Pentru Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, stabilitatea cursului valutar leu/euro, mai ales în vremuri de criză, este principala ancoră de percepţie publică  de stabilitate, valutară, financiară şi economică a României.

În ultimii cinci ani am avut Covid, războiul din Ucraina, creşterea preţurilor la energie, inflaţie, creşterea dobânzilor, explozia deficitului bugetar, deteriorarea contului curent al României, dar cursul valutar nu s-a clintit. 

În ultimii cinci ani cursul valutar de-abia a crescut cu 4%, iar în ultimii doi ani – 2023 şi 2024 – cursul s-a blocat la 4,97 lei/euro. 

În ultimii cinci ani:

- inflaţia cumulată a fost de 37%;

- bugetul a cumulat un deficit bugetar total de 503 miliarde de lei;

- deficitul comercial (diferenţa dintre importuri şi exporturi) a fost de 124 de miliarde de euro;

- deficitul de cont curent, adunat în ultimii cinci ani, a fost de 113 miliarde de euro;

- datoria publică a crescut cu 466 de miliarde de lei;

- datoria externă totală a României, care include datoria statului şi datoria sectorului privat, a urcat cu 97 de miliarde de euro (de la 106 miliarde de euro la 203 miliarde de euro).

În ciuda acestor deteriorări interne şi externe evidente, cursul valutar a rămas neverosimil de stabil.

În ultima şedinţă de Consiliu de Administraţie, conform Minutei publicate la finalul săptămânii trecute, BNR pare că începe să avertizeze piaţa că s-ar putea ca această stabilitate bătută în cuie la 4,97 lei/euro să se apropie de final. 

„Riscurile la adresa comportamentului cursului de schimb al leului sunt în creştere, au susţinut membrii Consiliului de Administraţie, evocând în mai multe rânduri deficitele gemene mari (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent) şi incertitudinile asociate procesului de consolidare fiscală, precum şi măsurile de politică comercială ale administraţiei SUA, de natură să oprească volatilitatea pe piaţa financiară internaţioanală şi să afecteze percepţia de risc a investitorilor faţă de regiune, dar şi să influenţeze conduita politicii monetare a băncilor centrale majore”, se menţionează în Minuta şedinţei Consiliului de Administraţie din 7 aprilie, când BNR a păstrat dobânda de politică monetară la 6,5%. 

Până la alegerile prezidenţiale, care ar trebui să se încheie cam peste o lună (sperăm să nu se mai întâmple nimic), nu se va întâmpla nimic cu cursul valutar. 

După alegeri, dar şi în funcţie de rezultatul alegerilor, s-ar putea să vedem mişcări puţin mai ample pe curs şi chiar trecerea unui prag psihologic, cel puţin din punct de vedere mediatic, de 5 lei pentru un euro la BNR. Pentru că la casele de schimb valutar cursurile de vânzare au fost şi peste 5 lei pentru un euro atunci când pe piaţă era mai puţină valută. 

Dar până la urmă, o creştere a cursului peste 5 lei pentru un euro nu înseamnă mai nimic. Dacă ajunge la 5,02 sau 5,05 lei/euro, aşa cum au economiştii în prognozele pentru finalul anului, creşterea este de numai 1-1,6%. 

La un moment dat, BNR tot trebuie să mişte puţin cursul valutar pentru a nu crea şi mai mult certitudinea că nu se va întâmpla nimic cu cursul, ceea ce, la un moment dat, s-ar putea să se întoarcă împotriva pieţei şi a BNR.

În ultimii cinci ani, în piaţă a intrat foarte multă valută, sute de miliarde de euro - din fonduri europene, din împrumuturile luate de guvern în valută, din banii care intră de la românii care lucrează în afară, din banii care intră din servicii externe de toate tipurile etc. De altfel, acest lucru a permis şi Băncii Naţionale să-şi majoreze rezervele valutare în valută cu peste 12 miliarde de euro în ultimii cinci ani. 

Stabilitatea cursului este folosită de Isărescu şi pentru a asigura finanţarea externă a deficitului bugetar ca să le dea investitorilor care cumpără titluri de stat în lei un motiv să intre pe piaţa românească şi să ţină banii în lei. 

De altfel, Ministerul Finanţelor reuşeşte să-şi finanţeze deficitul în creştere şi să-şi refinanţeze datoria  (care ajunge la scadenţă şi care trebuie reînnoită pentru că nu poate fi plătită) plătind dobânzi mari la lei, chiar foarte mari, în timp ce Isărescu oferă stabilitate cursului valutar pentru intrările şi ieşirile investitorilor care finanţează bugetul României.

Chiar dacă avem cea mai mare inflaţie din Europa, sau printre cele mai mari, o inflaţie de 5% nu reprezintă o problemă pentru nimeni, mai ales că am avut creşteri salariale cu două cifre în ultimii ani. Chiar o rată a inflaţiei de peste 5% poate să dea un respiro guvernului, care are nevoie de orice resursă pentru a avea încasări mai mari din preţuri mai mari şi a reduce deficitul bugetar dacă ar reuşi să ţină şi cheltuielile sub control. 

Guvernul Ciolacu 2 reuşeşte foarte greu să ţină cheltuielile şi deficitul bugetar sub control, iar după alegerile prezidenţiale s-ar putea să vină scadenţa: fără rezultate palpabile, credibile în privinţa politicii fiscale, creditorii internaţionali nu vor mai lăsa aşa de liberă România. Iar agenţiile de rating de-abia aşteaptă să reducă ratingul şi să trimită România în categoria “Junk”. 

Dacă guvernul Ciolacu 2, asta dacă va rămâne la Palatul Victoria după alegerile prezidenţiale, nu vine cu măsuri mai concrete, credibile, situaţia finanţelor publice nu se va îmbunătăţi, iar presiunea asupra creşterii taxelor şi impozitelor va fi prea mare pentru ca cineva să se mai opună. 

Conform discuţiilor, cel puţin prin prisma Minutei şedinţei Consiliului de Administraţie, pare că BNR pregăteşte piaţa pentru o creştere a cursului leu/euro invocând riscurile actuale – deficitele gemene mari (şi care nu par să se reducă), incertitudinile asociate procesului de consolidare fiscală (adică guvernul nu prea reuşeşte să reducă deficitul bugetar), precum şi măsurile de politică comercială ale administraţiei SUA (începerea unui război comercial mondial, care nimeni nu ştie unde va duce). 

Ce va fi după alegerile prezidenţiale, ce se va întâmpla cu guvernul, dacă va rămâne sau nu la Palatul Victoria, dacă va veni altcineva, dacă vom reuşi să avem o stabilitate politică etc., vom vedea destul de repede, peste numai o lună.