♦ Pandemia, care a adus cu sine şi numeroase falimente, dar şi tranzacţiile sunt principalele motive care au stat la baza dispariţiei mărcilor autohtone în ultimii ani, dispariţii care ridică un semn de întrebare cu privire atât la puterea unor companii de a-şi ţine pe linia de plutire brandul, cât şi la stabilitatea economiei în perioade grele, de criză.

Cea mai răsunătoare insolvenţă a ultimilor ani a fost şi rămâne cea a Blue Air, companie aeriană care astăzi nu mai operează zboruri şi care se zbate de un an în incapacitate de plată. Blue Air este unul dintre cele mai puternice branduri româneşti din aviaţie, dar nu numai, dacă luăm în calcul nivelul businessului transportatorului aerian care în 2019, anul de dinainte de izbucnirea pandemiei de coronavirus, avea afaceri aproape duble faţă de compania de stat Tarom.

Odată cu pandemia, multe businessuri din industria aviatică au fost zdruncinate, iar Blue Air nu a făcut excepţie.

În 2020, transportatorul aerian a primit un împrumut garantat de stat în valoare de 300 mil. lei din partea Eximbank, instituţie de credit controlată de Ministerul Finanţelor. La acea vreme, în nota de fundamentare a proiectului hotărârii de guvern pentru aprobarea condiţiilor de acordare a garanţiei de stat, Eximbank a tras un semnal de alarmă cu privire la capacitatea companiei de a returna creditul.

Iar în condiţiile în care Blue Air a ajuns în imposibilitatea rambursării acestui împrumut, statul român a anunţat că preia 75% din acţiunile companiei aeriene. Doar că o firmă care nu mai zboară din 6 septembrie 2022, care nu are avioane şi echipaje de bord, dar care are datorii masive, reprezintă doar o gaură neagră pentru stat.

Blue Air nu este însă singurul brand care a „capitulat“ în pandemie. Atunci, transportatorul a vândut bilete de avion chiar dacă nu a mai putut efectua călătoriile, iar mulţi cumpărători nu şi-au primit banii înapoi. Wizz Air, spre comparaţie, a dat posibilitatea cumpărătorilor să primească banii înapoi în cont sau sub forma unui „credit“ de călătorie, ceea ce a oferit siguranţă oamenilor.

Un alt exemplu de business care a fost îngenuncheat de criza sanitară, de aceasta dată din panificaţie, este cel al Casei Brutarilor, reţea de magazine cu pâine şi produse de panificaţie deţinută Dragoş Şerb. Retailerul a pus lacătul pe uşă după ce vânzările au scăzut cu 80% în contextul restricţiilor impuse de pandemie. Reţeaua număra 32 de magazine, toate situate stradal, în zone cu trafic pietonal, astfel că atunci când au fost impuse restricţiile, vânzările s-au prăbuşit, după cum spunea Dragoş Şerb la acel moment.

Şi brandul Condimental a dispărut recent, după ce compania C&A 2000 Impex, care administra reţeaua de restaurante Calif-Condimental, a intrat în faliment în 2023, după mai mulţi ani dificili pentru business din cauza pandemiei. Brandul Calif, cel mai puternic între cele două, a fost cedat, dar Condimental a dispărut.

Totuşi, atât Blue Air, cât şi Casa Brutarilor ori Condimental ar putea reveni pe piaţă, dat fiind că avem exemplul multor mărci locale preluate şi relansate de alte companii.

De exemplu, APC Universal Partner, firmă fondată în 2016 de antreprenorul Lehel András, a cumpărat la licitaţie brandul magazinelor de materiale de construcţii Ambient, al companiei cu acelaşi nume, care a intrat în faliment în 2021. Totodată, APC Universal Partner, care deţinea deja patru spaţii Ambient, a preluat şi celelalte patru magazine de la firma Profelis C&V din Sibiu, plus două depozite, devenind astfel unicul operator al spaţiilor sub acest nume.

Practic, brandul românesc Ambient, fondat de Ioan Ciolan în 2002, este ţinut în viaţă de un alt antreprenor.

Aşa s-a întâmplat şi cu Brifcor sau Cico, mărci autohtone cu istorie care sunt îmbuteliate astăzi de Romaqua Group, cea mai mare companie românească din industria băuturilor. Iar săpunul Cheia este şi el un alt exemplu de brand readus la viaţă.

Alin Laslo, un antreprenor din Maramureş, a reinventat produsele Cheia, astfel încât acestea să se plieze pe aşteptările clientului contemporan, iar astăzi produce, într-o fabrică din Baia Sprie, judeţul Maramureş, săpunuri naturale şi alte articole de îngrijire personală.

Pe de altă parte, Aro (autovehicule), SuperCristal (pastă de dinţi) sau Alimentara (magazine) au fost date uitării de către români. Deocamdată?

În plus, sunt branduri care au dispărut nu pentru că n-au avut priză la public, ci după un rebranding făcut de noii proprietari. De exemplu, după aproape trei decenii de activitate pe piaţa românească, Bancpost a dispărut din statisticile bankingului local în 2019, ca urmare a preluării reţelei de către Banca Transilvania. Anterior, Bancpost era deţinută de grupul elen Eurobank Group.

Punkt şi Sensiblu sunt alte două nume care au dispărut în ultimii ani de pe piaţa locală. Cehii de la Penta Investments, care a cumpărat grupul A&D Pharma în decembrie 2017, au dus brandul regional Dr. Max în câteva sute de farmacii, înlocuind astfel mărcile autohtone.

Aceste situaţii nu sunt însă doar apanajul brandurilr româneşti.

În curs de dispariţie este şi Cora, reţea de magazine preluată de grupul francez Carrefour. În total, Carrefour a cumpărat zece hipermarketuri şi o serie de unităţi de proximitate Cora. Toate vor purta curând numele Carrefour.