România şi Bulgaria devin din nou puteri agricole, la 30 de ani de la sfârşitul comunismului, iar canalul de 64 de kilometri dintre Dunăre şi Marea Neagră a devenit o poartă către pieţele mondiale, relatează Bloomberg. 

Canalul de la Dunăre până la portul Constanţa, denumit “Canalul Morţii” este notoriu în istoria României. Mii de prizonieri politici au murit pentru a-l porni şi un dictator sever a falimentat ţara pentru a lucra la finalizarea lui.

La treizeci de ani după încheierea comunismului, canalul a ajutat la transformarea unora dintre cele mai sărace state membre ale Uniunii Europene în cei mai mari exportatori de grâu, scrie Bloomberg.

Simbolul opresiunii şi al vanităţii totalitare este acum un exemplu al transformării unei ţări care a îndurat unele dintre cele mai dure condiţii în timpul Războiului Rece.

România şi Bulgaria au primit peste 30 miliarde de euro (33 miliarde de dolari) ajutor pentru modernizarea agriculturii. România a exportat 2,3 milioane de tone de grâu de când a început sezonul, în iulie, mai mult decât orice alt stat din UE, până acum. Bulgaria s-a situat pe locul trei în clasament, cu 885.000 de tone.

Gheorghe Lamureanu îşi aminteşte proiectul canalului, redeschis de Nicolae Ceauşescu în anii '70, când vânzările de grâu în străinătate însemnau că mulţi oameni nu puteau primi suficientă hrană. Fermierul, în vârstă de 64 de ani, a lucrat câmpurile adiacente căii navigabile mai bine de patru decenii şi foloseşte canalul pentru le iriga.

„Tranziţia din comunism a fost dificilă”, a spus Lamureanu. „Eram obişnuiţi să fim producători. Nu am ştiut niciodată cum să vindem, aşa că a trebuit să ne adaptăm”, a adăugat el.

De la aderarea la UE în 2007, fermierii locali şi-au îmbunătăţit stocurile de seminţe, au cumpărat utilaje noi şi au sporit producţia cu subvenţii agricole euroepene. Producţia depăşeşte cererea internă, România fiind, de asemenea, un element cheie pentru alte ţări din regiune care fac parte din piaţa deschisă a UE.

Majoritatea a ceea ce exportă România nu creşte în ţară. Căile navigabile pe Dunăre aduc produse de la fermele din Slovacia, Ungaria şi Serbia. Exporturile prin Constanţa ar putea chiar să depăşescă recordul anterior stabilit în 1989.

Cea mai mare piedică pentru extindere este infrastructura feroviară şi rutieră din România şi calitatea instalaţiilor de transport din Bulgaria. Rutele de transport sunt dotate cu echipamente mai vechi, construite în timpul perioadelor economice controlate de stat, care fac încărcarea mai lentă decât în porturile occidentale.

După o recoltare timpurie, Lamureanu pregătea terenurile în vedera însămânţărilor pentru anul viitor. "Suntem mulţumiţi acum, că am început să exportăm", a spus el.

Peste graniţă, în Bulgaria, cele 300 de hectare de teren ale lui Orlin Panev erau pregătite pentru următorul sezon. Fără capacitatea de a spori suprafaţa terenurile agricole din ţară, „cu excepţia unui război”, Panev şi alţi fermieri se concentrează pe îmbunătăţirea calităţii. Egiptul este cel mai mare importator de grâu din regiunea Mării Negre, în timp ce Bulgaria trimite jumătate din producţia sa în Spania. „Regiunea aceasta a devenit un factor foarte important, inclusiv în formarea preţurilor internaţionale”, a spus Panev.

Constanţa urmează să obţină un impuls competitiv major. Un nou complex de depozitare şi manipulare a cerealelor de 24 de silozuri este setat să transfere 72.000 tone pe zi pe nave, de şase ori mai rapid decât rata actuală disponibilă. Complexul costă peste 50 de milioane de euro, cea mai mare parte a banilor provenind de la băncile locale. UE a finanţat o conexiune feroviară pentru a sprijini noul terminal.

Un nou complex de silozuri de cereale va face din portul Constanţa, principalul centru de încărcare a grâului din Marea Neagră.

„Construiţi drumul şi vor veni oamenii”, spune Viorel Panait, preşedintele celui mai mare manipulator de marfă din Constanţa, Comvex SA. „Acest terminal a fost o piesă din puzzle care lipsea”, a adăugat el.

În Bulgaria, există, de asemenea, planuri pentru a duce exporturile la nivelul următor. Un proiect de 100 de milioane de euro ar transforma o debarcare adiacentă într-o instalaţie de manipulare a mărfurilor cu un terminal de cereale planificat să exporte până la 2,5 milioane de tone pe an, pe navele destinate Africii de Nord.

Portul, numit TPP Ezerovo Ead, este condus de Danail Papazov, fost ministru al Transporturilor, care speră să închidă un acord de finanţare pentru a începe lucrările până la sfârşitul acestui an, preconizând finalizarea acestora în doi ani. Cel mai mare investitor de până acum este politicianul Ahmed Dogan, care a cumpărat 70% din compania lui Papazov.