său mobil şi încearcă să-l rupă în două, spun rapoartelE poliţiei austriece.

Datele de pe acel telefon, confiscat în raidul de anul trecut împreună cu un laptop, stickuri USB şi o serie de documente, se dovedesc acum critice pentru un caz exploziv devenit şi mai important după invadarea Ucrainei de către Rusia pentru că ridică întrebări despre măsura în care influenţa Moscovei a pus stăpânire pe această naţiune europeană, scrie Washington Post. Egisto Ott a condus agenţi sub acoperire în serviciul de securitate internă austriac şi a activat şi în Turcia şi Italia ca ofiţer de informaţii. Acum  este suspectat că a vândut secrete de stat Rusiei, precum şi că a furnizat informaţii despre duşmanii  din Occident ai Kremlinului, conform unor oficiali europeni din securitate şi documentelor de anchetă austriece.

Cazul Ott este una dintre multele probleme interne care au contribuit la dizolvarea, anul trecut, a agenţiei interne de informaţii a Austriei – BVT – şi care au determinat alte agenţii europene să-şi restrângă legăturile cu Viena sau să nu mai împartă cu guvernul austriac informaţii în chestiuni legate de Rusia. Ott, în vârstă de 60 de ani, a devenit emblematic pentru pătrunderea Rusiei în profunzimile Austriei, ţară  membră a Uniunii Europene, în politică, industrie şi în domeniul informaţiilor. Invadarea Ucrainei de către Rusia a accelerat evaluarea riscurilor pentru ţările aflate sub „protecţia”  Moscovei. În audierile desfăşurate cu uşile închise, parlamentarii austrieci au investigat interferenţa Rusiei în serviciile de informaţii şi contractele pe care gigantul de petrol şi gaze deţinut parţial de stat OMV le-a avut cu Rusia. Parlamentarii examinează, de asemenea, legăturile de afaceri pe care personalităţile politice şi partidele austriece de rang înalt le-au avut cu Kremlinul şi cu companiile de stat ruseşti. „Influenţa Rusiei în Austria trebuie investigată în profunzime”, a declarat Stephanie Krisper, parlamentar de opoziţie. „De mulţi ani Moscova îşi creează conexiuni în sistemul nostru politic. Acum, dependenţa economică şi politică de Rusia a devenit în sfârşit vizibilă pentru toată lumea ca o ameninţare pentru securitatea noastră.”

Ancheta jurnalistică de mai jos se bazează pe sute de pagini de documente obţinute sau citite de The Washington Post, precum şi pe interviuri cu peste 12 actuali şi foşti oficiali occidentali şi cu alte persoane familiarizate cu cazul Ott şi cu chestiuni conexe. Avocatul lui Ott a acceptat o solicitare din partea The Post de a-i intervieva clientul, dar apoi a încetat comunicarea.

