La aceste ore de bilanţ al anului 2024, uitaţi-vă la oamenii din stânga, din dreapta, din faţă şi din spate, la organizaţiile de business din care fac parte şi o să constataţi că au avut un an peste medie, cu cel puţin un plus de 20% la profit şi la cifra de afaceri.

Cu toată vâltoarea politică de final de an, businessul românesc a căpătat o independenţă dată de două forţe: forţa acumulării de capital financiar, de care vorbesc mai mulţi de mai mult timp, şi forţa acumulării de capital de cunoaştere, de care se vorbeşte prea puţin.

Aceşti doi vectori, plus deschiderea a 500 de kilometri de autostrăzi în 2024 şi 2025, plus intrarea în Schengen, plus modul cum va fi restartată  economia mondială după preluarea puterii de către Donald Trump, vor fi motoarele de creştere pentru viitor.

Capitalul, cunoaşterea, autostrăzile, Schengen-ul şi peste toate ambiţia vor dubla valoarea activelor româneşti în următorii cinci ani.

Inerţia creşterii şi foamea de a merge înainte este atât de mare, încât nu se va împiedica de ceea ce se va aproba astăzi în guvern-  o serie de ajustări fiscale şi bugetare. Şi nici dacă vor fi măsuri mai dure. Aşa cum un tanc-amfibiu trece o vâltoare, aşa va trece şi business-ul românesc aceste obstacole.

România îşi subevaluează capacitatea de a face business, dar încet- încet, prin mişcări surpriză care au avut loc chiar la acest sfârşit de an, oamenii de business locali îşi vor da seama nu doar că au capacitatea financiară pentru a fi mult mai îndrăzneţi, dar şi că au ştiinţa de a face lucrurile mai bine decât alţii.

Este de fapt un proces de învăţare care, desfăşurându-se într-un mod liniar, nu se observă decât atunci când vine saltul. Apropo de Salt Bank, o bancă digitală cu capital local lansată în 2024, după ce tot mediul bancar local a asistat la iureşul revoluţiei digitale estono-londoneze.

S-a gândit cineva că poate tocmai lipsa de ambiţie a fost penalizată în aceste alegeri şi că românii simt că locul lor este de fapt altul pe scena europeană şi a lumii? Oriunde mergi azi  în ţară, vezi investiţii. Spre Suceava şi Iaşi, investiţii, spre Cluj, investiţii, spre Craiova, investiţii. Ce era în jurul Bucureştiului în anii 90 şi 2000, când 90% din locuitorii comunelor din jurul capitalei şi-au îmbunătăţit nivelul de trai de pe urma creşterii explozive a valorii terenurile agricole devenite intravilane şi destinaţii pentru cartierele bucureştenilor fugiţi de la bloc, pentru depozite sau pentru fabrici, se întâmplă astăzi de-a lungul a sute de noi kilometri de autostradă.

Mamaia şi Năvodari, cu blocurile aşa urâte şi îngrămădite cum sunt, deţin astăzi active imobiliare poate de 5 miliarde de euro, adică o valoare de 1.000 de ori mai mare decât în urmă cu 20 de ani. De ce? Pentru că prin construcţia autostrăzii Bucureşti-Constanţa au devenit un cartier al Bucureştiului. „Mă enerva că hotelul îmi cerea să eliberez camera duminica la ora 12.00 şi îmi strica ziua de plajă aşa că mi-am luat un apartament” – motiv auzit de la un kinetoterapeut. Când kinoterapeuţii investesc în apartemente la malul mării ca să aibă weekend-urile asigurate pe litoral – înseamnă că pe undeva există capital în această economie.

Turism, logistică, depozitare, producţie, comerţ, servicii – toate vor fi accelerate în următorii cinci ani ca urmare a deschiderii autostrăzilor şi a intrării în Schengen. În 2027-2028, când va fi gata Sibiu-Piteşti, Clujul se va apropia de Bucureşti şi de litoral cu 200 km. Practic, distanţele dintre cele mai mari oraşe din ţară se vor reduce. Distanţele mai mici, accesul mai facil, înseamnă accelerare de business, înseamnă consum mai mare, vânzări mai mari. Cu o bună strategie de încurajare a producţiei locale, cercul virtuos al investiţiilor va porni.

