Ea trebuie să ilustreze această nouă Europă pe care Renzi, a cărui ţară asigură preşedinţia semestrială a UE, o doreşte mai deschisă faţă de cetăţeni, mai apropiată de tineri şi mai solidară, bazându-se mai mult pe o comunitate a valorilor decât pe o monedă unică.

Mogherini, care a împlinit 41 de ani la 16 iunie, era deja unul dintre cei mai tineri miniştri italieni din Guvernul lui Renzi, numit în februarie, şi o persoană aproape necunoscută de opinia publică.

Spre surprinderea tuturor - în special a preşedintelui italian Giorgio Napolitano, care se îndoia de competenţele sale - ea a fost numită atunci la Ministerul de Externe în locul carismaticei şi experimentatei Emma Bonino, în vârstă de 65 de ani.

După victoria zdrobitoare a Partidului Democrat (40,8%) la alegerile europene - care îl face principalul partid de stânga din Parlamentul Europan - premierul italian a prezentat candidatura sa pentru a-i succede britanicei Catherine Ashton.

Având relativ puţină experienţă, dar cu o mare încredere în ea însăşi, Mogherini şi-a multiplicat în ultimele luni călătoriile în străinătate, în special în Ucraina şi Rusia, dar şi în Orientul Mijlociu unde a fost marţi.

Întrevederea sa cu preşedintele rus Vladimir Putin i-a atras critici din mai multe state din est, care au acuzat-o atunci că este "prorusă".

Născută la Roma, Federica Mogherini şi-a făcut toate studiile în capitala italiană, unde a obţinut o diplomă în Ştiinţe Politice la Universitatea La Sapienza.

Teza sa, pe tema islamului şi a politicii, a fost realizată în cursul unui sejur la Aix-en-Provence (sudul Franţei), la Institutul de cercetări şi studii privind lumea musulmană şi arabă (IREMAM), în cadrul programului european de schimb universitar Erasmus.

Angajată în luptele de stânga, ea participă la campanii naţionale şi europene contra rasismului şi xenofobiei, în special la cea lansată la mijlocul anilor 2000 de Consiliul Europei, "All different, all equal" (Toţi diferiţi, toţi egali).

La vremea aceea, ea obţine primele succese în politică, fiind numită vicepreşedinte al European Youth Forum, o platformă pentru organizaţiile de tineret din Europa, şi al Ecosy, Organizaţia tinerilor socialişti europeni.

Ea începe să se ocupe de politică externă în rândul Democraţilor de Stânga (DS), partidul care va conduce în 2007 la formarea PD, în prezent aflat la putere. Ea gestionează acolo în special relaţiile cu democraţii americani şi cu Partidul Socialist European (PSE).

Aleasă deputat în 2008, ea face parte din comisiile de Afaceri Externe şi de Apărare din Camera Deputaţilor.

În august 2013, preia conducerea delegaţiei italiene la Adunarea Parlamentară a NATO şi, în decembrie, devine responsabil pentru Europa şi afaceri internaţionale în cadrul conducerii PD.

Mogherini, care declară că vorbeşte "corect engleza şi franceza şi puţin spaniola", este de asemenea membră a Institutului italian pentru afaceri internaţionale (IAI) şi a Consiliului pentru relaţiile între Italia şi Statele Unite.

Pe blogul său, ea precizează că este "căsătorită cu Matteo" Rebesani şi "mamă a două fete magnifice, Caterina, născută în 2005, şi Marta, născută în 2010".

Soţul său, pe care l-a cunoscut în anii de activism politic, a fost consilier pentru relaţii internaţionale al fostului primar (PD) al Romei, Walter Veltroni.