♦ Excedentul mare de lichiditate din piaţa interbancară arată că băncile au bani, dar preferă să îi parcheze la BNR la dobândă de 5,5-6%, în loc să dea mai multe credite, fiind invocat adeseori numărul scăzut al companiilor bancabile sau faptul că firmele multinaţionale se împrumută din străinătate.

Piaţa interbancară a avut pe ansamblul primelor nouă luni din 2024 un excedent de lichidi­tate mare, de aproape 50 mld. lei (10 mld. euro), medie zilnică, în timp ce ROBOR la 3 luni a înţepenit la 5,55% după o perioadă de scăderi, iar credi­ta­rea sectorului privat a mers destul de anemic.

Urmărind evoluţia creditării private pe parcursul acestui an se observă că  ritmul de creştere anual a rămas modest, sub 7% până în luna iulie, şi 7,7% în august. În ultimii ani, România a coborât la coada Uniunii Europene din perspectiva interme­dierii financiare, având cele mai scăzute niveluri ale creditelor şi activelor în PIB.

Sănătatea financiară precară a unor firme, care astfel nu sunt eligibile pentru accesarea finanţării bancare, disciplina laxă la plată din economie sau prevederile fiscale care permit ca firmele să se finanţeze prin intermediul datoriilor de la acţionari, deşi respectiva companie nu îndeplineşte cerinţele legale privind capitalizarea minimă, sau împrumuturile firmelor multinaţionale din străinătate sunt câţiva factori invocaţi de reprezentanţii mediului bancar ce limitează ascensiunea creditării.

„Intermedierea financiară este la un nivel scăzut, sub 30% din PIB (ponderea creditului privat în PIB - n.red.), din cauza faptului că firmele multinaţionale se împrumută din străinătate pentru a avea o accesibilitate mai bună la creditare şi dobânzi mai mici. Totodată, multe din companiile româneşti nu au nivel de capital suficient pentru a se putea credita. Nu putem să forţăm băncile să dea credite, acest lucru ar cauza o criză financiară“, spunea recent Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

Analizând evoluţia lichidităţii interban­care, vedem că vârful a fost în ianuarie 2024, când excesul de lichiditate urcase la un record de aproape 61 mld. lei, medie zilnică, cel mai mare nivel de după 2012, iar în lunile următoare valorile lichidităţii interbancare au oscilat preponderent între 40 şi 50 mld. lei, medie zilnică.

Această situaţie arată că băncile au avut bani, dar au preferat să îi parcheze la BNR la dobândă medie de 6% până în iunie, apoi de 5,8% în iulie, 5,6% în august şi 5,5% în septembrie, în loc să dea mai multe credite.

Practic, surplusul de lichiditate a fost plasat de bănci în depozite pe o zi la BNR, la facilitatea de depozit, cu o rată medie de dobândă care a oscilat între 5,5%-6%.

În timp ce băncile obţin câştiguri din depozitele plasate de ele la BNR la dobândă de 5,5-6%, în cazul economiilor păstrate de români în conturi curente, în depozite la vedere, dobânzile tind spre zero. Dacă românii şi-ar muta economiile din conturi curente în depozite la termen ar primi dobândă.

În septembrie, pe piaţa interbancară, suma depusă de bănci la BNR prin facilitatea de depozit a fost de 39,5 mld. lei medie zilnică, după ce în prima parte a anului 2024 valorile sumelor plasate astfel de bănci au depăşit nivelurile de pe parcursul anului 2023, care au oscilat între 20 şi 45 mld. lei, medie zilnică.

În contextul excedentului mare de lichiditate din sistemul bancar, instrumentul de politică monetară relevant în România a devenit dobânda la facilitatea de depozit, ajustată în august la 5,5% şi menţinută în octombrie la acelaşi nivel (dobândă care este remunerată de BNR băncilor care-şi parchează bani astfel), şi nu dobânda-cheie, care a fost diminuată la 6,5%.

În condiţiile în care rata facilităţii de depozit reprezintă limita de jos a intervalului de variaţie a ratelor de dobândă din piaţa monetară interbancară, este improbabil ca ROBOR la 3 luni să scadă sub nivelul acesteia, adică sub 5,50%, potrivit economiştilor.

Inflaţia s-a mai domolit în acest an, oscilând în jurul a 5%.