Cifra de afaceri a tututor întreprinderilor din economia românească este de circa 600 miliarde de euro, la un PIB de 350 miliarde de euro estimat pentru 2024. Din această cifră de afaceri, circa jumătate este la companiile cu capital privat românesc, deci 300 miliarde de euro. La un profit net de 10%, înseamnă 30 miliarde de euro profituri nete anuale pentru întreprinzătorii români. Unde se duc aceşti bani? Probabil că astăzi jumătate din cele 10 miliarde de euro pe an cheltuiţi de români pe vacanţe în străinătate. Să spunem că se mai duc 5 miliarde de euro în achiziţii imobiliare sau shopping de lux, acasă sau în lume. Dar restul de 20 miliarde de euro, restul, ce se întâmplă cu ei? Se întorc în investiţii. Şi să luăm aminte că acestea sunt sume obţinute într-un singur an. Cumulat, probabil că vorbim de 100 miliarde de euro în depozite local sau în străinătate deţinute de capitalul românesc privat astăzi.

De altfel, puţini ştiu că populaţia şi firmele au în bănci cu 40 miliarde de euro mai mult în depozite şi conturi curente decât credite luate. Astfel, populaţia şi firmele au la bănci 120 miliarde de euro în echivalent, în timp ce creditele luate de la bănci sunt în valoare de doar 80 miliarde de euro. În 2008-2009, era invers.

Dar peste capitalul financiar, peste investiţiile în infrastructură şi peste Schengen, este capitalul de cunoaştere al business-ului românesc. Mulţi dintre cei care astăzi au afaceri de peste 100 milioane de euro au avut o perioadă  -un an, trei, cinci - în care au fost mici şi au învăţat să fie mari. Cărtureşti a fost mică librărie pe Edgar Quinet timp de trei ani, între 2000 şi 2003, vizavi de grandioasele Academiei şi Eminescu de vizavi. Au fost trei ani de învăţare şi de acumulare a unei ambiţii probabil, uitându-se fondatorii cu jind la celelalte două mari librării din apropiere. Saltul la sediul şi conceptul din Pictor Verona a propulsat astăzi Cărtureşti la un lanţ de 75 de librării în toată ţara arhipline în aceste zile de sărbătoare şi la afaceri de aproape 100 de milioane de euro în 2024. Este un proces de acumulare de cunoaştere. Unde sunt fondatorii Cărtureşti astăzi ca ştiinţă a business-ului faţă de anul 2000? Unde sunt Oscar Downstream, Dedeman, Banca Transilvania, Bebe Tei, Aqua Carpatica, Sanador, Altex, Mobexpert, Arabesque, Transavia, Energobit, Electrogroup, Bog’Art, Concelex, UMB Spedition, Purcari, Trutzi, Tester Iaşi, faţă de anul 2000? Nu mai vorbim de One United care nu era poate nici în mintea fondatorilor în acel an?

Plus, ce vine acum şi iarăşi puţini vorbesc: cine va conduce spre exemplu de la 1 ianuarie Vinăria Purcari, un colos al vinului moldovenesc cotat la bursă, cu afaceri de 70 milioane de euro pe an? Fostul şef al McKinsey România, adică un profesionist în business de sub 40 de ani, şcolit în Spania şi Marea Britanie şi antrenat la cea mai puternică companie de consultanţă de business din lume. Vine un val de tineri şcoliţi afară cu experienţă în mari firme de consultanţă care vorbesc limba afacerilor internaţionale. Ce n-a avut România în anii 1990-2000 pentru întreprinderile de stat şi de asta nu avem noi coloşi precum au ungurii MOL, OTP sau cehii CEZ – o clasă de tineri profesionişti în business în stare să ţină piept valurilor business-ului global.

Cunoaştere locală plus cunoaştere internaţională este. Bani sunt. Infrastructură se face. Ambiţie este. Avem, avem di tăti, nu vă speriaţi dacă o să mai apară şi ceva tăieri de bugete şi taxe noi, că dublarea afacerilor şi a activelor în următorii cinci ani tot vine.

PS. Apropo, Purcari a anunţat ca obiectiv o dată cu instalarea noului CEO dublarea afacerilor şi EBIDTA în trei ani, nu în cinci. Cine ridică mănuşa?