Informaţiile de la oficialii europeni din securitate şi documentele la care ziarul a avut acces sugerează că Ott lucra cu alţi ofiţeri de informaţii austrieci la un plan pentru a reorganiza serviciile de securitate ca un nou departament în cadrul ministerului de externe. La acea vreme, ministerul era condus de Karin Kneissl, un diplomat şi academician adus la guvernare de Partidul Libertăţii, de extremă-dreapta. Partener în coaliţia guvernamentală din 2017 până în 2019, Partidul Libertăţii a stabilit legături deosebit de calde cu Kremlinul, trimiţând reprezentanţi într-o călătorie oficială în 2017 în Crimeea, teritoriu ucrainean anexat de Rusia în 2014. SUA şi statele UE au refuzat să recunoască Crimeea ca făcând parte din Rusia, impunând în schimb sancţiuni economice acestei ţări. Nunta lui Kneissl din 2018 în patria vinurilor din Austria a devenit cel mai vizibil simbol al îmbrăţişării Rusiei de către elita politică austriacă. Lista invitaţilor a fost un fel de trecere în revistă a celor care fac jocurile în politica austriacă, pe aceasta remarcându-se inclusiv fostul cancelar Sebastian Kurz. Însă invitatul vedetă a fost preşedintele rus Vladimir Putin. În timpul festivităţilor, Kneissl a valsat cu Putin şi a fost fotografiată făcând o reverenţă în faţa conducătorului Rusiei  în timp ce acesta îi săruta mâna. Cine n-ar îngenunchia în faţa omului care aduce ca dar de nuntă o pereche de cercei de 50.000 de euro, un simbolic  samovar şi un umil buchet de flori? Plus Corul cazacilor de pe Don, aduşi în Austria cu un avion special? Ca o paranteză trebuie spus că cerceii au stârnit oarecare controverse. Ministerul lui Kneissl i-a revendicat ca fiind ai statutului, dar ministra a ţinut şi cu dinţii de ei, reuşind pâna la urmă să obţină un compromis: cât este în viaţă îi poartă ea în baza unui contract de împrumut, iar apoi moştenitorii îi înapoiază statului. Revenind la cazul Ott, în documentele de anchetă nu există nicio indicaţie că Kneissl ar fi avut cunoştinţă de planul de reorganizare, care nu a fost executat. În mesaje text pe WhatsApp către un reporter de la Washington Post, Kneissl a spus că „nu dă interviuri” şi că a emigrat din Austria din cauza „ameninţărilor cu moartea”. Ea a spus că nu ştie despre plan şi că „nu ştia atunci cine este domnul Ott”. Închis timp de trei săptămâni anul trecut, Ott a fost eliberat şi suspendat din funcţie în aşteptarea unor investigaţii suplimentare. El a negat public toate acuzaţiile, vorbind de o conspiraţie împotriva lui pentru că ar fost un denunţător care a condamnat excesele departamentului şi solicitările de la agenţiile de informaţii străine „prietenoase” despre care el a spus că sunt „ilegale”. El a contestat descrierea oficială a raidului din apartamentul său din Viena, susţinând că ofiţerii nu s-au anunţat drept poliţişti şi că iniţial a rezistat arestării pentru că i-a confundat cu nişte tâlhari. Anul acesta, o instanţă i-a susţinut acuzaţia că a fost folosită forţă excesivă în timpul arestării sale. „Ei mă acuză că am divulgat secrete de stat Rusiei, dar nu am făcut-o”, a spus Ott pentru ZackZack, un site de ştiri austriac. „S-au uitat prea mult televizor.” Dacă unele naţiuni din Europa – în special Polonia şi statele baltice – au văzut în Rusia lui Putin o ameninţare la adresa securităţii, Austria a fost printre cele care au văzut Moscova ca mâna lui Dumnezeu.

Împărţită după al Doilea Război Mondial în sectoare ocupate de sovietici, americani, britanici şi francezi, Austria a ales la mijlocul anilor 1950 să fie o naţiune „neutră” prin constituţie. Acea neutralitate – inclusiv legi care făceau spionajul o infracţiune numai dacă era îndreptat împotriva Austriei – a transformat graţioasa sa capitală într-o cloacă pentru spioni, un statut care a fost accentuat de găzduirea unor organisme internaţionale precum Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. În anii 2000, ascensiunea unui personaj autoritar – Putin – la Kremlin a fost văzută prin filtrul pragmatismului în Austria. Rusia se numără printre cei mai mari investitori străini ai acestei naţiuni. La sfârşitul anului 2021, companiile ruseşti deţineau active în valoare de 25,5 miliarde de dolari în ţară, inclusiv un centru important pentru exporturile europene de gaze naturale ale Moscovei. Austria a devenit un investitor major în gazoductul Nord Stream 2, care ar fi dublat fluxul de gaze naturale ruseşti în Europa prin nord. Nord Stream 2 a fost abandonat în cele din urmă după invadarea Ucrainei de către Rusia, în ciuda opoziţiei iniţiale austriece faţă de renunţarea la proiect. O uşă rotativă s-a pus în funcţiune între cele mai înalte ranguri ale guvernului austriac şi marile companii de stat ruseşti. Spre exemplu, la doi ani după părăsirea guvernului Kneissl a ocupat o poziţie bine plătită în consiliul de administraţie al gigantului energetic de stat rus Rosneft. De asemenea, ea a scris coloane de opinie pentru RT, un centru de propagandă pentru străinătate al Kremlinului. Fostul cancelar austriac Christian Kern a fost în consiliul companiei naţionale ruse de căi ferate. Wolfgang Schüssel, un alt fost cancelar al Austriei, a fost în consiliul  Lukoil, un alt gigant energetic rus.

