Balet electoral la pompa de benzină
O scurtă pală de vânt în pânzele opoziţiei a furnizat-o declaraţia ministrului de Finanţe Ioana Petrescu, care a dat de înţeles că din veniturile furnizate de majorarea accizei la carburanţi de la 1 aprilie ar urma să fie alimentat şi fondul de pensii şi salarii, nu doar să fie create resurse pentru autostrăzi, reducerea CAS sau investiţii în sănătate şi educaţie, aşa cum zicea în ianuarie premierul.
Nu atât declaraţia ministrului, cât realitatea că FMI a aprobat majorarea accizei, ba chiar a cerut acoperirea deficitului creat de faptul că majorarea se aplică abia din aprilie au schimbat însă subtil ţinta de atac: dacă la început preşedintele spunea că banii colectaţi în plus la buget vor hrăni strict nevoile electorale ale baronilor, acum preşedintele a apreciat, într-o scrisoare adresată premierului, doar că majorarea accizei "va conduce la pierderea competitivităţii la nivel regional" pentru transportatori şi va duce la creşterea preţurilor de consum.
Îndulcirea tonului prezidenţial a coincis însă şi cu altă prioritate bugetară nou-apărută în contextul crizei din Ucraina, cu insistenţa consecutivă a NATO pentru consolidarea prezenţei militare în zonă: la bilanţul MApN, Traian Băsescu a cerut explicit alocarea unor bani suplimentari, la rectificarea bugetară, pentru creşterea capacităţii de reacţie a armatei. Iar premierul Victor Ponta a preluat prompt mingea venită la fileu, explicând că "dacă mi-aţi da 2,4 miliarde de lei aş renunţa mâine la acciza pe carburant", dar "problema e de unde luăm banii, că de undeva trebuie să îi luăm dacă dorim să avem în continuare şcoli, spitale, armată, poliţie, dacă vrem să facem autostrăzi". A fost prima dată când armata a apărut în discursul premierului drept beneficiar potenţial al veniturilor suplimentare din acciză.
În astfel de condiţii, recentul miting PMP contra accizei, văzut de Elena Udrea drept startul unei furii populare contra Guvernului care ar putea dacă nu să doboare actuala putere, măcar să crească mai rapid în sondaje cota PMP, rămâne doar o acţiune electorală de trecut la arhivă, alături de alte acţiuni asemănătoare în care nu se uneşte, ci concurează direct cu PDL (care a anunţat şi el proteste în benzinării cu ocazia zilei de 1 aprilie). Unificarea partidelor de dreapta sub conducerea PMP, invocată de Elena Udrea drept singura cale de a nu rămâne cu USD la putere şi la Cotroceni, şi la Guvern, şi în Parlament rămâne evident improbabilă, atâta vreme cât PMP continuă să funcţioneze ca un aspirator de parlamentari şi europarlamentari de la PDL şi PNL.
După ce insistenţa Elenei Udrea şi a lui Cristian Preda pentru ca Elena Băsescu să candideze pe listele PMP pentru europarlamentare a rămas fără ecou, singurele puncte de tactică electorală ale partidului dornic să preia şefia dreptei în România au rămas acum încercarea de recompunere, măcar la nivel de imagine, a trioului tradiţional Băsescu-Boc-Udrea, cu impact strict la "nucleul dur" de fani ai ai preşedintelui (aşa cum s-a întâmplat la reuniunile Fundaţiei Mişcarea Populară), la care se adaugă mai nou şi declaraţiile Elenei Udrea că l-ar putea învinge pe Victor Ponta la prezidenţiale.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro