Când vine criza, când vin crizele, principiile capitalismului sunt aruncate în aer.

Uitaţi-vă la ce se întâmplă în America unde guvernul, banca centrală, FED, au intervenit pentru salvarea milionarilor şi miliardarilor care aveau depozite la Silicon Valley Bank peste plafonul garantat de 250.000 de dolari. De asemenea, FED a asigurat cel puţin verbal că toate depozitele din băncile americane sunt garantate. În Europa, Elveţia a salvat într-un weekend Credit Suisse, a doua mare bancă eleveţiană, de la un colaps care ar fi cuprins toată lumea. Peste tot, toată lumea cere intervenţia statului pentru a stinge incendiile.

Nimeni nu vrea să piardă, aşa că ideile capitaliste sunt puse acum într-un sertar, până apar vremuri mai bune. În România, toată lumea cere intervenţia statului pe piaţa RCA, ca să plafoneze preţurile care au explodat după falimentele City Insurance şi Euroins, două companii care aveau aproape 80% din piaţă. Politicienii de la cel mai înalt nivel cer ca CEC Bank şi EximBank, cele două bănci pe care le controlează statul, să intre pe piaţa RCA ca să vândă poliţe mai ieftine. Nu contează că în spate sunt pierderi şi găuri de zeci şi sute de milioane de euro, pe care tot statul ar trebui să le acopere şi, într-un final, noi toţi. Important este ca preţul la RCA să fie mai mic. După ce ROBOR-ul a explodat, toate companiile cer intervenţia statului, a guvernului, să scadă dobânzile. Dacă se poate, dobânzile la credite să fie mici, iar dobânzile la depozite să fie mari. Aşa este modelul susţinut acum de companii. Cine să acopere această diferenţă? Băncile, Banca Naţională care nu face nimic pentru a stopa creşterea dobânzilor, şi bineînţeles statul. Să ne luăm băncile înapoi ca să putem să luăm credite ieftine, cer antreprenorii români.

După ce ROBOR-ul a explodat, toate companiile cer intervenţia statului, a guvernului, să scadă dobânzile. Dacă se poate, dobânzile la credite să fie mici, iar dobânzile la depozite să fie mari. Aşa este modelul susţinut acum de companii. Cine să acopere această diferenţă? Băncile, Banca Naţională care nu face nimic pentru a stopa creşterea dobânzilor, şi bineînţeles statul. Să ne luăm băncile înapoi ca să putem să luăm credite ieftine, cer antreprenorii români.

În energie, toată lumea vrea preţuri mai mici la energia electrică şi la gaze. Aici statul a intervenit, iar factura până acum a ajuns la 14 miliarde de lei, adică peste 2,5 miliarde de euro, care trebuie acoperită. Până una, alta, toată lumea vrea ca Petrom să redevină în proprietatea statului, ca să ne dea benzină mai ieftină, iar austriecii de la OMV să nu mai facă profit din resursele noastre pe care apoi să-l scoată din ţară. În agricultură, cel mai subvenţionat sector, toată lumea cere acum intervenţia statului, când preţurile au scăzut. Când a izbucnit războiul din Ucraina, iar preţurile la grâu au explodat, nimeni nu voia să vândă din stoc, pentru că se aşteptau ca preţurile să crească şi mai mult, şi astfel să vândă la preţuri şi mai mari. Dar piaţa s-a întors, România a fost invadată de grâul din Ucraina, iar preţurile au scăzut la un nivel chiar sub cel de dinainte de război. Aşa că toată lumea care are grâu pe stoc cere ca statul să intervină şi să le cumpere marfa la preţuri mai mari. Fondurile de investiţii, care teoretic acţionează cu bani privaţi, cer de la stat bani ca să facă business. În PNRR, pe care îl vom plăti cu toţii, sunt 400 de milioane de euro alocaţi pentru fondurile de investiţii. Deci fondurile de investiţii, cei mai capitalişti dintre capitalişti, vor să ia bani de la stat, ca să opereze în piaţă, mai ales că banii privaţi se găsesc acum mai greu şi sunt foarte scumpi.

În IT, toată lumea cere bani de la stat pentru dezvoltarea ecosistemului. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii toată lumea se îndreptă către stat pentru a le finanţa activitatea. Mulţi capitalişti se uită acum la modelul chinez şi la cel ungar, ca bune exemple pentru vremurile actuale. Capitalismul cu bani de la stat în care toţi câştigă şi nimeni nu pierde este modelul ideal actual. Nimeni nu vrea capitalism când vine criza şi apar pierderile. Niciun capitalist nu vrea concurenţă, modelul ideal fiind cel de monopol sau aproape monopol. Uitaţi-vă la marile companii americane.

Deci capitalismul este bun când vremurile sunt bune, şi este aruncat în sertar când apar crize. Ceea ce este important este ca statul, pe care toţi îl vor desfiinţat, să existe ca o plasă de siguranţă. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)