Kern şi Schüssel au demisionat din funcţiile lor ruseşti după invadarea pe 24 februarie a Ucrainei. Kneissl a demisionat din postul de la Rosneft în mai.

Unele dintre marile companii din Austria au ajuns, de asemenea, legate în profunzime de Rusia, în special în sectorul energetic. În 2015, OMV, în prezent a doua companie ca mărime a ţării, a angajat un nou director executiv, Rainer Seele, cetăţean german. În poziţia sa anterioară, la Wintershall Holding, un producător german de ţiţei şi gaze naturale, Seele a lucrat îndeaproape cu Gazprom, unicul exportator de gaze naturale ruseşti, şi a fost un susţinător puternic al conductei Nord Stream. În iunie, consiliul de supraveghere al OMV a anunţat o anchetă internă cu privire la mandatul lui Seele, analizând în special contractele care au făcut Austria din ce în ce mai dependentă de gazele naturale ruseşti, precum şi un acord de sponsorizare de 20 de milioane de dolari cu Zenit St. Petersburg – un club de fotbal despre care se spune că este favoritul lui Putin. Seele, care a demisionat de la OMV anul trecut, a negat că ar fi făcut ceva greşit. Nici ancheta internă a OMV n-a găsit decât mici neglijenţe. Pe 15 iunie, la mai puţin de două săptămâni după anunţarea anchetei — Gazprom a informat compania că volumul de gaze livrate Austriei va fi redus. „Privind în urmă, trebuie să concluzionăm că investiţiile făcute în Rusia după 2015 s-au bazat pe prea multă încredere în această ţară şi pe rolul ei în comunitatea internaţională”, a declarat Mark Garrett, preşedintele consiliului de supraveghere al OMV, acţionarilor în iunie. Din 2017 până în 2021, se presupune că Ott a cooperat cu un fost înalt oficial al serviciilor de informaţii austriece, Martin Weiss, precum şi cu Jan Marsalek, de 42 de ani, un om de afaceri austriac căutat în Germania şi despre care se crede că se ascunde în Rusia. Weiss a recunoscut că a transmis cereri de căutare de informaţii, inclusiv date personale, cu privire la numele pe care le-ar fi comunicat lui Ott în numele lui Marsalek. Solicitările conţineau până la 25 de nume simultan. Înainte să fugă, Marsalek a ocupat funcţia de director de operaţiuni al Wirecard, o firmă secretoasă de procesare de plăţi. În 2019, articolele din Financial Times au documentat fraude şi rezerve fictive la această companie, care a fost declarată insolvabilă în 2020 în urma unui uriaş scandal care a lovit inclusiv instituţii puternice din Germania. Oficialii germani cercetează posibile legături dintre Marsalek şi serviciile secrete ruse, inclusiv răspuns la întrebarea dacă Wirecard ar fi putut fi folosită pentru operaţiunile de spălare a banilor ruseşti sau dacă lista de clienţi ai companiei – care includea persoane care au folosit serviciul secret pentru a plăti pentru pornografie – s-ar fi putut dovedi utile Moscovei.

Un oficial european de securitate a spus că Marsalek – care a dispărut după ce a luat un zbor privat din Austria către Belarus în iunie 2020 – a locuit o perioadă într-un complex de apartamente din Moscova controlat de una dintre agenţiile de informaţii ale Rusiei. Oficialul respectiv a mai spus că Marsalek a primit o nouă identitate rusă. Oficialii de securitate au explicat că Ott a fost suspectat ani de zile înainte de arestarea sa anul trecut, dar că autorităţile austriece nu au fost niciodată în măsură să iniţieze o urmărire penală. Pe 22 noiembrie 2017, el a fost oprit de poliţie pe Aeroportul Internaţional din Viena, unde venise să se îmbarce într-un zbor spre Amsterdam. Oficialii austrieci au fost avertizaţi de CIA cu 10 luni mai devreme că Ott era suspectat că ar fi vândut informaţii ruşilor. Americanii şi-au reînnoit avertismentul în noiembrie şi au ameninţat că se retrag de la o conferinţă de securitate din Ţările de Jos dacă lui Ott i se permite să participe, potrivit oficialilor de securitate europeni.

