Antreprenorul român Beniamin Gonţ a cumpărat în urmă cu mai bine de un an, în Franţa, o clădire istorică, dar aflată într-o puternică stare de degradare, planurile sale fiind să dezvolte aici un hotel butic şi un restaurant. Omul de afaceri a finalizat între timp procesul de consolidare a imobilului, urmând restaurarea.

„Am devenit proprietar anul trecut, după ce în vara lui 2021 am bătut palma şi am demarat procedura de achiziţie. Ulterior semnării promisiunii de vânzare, a început verificarea mea de către statul francez cu privire la provenienţa banilor. Preţul a fost unul foarte tentant, puţin peste 100.000 de euro“, spune Beniamin Gonţ.

În ceea ce priveşte starea clădirii, el o descrie drept cea a unui pacient în stadiu terminal: 21 de diagnostice, toate într-o stare avansată şi toate ar fi condus la prăbuşirea clădirii.

„Am cumpărat o ruină la un preţ bun. Dar o ruină superbă. În prezent, am finalizat lucrările de consolidare, urmează un lung proces de restaurare.“

În ceea ce priveşte viitorul apropiat - restul de 2023 şi 2024 -, el spune că are alocat un buget care îi va acoperi cel puţin conservarea clădirii şi stoparea degradării.

„Nu mi-am fixat un obiectiv (în ceea ce priveşte bugetul total - n.red.), deoarece nu am toată suma de bani necesară pentru a finaliza proiectul. Voi finanţa lucrările din activităţile antreprenoriale pe care le-am demarat deja şi pe care le voi continua.“

Omul de afaceri român e activ în special în sectorul de real-estate şi spune că prima firmă şi-a deschis-o când a împlinit 18 ani, deşi visa la asta de mai multă vreme, inspirat de părinţii săi, care încercau tot felul de opţiuni pentru suplimentarea veniturilor familiei.

„Am crescut în anii 2000 într-o ţară care se schimba extrem de rapid. Sau cel puţin asta era impresia mea atunci. Revenind la începuturi, eram proaspăt student când am început să merg la diverse festivaluri şi târguri cu o amenajare de tip candy-bar. După un an şi jumătate, împreună cu o bună prietenă, am închiriat un mic spaţiu comercial în oraşul în care eram student. După  trei ani, aveam deja trei mici patiserii şi o gelaterie.“

El este originar din Sinaia, un oraş profund turistic, prin urmare, afirmă că i-a fost simplu să aleagă acest drum al antreprenoriatului, cel puţin la început.

„De când am deschis prima firmă, obiectivul meu a fost ca tot profitul să îl reinvestesc în imobiliare. Desigur, nu am putut face asta de la început, dar cu timpul şi cu ceva noroc, am reuşit să pun suficient deoparte cât să reinvestesc în primul apartament.“

Nu arăta prea bine, avea nevoie de renovări şi amenajări, dar de aici şi preţul bun. L-a pus la punct şi l-a vândut. Asta se întâmpla la şase ani de la primul candy-bar.

Anul următor, cu profitul rezultat din vânzarea apartamentului şi din activitatea comercială, a achiziţionat o vilă veche, interbelică, cu şapte apartamente şi o curte generoasă.

„Ce a urmat a fost cam acelaşi tipar ca în cazul apartamentului, dar la o scală mai mare. Au urmat şi altele, aşa că astăzi fac renovări, restaurări şi, aşa cum mi-am dorit de la început, real estate. Încerc să îmi ţin ochii deschişi şi mintea pregătită pentru orice posibilităţi.“

Crede că face parte dintr-o generaţie care a crescut mai degrabă în idealul antreprenorului, în opoziţie cu cel al angajatului. „Nu ne-am dorit tradiţionalul job de opt ore, de luni până vineri.“

Despre cel mai recent proiect al său, afirmă că nu a vrut neapărat să meargă în Franţa, chiar nu se gândea că vrea ceva în afara României.

„Mi se părea că ar putea fi foarte complicat şi foarte scump. Dar, a apărut o oportunitate deghizată într-o ieşire de pe o autostradă. Eram cu nişte prieteni în vacanţă, era ora prânzului, ni s-a făcut foame, am intrat în prima localitate. După ce am mâncat, ne-am plimbat. Fiind pasionat de real estate, mi-am aruncat ochii pe geamurile unei mici agenţii imobiliare, unde erau afişate, pe foi A4, mai multe oferte din zonă. Mi-a atras atenţia un anunţ, cu vânzarea unei vile vechi, la un preţ incredibil de bun. Era la preţul unor apartamente de 2-3 camere din Bucureşti.“ Cum nu se grăbea, a făcut o programare pentru vizionare. Când a ajuns prima dată acolo, agentul imobiliar nici nu a vrut să intre şi i-a spus ca el o face pe proprie răspundere.

„Da, era într-o stare avansată de degradare. Dar cu un potenţial fabulos.“

Clădirea fusese abandonată timp de peste un deceniu, iar diverşi oameni ai străzii locuiseră temporar acolo, ba chiar făcuseră şi focul înauntru.

„Recunosc faptul că, nefiind obişnuit cu legislaţia franceză, a existat o perioadă destul de lungă în care au avut loc verificări din partea statului francez. Mi s-a explicat de la început că aceasta este procedura. Nu pot spune că a fost descurajantă aşteptarea, este normal să respecţi legislaţia fiecărei ţări şi regulile locului.“

Despre autorităţile locale, Beniamin Gont spune că sunt foarte încântate când o persoană doreşte să investească în zonă, indiferent de dimensiunea proiectului. Clădirea este situată în regiunea Bearn, din sud-vestul Franţei.

„Am obţinut autorizaţia de construcţie şi reamenajare pentru un a transforma imobilul într-un hotel butic şi un restaurant. Vor rezulta la final 25 locuri de cazare şi un restaurant cu o capacitate de 85 de locuri. Imobilul are şi un parc generos, gândit în stilul aristrocrat din perioada sfârşitului de secol 18 - începutului de secol 19.“

Antreprenorul spune că, de această dată, doreşte să păstreze proiectul pentru a-l opera, dar în funcţie de perioada de timp necesară renovării şi de bugetul total al investiţiei, va face o analiză, mergând pe principiul ìnu te îndrăgosti de marfa ta“.

„După ce am vizionat pentru prima dată proprietatea am început să mă gândesc serios la genul ăsta de investiţie, am început să mă uit şi la alte proprietăţi asemănătoare în regiunea respectivă. Nu am găsit ceva la fel de ofertant. Există multe vile vechi de vânzare, dar la preţuri mult mai mari. E adevărat, şi în stare ceva mai bună.“

În ceea ce priveşte viitorul, el spune că preferă să finalizeze acest proiect care implică timp si resurse financiare importante pentru bugetul său.

„Aş vrea să subliniez faptul ca nu doar cei din afară pot veni să investească la noi în ţara ci şi noi putem să investim în Europa. Faptul că suntem membri ai Uniunii Europene ne dă acestă oportunitate şi sper ca în scurt timp să fim prezenţi şi în spaţiul Schengen. De acolo se vor deschide noi şi largi orizonturi.“