Avertismentele americane au fost raportate pentru prima dată de Die Presse din Austria. Ultimatumul CIA i-a determinat pe austrieci să obţină un mandat de percheziţie pentru casa de 300 de metri pătraţi a lui Ott de pe dealurile de smarald din sudul Austriei, pe motiv de „suspiciune de divulgare de secrete de stat”. Percheziţia însă, nu a reuşit să descopere dovezi clare, potrivit oficialilor austrieci. Agenţia de informaţii a căutat totuşi să-l suspende din funcţie în aşteptarea unei cercetări suplimentare, dar o instanţă de contencios administrativ pentru funcţionari publici a blocat această acţiune. Autorităţile austriece l-au transferat apoi pe Ott să lucreze într-o academie de poliţie, unde teoretic n-ar mai fi avut acces la bazele de date occidentale.

Însă oficialii cred că Ott şi-a folosit noua poziţie pentru a accesa o reţea de contacte de spioni din interiorul şi din afara Austriei. Spunându-le colegilor din alte agenţii că desfăşoară afaceri oficiale ca parte a atribuţiilor de la noul său loc de muncă, Ott a cerut sute de căutări ilegale în baze de date securizate pentru informaţii despre oameni de pe întreg continentul, potrivit documentelor de investigaţie. Într-un caz, potrivit oficialilor europeni, Ott ar fi solicitat informaţii de la serviciile secrete britanice care ar fi putut fi folosite pentru a determina dacă o femeie acuzată anterior că este spion rus se afla încă pe radarul serviciilor de securitate occidentale. Printre cercetările care s-au remarcat a fost una pe care el ar fi efectuat-o în decembrie 2020 asupra lui Christo Grozev, directorul executiv al ziarului de investigaţii Bellingcat, arată documentele. Anchetele publicaţiei au descoperit adevărata identitate a lui Vadim Krasikov, cetăţeanul rus care a fost condamnat anul trecut pentru că a împuşcat o persoană din opoziţia cecenă la Berlin în 2019, după ce Krasikov a intrat în Germania cu un paşaport fals. Autorităţile germane au spus că Krasikov operează în numele agenţiei de securitate de stat a Rusiei, FSB.

Întrebat de The Post dacă ştia despre cercetările lui Ott, inclusiv despre adresa sa de domiciliu, Grozev a spus că a fost informat de autorităţi şi a ajuns la concluzia că acestea au fost făcute în numele Rusiei. „Ar putea fi doar intimidare, ar putea fi doar muncă de urmărire şi verificare, sau pregătirea unui asasinat”, a spus el.

În plus, în telefonul mobil al lui Ott a fost descoperită o analiză de trei pagini care părea să evalueze deficienţele operaţiunilor ruse de la Berlin şi să ofere recomandări cu privire la modul în care spionajul rus ar putea acţiona mai bine în viitor. Analiza, despre care oficialii occidentali cred că a fost scrisă de Ott, sugera că o cârtiţă sau un dezertor ar fi putut furniza informaţii care au compromis planul după ce Krasikov nu a fost detectat.

„Opriţi imediat toate operaţiunile planificate până când cârtiţa sau dezertorul este  eliminat”, avertizează documentul. Ce urmează în cazul Ott este neclar. Actualii şi foştii oficiali de securitate din afara Austriei rămân sceptici că diversele investigaţii parlamentare şi de altă natură vor pătrunde suficient de mult în profunzimi. „Acestea sunt lucruri pe care guvernul austriac trebuie să le cerceteze, dar eu personal nu cred că austriecii vor ajunge atât de departe”, a spus Sonya Seunghye Lim, fost şef al CIA în Europa. „Cred că de zeci de ani, începând cu anii ’40 şi ’50, abordarea lor a fost întotdeauna să nu descopere adevăruri incomode. ■